3ra-677/17 — contestarea actului administrativ

3ra-677/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: G. Bivol dosarul nr. 3ra-677/17

(Judecătoria Centru, mun. Chișinău)

instanța de apel: M. Guzun, N. Simciuc, Iu. Cotruță

(Curtea de Apel Chișinău)

D E C I Z I E

11 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii: Tamara Chișca-Doneva, Dumitru Mardari,

Luiza Gafton, Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de către Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei

de Stat,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Oficiului teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului mun. Chișinău, intervenient

accesoriu Andrei Pînzari cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2017 prin care a

fost respinsă ca tardivă cererea de apel depusă de Oficiul teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat,

c o n s t a t ă:

La data de 26 februarie 2015, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Chișinău, intervenient

accesoriu Andrei Pînzari cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că la 04 decembrie 2014, Consiliul municipal

Chișinău a adoptat decizia nr. 10/22-10, prin care a fost transmisă lui Andrei Pînzari în

locațiune, încăperea cu suprafața de 42,6 mp, din str. Vasile Lupu, 27, (subsol), mun.

Chișinău, pe un termen de trei ani.

Menționează că Oficiul teritorial Chișinău, în conformitate cu art. 64 din Legea

nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală a efectuat

controlul sub aspectului legal al deciziei contestate și consideră că aceasta a fost

adoptată cu încălcarea prevederilor legislației în vigoare.

Relevă că prin notificarea nr. 1304/OT4-09 din 06 ianuarie 2015, Oficiul

teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a solicitat Consiliului municipal Chișinău

anularea deciziei nr. 10/22-10 din 04 decembrie 2014, ca fiind emisă contrar

legislației.

Susține că la adoptarea deciziei, Consiliul municipal Chișinău a ignorat

prevederile art. 77 alin.(2), (3), (5) din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006,

privind administrația publică locală care stipulează, că bunurile domeniului privat al

unității administrativ teritoriale pot fi înstrăinate, date în administrare, în arendă ori în

2

locațiune, în condițiile legii, înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în

locațiune a bunurilor proprietate a unității administrativ teritoriale se fac prin licitație

publică, organizată în condițiile legii, cu excepția cazurilor stabilite expres prin lege.

Susține că autoritățile publice locale urmau a aplica prevederile legislației în

vigoare și transmiterea proprietății publice în baza organizării unui concurs sau a

licitației. Iar, procedura licitării dreptului de locațiune urma a fi petrecută în

conformitate cu Regulamentul privind licitațiile cu strigare și cu reducere, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr.136 din 10 februarie 2009, care stabilește că organizarea și

desfășurarea licitației este condiționată de: asigurarea liberului acces la licitație și a

drepturilor egale pentru toți participanții, cu excepția celor lipsiți de acest drept și

prioritatea prețului maxim propus.

Cu referire la prevederile pct. 15 din Regulamentul sus numit și prevederile art.

34 alin. (1) și (2) din Constituția Republicii Moldova, notează că Consiliul municipal

Chișinău urma să asigure accesul liber și egalitatea tuturor doritorilor de a obține

dreptul la locațiune a încăperii cu suprafața de 42,6 m.p. din str. Vasile Lupu 27

(subsol), mun. Chișinău.

Totodată, relevă că Consiliul municipal Chișinău urma să țină cont și de

prevederile punctului 3.1. din Regulamentul gestionării clădirilor, construcțiilor și

încăperilor cu altă destinație, decât cea locativă-proprietate municipală, aprobat prin

decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 4/11 din 26 septembrie 2003, care stabilește

că încăperile sunt acordate în locațiune prin intermediul licitațiilor pentru obținerea

dreptului de închiriere a încăperilor cu statut nelocuibil sau pe baza principiilor

generale.

În context, consideră că la adoptarea actului administrativ contestat, au fost

ignorate și prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 317 din 18 iulie 2003 privind actele

normative ale Guvernului și ale altor autorități ale administrației publice centrale și

locale.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 33, 166, 174, 192 alin. (2),

277, 278 CPC, art. 68 din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind

administrația publică locală, art. 3, 5 lit. b), 17 alin. (2), 21 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ nr. 793 - XIV din 10 februarie 2000.

Solicită admiterea acțiunii, anularea deciziei Consiliului mun. Chișinău nr.

10/22-10 din 04 decembrie 2014.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 03 decembrie 2015,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 14 ianuarie 2016, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a declarat

apel împotriva hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 03 decembrie 2015,

prin care a solicitat admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu

emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 08 septembrie 2016, a fost restituită

cererea de apel declarată de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, din motiv

că apelul a fost declarat în afara termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea

în termen.

La 22 septembrie 2016, prin intermediul Oficiului Poștal, Oficiul teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel

3

Chișinău din 08 septembrie 2016, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

încheierii recurate, cu restituirea pricinii spre rejudecare.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 09 noiembrie 2016 a fost admis

recursul declarat de către Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, casată

încheierea Curții de Apel Chișinău din 08 septembrie 2016 cu restituirea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2017 a fost respinsă ca

tardivă cererea de apel declarată de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat

împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 03 decembrie 2015.

La data de 19 aprilie 2017, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerînd admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel cu restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de

apel.

În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel este emisă cu

interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural.

Indică că instanța de apel a dispus examinarea apelului în lipsa Oficiului

teritorial al Cancelariei de Stat, căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora examinării

cauzei.

Mai indică că instanța de apel a apreciat subiectiv faptul că cererea de apel a

fost depusă cu omiterea termenului, întemeindu-și concluzia din conținutul scrisorii de

însoțire și anume că prima instanță a expediat în adresa Oficiului teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat dispozitivul hotărârii la data de 03 decembrie 2015, deoarece

dispozitivul hotărârii a fost expediat conform ștampilei aplicate pe fișa de însoțire, la

data de 11 ianuarie 2016, iar la 14 ianuarie 2016 a fost depus apelul.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

Din actele pricinii rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău din 14 februarie

2017 a fost expediată părților la data de 22 martie 2017, însă la actele pricinii nu sunt

probe care ar confirma data recepționării acesteia de către părți. Prin urmare, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul depus la 19 aprilie 2017 de către Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de

Stat în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este

considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 27 septembrie 2017 completul din

3 judecători au considerat recursul admisibil și au decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecînd recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a

administra noi dovezi.

Prin prisma art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

4

urmează a fi respins cu menținerea deciziei instanței de apel din următoarele

considerente.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) Codul de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de

apel și hotărîrea primei instanțe.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este

de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede

altfel.

În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanța de apel restituie, printr-

o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu

solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în

termen.

Din sensul acestor prevederi legale rezultă că termenul de declarare a apelului

este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede

altfel, indiferent de faptul dacă partea a fost sau nu prezentă la pronunțarea

dispozitivului hotărârii, iar repunerea în termen se face de către instanța de judecată în

condițiile prevăzute de lege.

Din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că la 26 februarie

2015, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat s-a adresat în instanța de

judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Chișinău,

intervenient accesoriu Andrei Pînzari cu privire la anularea deciziei Consiliului mun.

Chișinău nr. 10/22-10 din 04 decembrie 2014 „Cu privire la darea în locațiune a unei

încăperi din str. Vasile Lupu, 27 (subsol) dlui Andrei Pînzari”, precum și anularea

contractului de locațiune încheiat între Consiliul mun. Chișinău și Andrei Pînzari.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 03 decembrie 2015,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La data de 14 ianuarie 2016, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a

declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 03 decembrie

2015, solicitînd casarea acesteia și emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a

acțiunii (f.d. 48-49).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 08 septembrie 2016, apelul declarat

de către Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva hotărîrii

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 03 decembrie 2015 a fost restituit ca fiind

depus în afara termenului legal, apelanta nesolicitînd repunerea în termenul de

declarare a apelului.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 09 noiembrie 2016, a fost admis

recursul declarat de către Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, casată

încheierea Curții de Apel Chișinău din 08 septembrie 2016 și restituită pricina spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău.

Instanța de recurs și-a motivat concluzia prin faptul că etapa de restituire a

apelului este deja depășită. Or, Curtea de Apel Chișinău la 12 aprilie 2016 a acceptat în

procedură apelul depus de către Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat,

ședința instanței de apel fiind amînată de cîteva ori, adoptînd în final o încheiere de

restituire a apelului ca fiind depus în afara termenului legal. A reținut instanța de

recurs, că restituirea apelului se dispune doar la faza de pregătire a pricinii pentru

5

judecarea apelului, pînă la numirea acestuia în ședința de judecată, conform

dispozițiilor art. 370 CPC.

Ulterior, Curtea de Apel Chișinău rejudecînd pricina, prin decizia din 14

februarie 2017, a respins ca tardivă cererea de apel depus de Oficiul teritorial Chișinău

a Cancelariei de Stat împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 03

decembrie 2015.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că instanța de apel la emiterea deciziei a determinat corect

circumstanțele cauzei și a aplicat just normele de drept procedural.

În conformitate cu art. 110 CPC, termen de procedură este intervalul, stabilit de

lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții

la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească

anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Potrivit materialelor dosarului, hotărârea primei instanțe a fost emisă la 03

decembrie 2015, în absența recurentei, dar care anterior potrivit proceselor-verbale ale

ședințelor de judecată a fost prezentă, a cunoscut de existența litigiului și potrivit art.

56 alin. (3) CPC era obligată să se folosească cu bună-credință de drepturile

procedurale și să depună în termen cererea de apel.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani,

luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite,

datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului

care a condiționat începutul lui.

În conformitate cu art. 116 alin. alin. (1) și (3) CPC, persoanele care, din motive

întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în

termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce

dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de

procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate

documentele respective etc.).

Or, din suportul probator prezent la materialele dosarului rezultă că recurenta -

apelantă a depus cererea de apel la 14 ianuarie 2016, cu încălcarea termenului

imperativ de 30 zile prevăzut expres de art. 362 alin. (1) CPC și fără a solicita

repunerea în termenul de declarare a apelului și a indica careva motive întemeiate care

să justifice omiterea termenului.

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 03 decembrie 2015, prima

instanță a pronunțat dispozitivul hotărîrii, ședință la care recurentul-apelant nu a fost

prezent, însă a solicitat prin cererea din 30 septembrie 2015 examinarea cauzei în lipsa

reclamantului (f.d.38).

La caz, se mai reține că, instanța de recurs pune capăt oricărui abuz de aceste

drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea în eroare.

Buna-credință prezumă că partea este obligată la interval rezonabil de timp să

manifeste diligență și să se intereseze de soarta dosarelor despre care cunosc cu

certitudine că se află pe rolul instanței cu participarea lor și să respecte termenele

prevăzute de lege.

Or, în conformitate cu art. 56 alin. (3) CPC, participanții la proces sunt obligați

să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de

6

aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile

prevăzute de legislația procedurală civilă.

În conformitate cu art. 61 alin. (1) CPC, părțile sunt obligate să se folosească cu

bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui

abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau

inducerea sa în eroare.

În asemenea împrejurări, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, instanța de apel temeinic și legal a

respins apelul declarat de către Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat ca

fiind depus în afara termenului legal, iar argumentele recurentului precum că, instanța

a examinat cauza în absența lor și că 11 ianuarie 2016 au recepționat dispozitivul

hotărârii nu pot fi reținute ca fiind întemeiate din considerentele expuse mai sus.

Instanța de recurs accentuează că, soluția adoptată de către instanța de apel prin

decizia recurată este compatibilă cu standardele înserate în textul art. 6 §1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, având în vedere obligația părților privind exercitarea drepturilor

procedurale cu bună-credință și asumarea unui rol activ, urmărind cu diligență

derularea procesului său.

Astfel, din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că decizia

instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către recurent

sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține

decizia instanței de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei

de Stat.

Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2017, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată a Oficiului teritorial Chișinău al Cancelariei

de Stat împotriva Consiliului mun. Chișinău, intervenient accesoriu Andrei Pînzari cu

privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

Luiza Gafton

Iurie Bejenaru