3ra-1044/16 — privind anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1044/16

Instanța de fond: Judecătoria Centru mun. Chișinău – N. Mămăligă

Instanța de apel: CA Chișinău – Iu. Cimpoi, N. Simciuc, N. Craiu

Î N C H E I E R E

20 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Svetlana Filincova,

judecători Galina Stratulat, Maria Ghervas,

examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către

Consiliul municipal Chișinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată

depusă de către Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva

Consiliului municipal Chișinău, intervenient accesoriu Galina Budco privind anularea

actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2016, prin care s-a

respins apelul declarat de Consiliul municipal Chișinău, s-a menținut hotărîrea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 18 ianuarie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 14 august 2015 Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat s-a adresat

cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău,

intervenient accesoriu Galina Budco privind anularea deciziei nr. 3/45-28 din 19 mai

2015 “Cu privire la darea în locațiune a unor încăperi din bd. Grigore Vieru, 22/5

(subsol cu geamuri)”.

În motivarea cererii reclamantul a invocat că Consiliul municipal Chișinău prin

decizia nr. 3/45-28 din 19 mai 2015 a transmis în locațiune pe un termen de 3 ani

Galinei Budco, încăperea cu suprafața de 10,95 m.p. din bd. Grigore Vieru, 22/5

(subsol cu geamuri) pentru depozitarea obiectelor de uz casnic. Oficiul Teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat în conformitate cu art. 64 din Legea nr. 436-XVI din

1

28 decembrie 2006 privind aministrația publică locală a efectuat controlul sub

aspectul legal al deciziei menționate, fiind constatate încălcarea acestor prevederi

legale.

Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a menționat că la adoptarea

deciziei, Consiliul municipal Chișinău a ignorat prevederile art. 77 alin. (3) și (5) al

Legii privind administrația publică locală, potrivit cărora bunurile domeniului privat

al unității administrativ teritoriale pot fi înstrăinate, date în administrare, în arendă ori

în locațiune, în condițiile legii, înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă, ori în

locațiune a bunurilor proprietate a unității administrativ - teritoriale se fac prin

licitație publică, organizată în condițiile legii, cu excepția cazurilor stabilite expres

prin lege. Procedura licitării dreptului de locațiune urma a fi petrecută în conformitate

cu Regulamentul privind licitațiile cu strigare și cu reducere, aprobat prin Hotărîrea

Guvernului nr. 136 din 10 februarie 2009, care stabilește că organizarea și

desfășurarea licitației este condiționată de asigurarea liberului acces la licitație și a

drepturilor egale pentru toți participanții, cu excepția celor lipsiți de acest drept și

prioritatea prețului maxim propus.

Reclamantul consideră că la adoptarea deciziei, Consiliul municipal Chișinău

urma să țină cont de prevederile art. 77 alin. (5) al Legii privind administrația publică

locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, deoarece urmează a fi încheiate ca urmare a

expunerii acestora la licitație, condiție obligatorie impusă de această normă.

Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a solicitat anularea deciziei

Consiliului municipal Chișinău nr. 3/45-28 din 19 mai 2015 “Cu privire la darea în

locațiune a unor încăperi din bd. Grigore Vieru, 22/5 (subsol cu geamuri)”.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 18 ianuarie 2016 s-a admis

cererea de chemare în judecată înaintată de către Oficiul Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat. S-a anulat decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 3/45-28 din

19 mai 2015 “Cu privire la darea în locațiune a unor încăperi din bd. Grigore Vieru,

22/5 (subsol cu geamuri) Galinei Budco” (f.d. 37, 40 - 43).

La 05 februarie 2016 Consiliul municipal Chișinău a înaintat cerere de apel

împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 18 ianuarie 2016, solicitînd

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă

(f.d. 45 - 48).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2016 s-a respins apelul

declarat de Consiliul municipal Chișinău, s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Centru

mun. Chișinău din 18 ianuarie 2016 (f.d. 61 - 68).

La 20 mai 2016 Consiliul municipal Chișinău a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2016 și hotărîrii Judecătoriei Centru

mun. Chișinău din 18 ianuarie 2016, solicitînd casarea acestora, cu pronunțarea unei

noi hotărîri, prin care să fie respinsă acțiunea (f.d. 74 - 77).

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanțele de judecată nu au

aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au aplicat o lege care nu trebuie să fie

aplicată, au interpretat în mod eronat legea, erorile comise de către instanțele de

judecată au dus la încălcarea esențială a drepturilor fundamentale.

2

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale

.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

07 aprilie 2016 și a fost expediată părților la 26 aprilie 2016 (f.d. 69). Recurentul a

depus recurs la 20 mai 2016 și se consideră a fi depus în termen.

Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de

recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ ajunge la

concluzia că recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice afirmația de

ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Recurentul a invocat în recursul său că instanțele de judecată nu au aplicat legea

care trebuia să fie aplicată, au aplicat o lege care nu trebuie să fie aplicată, au

interpretat în mod eronat legea, erorile comise de către instanțele de judecată au dus

la încălcarea esențială a drepturilor fundamentale.

În speță, Colegiul menționează că recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și

de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o

apreciere corespunzătoare.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată

a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal

invocă recurentul și respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or

recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei

în fapt.

Dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de

recurs, determinînd cazurile concrete în prezența cărora se consideră că normele de

drept material și procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul

exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de

drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia în fapt.

Alin. (4) al aceluiaș articol stipulează că săvîrșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

3

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art.

433 CPC și anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin

prisma normelor legale ce reglementează relațiile dintre părți, ținînd cont de actele

anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Consiliul municipal Chișinău

împotriva deciziei instanței de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2016, în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de către Oficiul Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chișinău, intervenient accesoriu

Galina Budco privind anularea actului administrativ.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

judecători Galina Stratulat

Maria Ghervas

4