2ra-1273/15 — Schimbarea modului si ordinii de executare a hotarîrii judecatoresti

Dosarul nr. 2ra-1273/15 prima instanţă - V. Brașoveanu instanţa de apel –S.Arnaut, E.Fistican, B.Bîrca, ÎNCHEIERE 20 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Marian Gheorghe, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Marian Gheorghe împotriva Primăriei mun. Chişinău privind schimbarea modului şi ordinii de executare a hotărârii judecătoreşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Marian Gheorghe, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 29 octombrie 2014, c o n s t a t ă ; La 24 iunie 2014 Marian Gheorghe s-a adresat în judecată cu cererea împotriva Primăriei mun. Chişinău în care a solicitat schimbarea modului şi ordinii de executare a hotărârii judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08 octombrie 1998 privind obligarea Primăriei mun. Chişinău de a acorda lui Marian Gheorghe spaţiu locativ, cu încasarea din contul Primăriei mun. Chişinău a sumei de 980 000 lei ceea ce constituie echivalentul bănesc al unui apartament cu suprafaţa de 45 m2 în mun. Chişinău. În motivarea acţiunii a indicat că a printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă din anul 1998 Primăria mun. Chişinău este obligată să îi acordarea spaţiului locativ conform componenţei familiei.

Pînă în prezent hotărîrea nu s-a executat. Totodată folosindu-se de drepturile sale a înaintat în instanţa de judecată şi o acţiune în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, iar prin hotărîrea instanţei de judecată s-a constatat încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii din 08 octombrie 1998. Susţine că perioada anilor 1992-2009 a îndeplinit serviciul special prin contract în cadrul organelor Ministerului Afacerilor Interne şi a sistemului penitenciar. Fiind căsătorit familia sa s-a mărit şi este compusă din 5 membri, iar reclamantul nu dispune de spaţiu de locuit, şi este nevoit să locuiască împreună cu familia în chirie. 1 Mai susţine reclamantul că prin neexecutarea unei hotărîri judecătoreşti timp de 15 ani se încalcă art. 6 CEDO.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 29 octombrie 2014, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2015, s-a respins apelul declarat de Marian Gheorghe şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 29 octombrie 2014. La 31 martie 2015, Marian Gheorghe a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd admiterea recursului, casarea acestora şi emiterea unei noi decizii de admitere integrală a pretenţiilor înaintate. În motivarea recursului recurentul a indicat că decizia instanţei de apel este ilegală din motiv că la adoptarea soluţiei acesteia nu au fost elucidate toate circumstanţele pricinii, probele prezentate au fost apreciate în mod arbitrar, favorizîndu-se într-un mod vădit autoritatea statală, fiind admise încălcări esenţiale a normelor de drept material şi încălcate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

Indică că prin acţiunile autorităţilor competente în executarea hotărîrii se încălcă prevederile art. 6 CEDO. Instanţa de apel a aplicat eronat normele materiale de drept, care se manifestă prin argumentarea părtinitoare şi contradictorie a deciziei sale, schimbarea modului şi ordinii de executare nu ar duce la schimbarea naturii hotărîrii şi nu ar fi străină litigiului iniţial, dar ar duce la executare efectivă a hotărîrii de judecată. Mai susţine că avînd şi o hotărîre judecătorească prin care s-a constatat încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil nicidecum nu poate justifica neexecutare în continuare a hotărîrii. Prin neexecutarea hotărîrii judecătoreşti nu i s-a acordat o locuinţă şi a fost în imposibilitate de a-şi exercita obligațiunile cu bună credinţă ca cetăţean al statului.

Afirmă că probele prezentate la examinarea cauzei în fond au fost apreciate contrar prevederilor art.130 Cod de procedură civilă, instanţele investite cu judecarea fondului încălcînd principul legalităţii şi echităţii justiţiei. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei 2 integrale. Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău, decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 25 februarie 2015, însă nu există dovada de recepţionare, motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 31 martie 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă (f.d.75).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică 3 modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Marian Gheorghe în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către de Marian Gheorghe, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 4