2ra-2428/15 — Constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi încasarea prejudiciului material şi moral

Prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-2428/15 Judecător: G. Moscalciuc Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim ÎNCHEIERE 07 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Ion Druţă Judecători Liliana Catan, Iurie Diaconu examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursurilor declarate de către: -Marian Gheorghe; -Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Marian Gheorghe către Ministerul Justiţiei al RM, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Tălmăci Roman, privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 10 iunie 2015, prin care a fost casată parţial hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 24 septembrie 2014, fiind emisă hotărîre nouă, c o n s t a t ă La 20 iunie 2014, Marian Gheorghe Ion s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Ministerul Justiţiei RM, intervenientului accesoriu executorul judecătoresc Tălmăci Roman, privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a cauzei civile nr. 2-2298/98 din 08.10.1998 a Judecătoriei Centru mun. Chişinău şi încasarea cu titlu de prejudiciu material a sumei de 230 000 lei şi încasarea cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 34 000 lei. În motivarea cererii reclamantul a indicat că, la data de 08.10.1998 de către Judecătoria Centru a fost pronunţată hotărârea nr.2-2298/98 privind obligarea Primăriei Chişinău de a acorda lui Marian Gheorghe Ion spaţiul locativ conform componenţei familiei, care a devenit definitivă şi executorie la 26.02.1999, însă până în prezent hotărârea nu este executată.

Menţionează că, conform Legii nr.87 din 21.04.2011 „Privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti”, Judecătoria Rîşcani prin hotărârea nr.2-5253/11 din 21.12.2011 a constatat încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Centru nr.2-2298/98 din 08.10.1998, pentru perioada martie 1999 - iunie 2011. Hotărârea Judecătoriei Rîşcani nr. 2-5253/11 din 21.12.2011 a fost menţinută şi de către Colegiul civil al Curţii de Apel Chişinău prin decizia nr.2r- 802/2012 din 05.04.2012, în partea constatării încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Centru nr.2-2298/98 din 08.10.1998.

în partea acordării despăgubirilor morale, suma a fost diminuată. Menţionează reclamantul că, această constatare însă nu a determinat executarea hotărârii Judecătoriei Centru nr. 2-2298/98 din 08.10.1998 nici până în prezent, iar de la data cererii de a constata anterior faptul încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii pentru perioada martie 1999 - iunie 2011 (peste 12 ani sau 148 luni), au mai trecut încă 3 ani (36 luni), iar în total sunt peste 15 ani (184 luni), perioadă care în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este excesiv de lungă.

Consideră că, neexecutarea în continuare a hotărârii Judecătoriei Centru nr. 2-2298/98 din 08.10.1998, constituie o încălcare flagrantă a dreptului la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente, drept fundamental garantat de art.20 din Constituţie, precum şi încălcarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art.6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (Convenţie) şi deasemenea constituie o încălcare flagrantă a dreptului său la protecţia proprietăţii, drept garantat de art.46 din Constituţie şi art.l Protocolul nr. 1 la Convenţie. Faptul neexecutării hotărârii Judecătoriei Centru nr.2-2298/98 din 08.10.1998 i-a cauzat prejudicii morale şi materiale.

Prejudiciul material cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a acestei hotărâri, se constituie din cheltuielile suportate pentru asigurarea familiei unor condiţii minime de trai, ca alternativă a condiţiilor unei locuinţe ce i se cuvine conform hotărârii Judecătoriei Centru nr.2-2298/98 din 08.10.1998. Astfel, în luna august 2013 a fost nevoit să contracteze un credit imobiliar în mărime de 230000,00 lei, cu dobânda stabilită de bancă (plata lunară pentru deservirea creditului constituie 3 190.00 lei), care a fost cheltuită pentru a asigura parţial alternativa condiţiilor unei locuinţe ce i se cuvine, conform hotărârii Judecătoriei Centru nr.2-2298/98 din 08.10.1998.

Consideră că, anume faptul neexecutării hotărârii nr. 2-2298/98 din 08.10.1998 a determinat suportarea prejudiciului material în mărimea creditului imobiliar contractat. Solicită reclamantul, constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a cauzei civile nr. 2-2298/98 din 08.10.1998 a Judecătoriei Centru mun. Chişinău şi încasarea cu titlu de prejudiciu material în sumă de 230 000 lei şi încasarea cu titlu de prejudiciu moral în sumă de 34 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 24 septembrie 2014, a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată a lui Marian Gheorghe Ion către Ministerul Justiţiei RM, intervenientului accesoriu executorul judecătoresc Tălmăci Roman, privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a cauzei civile şi încasarea prejudiciului material şi moral.

S-a constatat încălcarea dreptului a lui Marian Gheorghe Ion la executare în termen rezonabil a cauzei civile nr. 2-2298/98 din 08.10.1998 a Judecătoriei Centru mun. Chişinău, iar în rest cerinţele s-au respins ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2015, s-a admis apelul declarat de Marian Gheorghe. S-a casat parţial hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 24.09.2014 în partea respingerii pretenţiei de încasare a prejudiciului moral şi în această parte s-a pronunţat o nouă hotărâre prin care: -Cererea depusă de Marian Gheorghe privind încasarea prejudiciului moral s-a admis parţial; -S-a încasat din contul bugetului de stat în beneficiul lui Marian Gheorghe prejudiciul moral în sumă de 5 000 (cinci mii) lei cu respingerea în rest a acestei cereri; -În rest hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 24.09.2014, s-a menţinut. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 23 iulie 2015, în termenul prevăzut de lege, Marian Gheorghe a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe în partea respingerii cerinţelor de încasare a prejudiciului material şi a prejudiciului moral, pronunţarea unei noi hotărîri cu încasarea din contul bugetului de stat a prejudiciului material în mărime de 230 000 lei în beneficiul lui Marian Gheorghe; a modifica decizia instanţei de apel în partea încasării prejudiciului moral în mărime de 34 000 lei în beneficiul lui Marian Gheorghe. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atît instanța de apel cît şi instanţa de fond au aplicat eronat normele de drept material, interpretând în mod eronat legea.

La 12 august 2015, recurs a declarat şi Ministerul Justiţiei al RM, solicitînd admiterea recursului, casarea decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2015 cu emiterea unei decizii prin care să fie menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 24 septembrie 2014. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 25.06.2015 (f.d. 150), cît şi faptul că la materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursul Ministerului Justiţiei al RM se consideră declarat în termen.

La 14 septembrie 2015, Marian Gheorghe a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat de MJ al RM, solicitînd respingerea acestuia. Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursurile sunt inadmisibile din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de Marian Gheorghe şi Ministerul Justiţiei al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenţii nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor contestate, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Marian Gheorghe şi Ministerul Justiţiei al RM ca fiind inadmisibile. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Marian Gheorghe şi recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Ion Druţă Judecătorii Liliana Catan Iurie Diaconu