2ra-1231/15 — Încasarea salariului

Dosarul nr. 2ra-1231/15 Prima instanță: judecătoria Cahul (jud.M.Bușuleac) Instanța de apel: Curtea de apel Cahul (jduecători:G.Eni, V.Movilă, N.Bondarenco) ÎNCHEIERE 20 mai 2015 mun. Chișinău Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președinte de ședință Tatiana Vieru Judecătorii: Ion Corolevschi Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului depus de Cojan Tudor împotriva deciziei din 22 ianuarie 2015 a Curții de Apel Cahul, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cojan Tudor împotriva ÎI”Nărea Sirius” privind obligarea încheierii contractului individual de muncă, încasarea salariului și repararea prejudiciului moral c o n s t a t ă : La data de 09.08.2013 Cojan Tudor a depus în instanța de judecată cerere împotriva ÎI”Nărea Sirius” privind obligarea încheierii contractului individual de muncă, încasarea salariului și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii s-a indicat că în perioada aprilie 2010-01.11.2012 a activat în funcție de paznic la ÎI”Nărea Sirius” la localul de agrement ”Colibri”, care aparține pîrîtului. Salariul lunar constituia 1200 lei. Menționează reclamantul că începînd cu data de 01.11.2012 nu a mai mers la serviciu și la această dată, restanța salarială constituia 3000 lei. A indicat reclamantul că s-a adresat pîrîtului în vederea achitării restanței salariale, dar i s-a comunicat că de la localul de agrement unde activa a fost sustras un televizor și că costul acestuia a fost reținut din salariul său. Consideră reclamantul că prin reținerea costului bunului sustras din salariul său i se încalcă drepturile sale.

A mai afirmat reclamantul că s-a adresat conducerii pîrîtului în vederea soluționării amiabile a litigiului dat, dar fără succes. La fel, a menționat reclamantul că nu are încheiat cu pîrîtul un contract individual de muncă și că în privința sa nu a fost emis un ordin de angajare. Consideră reclamantul că pîrîtul a încălcat prevederile legale și anume art.art.45, 58 Codul muncii și a solicitat obligarea pîrîtului să încheie contract individual de muncă, să-i achite restanța salarială în sumă de 3000 lei și prejudiciul moral în sumă de 3000 lei. 1 Prin hotărîrea din data de 10.11.2014 a judecătoriei Cahul, cererea lui Cojan T. a fost respinsă ca neîntemeiată. La data de 24.11.2014 prin hotărîrea suplimentară a judecătoriei Cahul s-a dispus încasarea de la Cojan Tudor în beneficiul ÎI”Nărea Sirius” a cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 lei.

Prin decizia din data de 22.01.2015 a Curții de Apel Cahul a fost respins apelul lui Cojan Tudor și menținută hotărîrea din data de 10.11.2014 și hotărîrea suplimentară din 24.11.2014 a judecătoriei Cahul. La data de 30.03.2015 Cojan Tudor a depus recurs împotriva deciziei din data de 22.01.2015 a Curții de Apel Cahul. În motivarea recursului s-a indicat că decizia contestată este ilegală, prematură, pripită, iar concluziile expuse în aceasta sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii. De asemenea a indicat recurentul că au fost aplicate greșit normele de drept material, s-a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și a fost interpretată eronat legea. A invocat recurentul prevederile art.58 Codul muncii și a indicat că în decizia instanței inferioare se menționează precum că din răspunsul IFS s-a stabilit cu certitudine că recurentul nu este inclus în lista angajaților intimatului și că în privința acestuia nu a fost emis vreun ordin de angajare.

La fel, în decizia recurată, indică recurentul că se face referire la procesul verbal de control nr.IMN016513 din 18.12.2012 efectuat de Inspectoratul teritorial de muncă Cahul conform căruia la întreprinderea intimatului toate relațiile de muncă cu angajații sunt perfectate în formă scrisă și că se duce evidența timpului de muncă, sunt emise ordine de angajare și concediere, locul de muncă este asigurat cu trusă medicală, iar salariul se achită conform normelor legale în dependență de lucrul prestat și timpul de muncă. Menționează recurentul că făcînd această concluzie instanța inferioară nu a ținut cont de faptul că acest control a fost efectuat ulterior înlăturării sale de la exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar la proba cu martorii prezentată, instanța nu s- a expus.

La data de 15.05.2015 ÎI”Nărea Sirius” a depus referință la cererea de recurs. Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, Completul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conțină, printre altele, esența și temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate”. Totodată, participanții la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC.

Astfel, recursul împotriva deciziilor instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond și ar putea fi încadrate în 2 temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăsește în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în prevederile art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept, Completul menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept și din care circumstanțe aceasta rezultă.

Completul reține că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Cojan Tudor împotriva deciziei din 22 ianuarie 2015 a Curții de Apel Cahul, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC și, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. 433 lit. a) CPC, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Cojan Tudor împotriva deciziei din 22 ianuarie 2015 a Curții de Apel Cahul.

Încheierea este irevocabilă. Președinte de ședință Tatiana Vieru Judecătorii: Ion Corolevschi Oleg Sternioală 3