2ra-1931/13 — Restabilirea la muncă, încasarea salariului

prima instanţă: V.Sîrbu dosarul nr. 2ra-1931/13 instanţa de apel: N.Cernat, A.Pahopol, A.Gavriliţa ÎNCHEIERE 05 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Remarenco Nicolai, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Remarenco Nicolai împotriva Liceului teoretic „M.Eminescu” cu privire la anularea ordinului de eliberare din funcţie, restabilirea la lucru, încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Remarenco Nicolai, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Hînceşti din 06 iunie 2012, c o n s t a t ă La 15 noiembrie 2011 Remarenco Nicolai a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva Liceului teoretic „M.Eminescu” cu privire la anularea ordinului de eliberare din funcţie, restabilirea la lucru, încasarea prejudiciului material şi moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că, la 20.07.2007, a fost angajat în calitate de paznic la liceul teoretic „M. Eminescu” din or. Cimişlia pe 1,0 salariu. La 21.04.2011, a primit înştiinţarea că, a fost eliberat de la serviciu conform art.86 al. 1) pct. h) CM, ordin cu care nu este de acord şi pe care îl contestă la moment. Susţine că, de la data de 25.03.2011 şi până la 21.04.2011 nu a fost tabelat în tabelul de pontaj, însă carnetul de muncă nu i-a fost transmis. La comitetul sindical nu a fost chemat şi la comisia privind soluţionarea litigiilor de muncă nu a fost chemat, hotărârea comitetului sindical nu a primit-o. Solicită reclamantul anularea ordinului de eliberare din funcţie, restabilirea la lucru, încasarea prejudiciului material şi moral.

Prin hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 06 iunie 2012, a fost respinsă acţiunea, ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea nominalizată, Remarenco Nicolai a declarat apel, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii contestate cu pronunţarea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii motivând că, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. În fapt şi în drept au fost reiterate motivele invocate în cererea de chemare în judecată. Susţine că, lipsele nemotivate de la serviciu au fost create de către administraţia liceului. Astfel, a lipsit de la serviciu la data de 26, 30, 31 martie 2011 după ce directoarea i-a comunicat că el mai mult nu lucrează la liceu.

Carnetul de muncă i s-a eliberat tocmai în luna noiembrie 2012, în prezenţa membrilor comisiei din Chişinău, care verificau liceul în urma plîngerilor depuse împotriva administraţiei liceului. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2013, apelul declarat de Remarenco Nicolai a fost respins, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Hînceşti din 06 iunie 2012. La adoptarea soluţiei instanţa de apel a ajuns la concluzia că prima instanţă a respectat normele materiale şi procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele în mod obiectiv circumstanţele cauzei şi a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenţei, concludentei, utilităţii şi veridicităţii lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia de respingere a acţiunii ca neîntemeiate.

Astfel, instanţa de apel a concluzionat că, din materialele dosarului se constată că, conform contractului individual de muncă din 18.07.2007, în baza ordinului nr.27 din 20.07.2007 reclamantul a fost angajat ca paznic la liceul Teoretic „M. Eminescu” or. Cimişlia. ( f. d.10). Conform ordinului nr.34 din 21.04.2011, reclamantul Nicolae Remarenco, a fost eliberat din funcţia de paznic în conformitate cu prevederile art.86 al. 1) pct. h) Codul Muncii al RM - concedierea, desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată - se admite pentru absenţa fără motive întemeiate de la lucru mai mult de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă.

În conţinutul ordinului nr.34 din 21.04.2011, de eliberare din funcţia de paznic a lui Nicolae Remarenco, se face trimitere la absenţa nemotivată de la muncă a acestuia mai mult de patru ore pe zi. Pentru ca absenţa nemotivată de la serviciu să producă efecte legale, angajatorul urmează să stabilească mai multe împrejurări cum ar fi: constatarea faptului absenţei forţate, solicitarea explicaţiilor, aducerea la cunoştinţă a salariatului ordinului de concediere, care este o obligaţie a angajatorului, precum şi înserarea ordinului în carnetul de muncă al salariatului. Toate momentele expuse caracterizează procedura concedierii legale pentru încălcarea disciplinei muncii, motiv învederat în ordinul de concediere.

Materialul probatoriu administrat în cauza dată demonstrează că, reclamantul în luna martie 2011 a admis - absenţa fără motive întemeiate de la lucru mai mult de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă, fapt confirmat prin explicaţia directorului adjunct din 31.03.2011, a paznicilor Rotari Alexandru, Burcovschi Eduard care au susţinut că, reclamantul a lipsit de la serviciu pe data de 26 şi 28 martie 2011. La data de 30.03.2011 s-a prezentat la serviciu la orele 19.00, iar la orele 20.00 a părăsit postul de serviciu şi mai mult nu s-a prezentat la serviciu. Singur reclamantul nu neagă faptul că a lipsit de la serviciu timp îndelungat, motivînd lipsa sa prin faptul că directoarea liceului la trimis acasă şi i-a spus să nu mai vină la serviciu.

Din procesele verbale de constatare a absenţei reclamantului de la muncă din 26.03.2011, 28.03.2011, se constată că reclamantul în perioada enunţată nu s-a prezentat la serviciu şi de fiecare dată era înlocuit cu altă persoană. Prin procesul verbal nr.4 din 30.03.2011, a fost confirmat faptul absenţei reclamantului de la serviciu de la orele 20:00-07:00, obligaţiunile acestuia fiind executate de către alt paznic. Conform procesului verbal din 12.04.2011 se confirmă că, reclamantul a refuzat să dea careva explicaţii referitor la lipsirea nemotivată de la serviciu. În baza demersului angajatorului din 01.04.2011 adresat comitetului sindical, pentru consultarea acestuia referitor la concediere, la 20.04.2011 a fost dat acordul la concedierea reclamantului.

Conform înştiinţării din 21.04.2011, adresată reclamantului de către pîrît, ultimului i s-a adus la cunoştinţă faptul că, a fost concediat şi i s-a solicitat să se prezinte pentru ridicarea carnetului de munca ori să accepte expedierea carnetului de muncă prin poştă. Potrivit tabelului de pontaj ţinut de către angajator, se reflectă că în perioada 5.03.2011 - 31.03.2011 şi 01.04.2011 - 21.04.2011 ultimul nu a fost tabelat, motivul fiind că a lipsit de la lucru.

La examinarea acţiunilor privind anularea actului de concediere a salariatului în baza art.86 alin.(l) CM pentru - absenţa fară motive întemeiate de la lucru mai mult de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă, instanţa de apel a menţionat că potrivit dispoziţiilor art.201 Codul muncii, disciplina muncii este definită ca fiind obligaţia tuturor salariaţilor de a respecta regulile de comportare stabilite de Codul muncii, de alte acte normative, de contractele colective şi individuale de muncă precum şi de actele normative interne ale unităţii, inclusiv regulamentele de ordine interioară, iar încălcarea acestora constituie temei de aplicare a uneia dintre sancţiunile prevăzute de art.206 alin.(l) CM, printre care şi încetarea contractului individual de muncă prin concediere.

Instanţa de apel a constatat că, apelantul la 21 aprilie 2011a primit înştiinţarea că a fost eliberat din funcţie. Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 15.11.11 (f.d.2), aproape peste 7 luni. Argumentul apelantului că, nu s-a prezentat timp îndelungat la serviciu pe motiv că directoarea liceului i-a comunicat că nu va mai activa, este o declaraţie a reclamantului lipsită de suport legal şi probatoriu. La fel este lipsit de suport şi argumentul apelantului că a lipsit de la serviciu pe motiv că a fost bolnav, or, perioada cât reclamantul s-a aflat pe foaie de boală nu a fost considerată de către angajator ca lipsă nemotivată de la serviciu, pe perioada respectivă acesta fiind tabelat.

Cu referire la reţinerea carnetului de muncă, se menţionează că conform Hotărârii Guvernului nr.1449 din 24.12.2007, privind carnetul de muncă, la încetarea contractului individual de muncă, încheiat cu salariatul, unitatea este obligată să-i elibereze acestuia carnetul de muncă în ziua eliberări, efectuând înscrierea de eliberare în modul stabilit. Expedierea carnetului de muncă prin poştă se permite numai în cazul în care unitatea are consimţământul în scris al salariatului sau reprezentantului său legal. La caz, din materialele pricinii se constată că, angajatorul a solicitat acordul reclamantului de a-i expedia carnetul de muncă, însă ultimul nu a acceptat, din care considerent, angajatorul nu era în drept să-1 expedieze prin poştă.

La 12 aprilie 2013 Remarenco Nicolai a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului recurentul a indicat că instanţele judecătoreşti au emis soluţii cu încălcarea normelor de drept material şi procesual, nu a elucidat toate circumstanţele cauzei. La data de 21 mai 2013 Liceul Teoretic „M. Eminescu” or. Cimişlia, director Ghenciu Viorica a depus prin intermediul cancelariei o referinţă, prin care a invocat dezacordul cu recursul depus de Remarenco Nicolai, solicitînd respingerea acestuia ca fiind inadmisibil. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Remarenco Nicolai, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Remarenco Nicolai, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Remarenco Nicolai ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Remarenco Nicolai, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul /semnătura/ Svetlana Filincova Judecătorii /semnătura/ Galina Stratulat /semnătura/ Iurie Bejenaru Copia corespunde originalului Judecător Iurie Bejenaru