2ra-97/16 — Restabilirea în funcție

prima instanţă: E.Buzu (Judecătoria Orhei) dosarul nr. 2ra-97/16 instanţa de apel: N.Cernat, L.Bulgac, A.Pahopol (Curtea de Apel Chişinău) ÎNCHEIERE 20 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Zincenco Petru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Zincenco Petru împotriva Creşei-Grădiniţă Hulboaca privind restabilirea la muncă, încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la serviciu şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 septembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Zincenco Petru, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Orhei din 15 aprilie 2015 şi încheierea Judecătoriei Orhei din 12 mai 2015, c o n s t a t ă La data de 11 februarie 2015, reclamantul Zincenco Petru s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva Creşei-Grădiniţă Hulboaca, solicitînd încadrarea în câmpul muncii, radierea din carnetul de muncă a menţiunii nr.5 din 02.01.2015, încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la muncă, încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că, la 29.09.2000, a fost angajat în calitate de paznic la Creşa-Grădiniţă din s.Hulboaca, r-nul. Orhei. Ulterior, la 02.01.2015, a fost concediat din funcţia de paznic pentru lipsa nemotivată de la lucru mai mult de 4 ore consecutiv, fiind emis în acest sens ordinul nr.08 din 02.01.2015 cu privire la concediere. Consideră reclamantul ordinul de concediere ilegal şi solicită anularea acestuia. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 15 aprilie 2015, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 12 mai 2015, s-a dispus a corecta eroarea materială din cuprinsul hotărîrii, şi anume, sintagma „31 decembrie 2013” a fost înlocuită cu sintagma „31 decembrie 2014”.

Ne fiind de acord cu hotărîrea Judecătoriei Orhei din 15 aprilie 2015, la 27 aprilie 2015 Zinceno Petru a declarat apel, solicitînd admiterea cererii de apel, casarea hotărîrii primei instanţe, şi emiterea unei noi hotărîri prin care, acţiunea să fie admisă integral. La 26 mai 2015 Zincenco Petru a declarat recurs împotriva încheierii Judecătoriei Orhei din 12 mai 2015, solicitînd casarea încheierii recurate ca fiind ilegală şi nefondată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 septembrie 2015 s-a respins apelul declarat de Zincenco Petru, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Orhei din 15 aprilie 2015 şi încheierea Judecătoriei Orhei din 12 mai 2015. La emiterea deciziei instanţa de apel a reţinut că, argumentele apelantului precum că înscrisurile prezentate de pîrît-intimat întru demonstrarea legalităţii concedierii reclamantului sunt false şi că faptele reflectate în ele nu corespund realităţii, instanţa de apel le-a considerat nefondate, deoarece poartă un caracter declarativ, nefiind confirmate prin probe pertinente şi concludente. Neîntemeiate sunt şi afirmaţiile reclamantului-apelantului vizavi de faptul că a fost concediat fără acordul preliminar scris al organului (organizatorului) sindical, or, la judecarea cauzei s-a stabilit, că, Creşa-Grădiniţa din sat.

Hulboaca, r-nul Orhei a cerut acordul grupului sindical la concedierea reclamantului Petru Zincenco în temeiul lit. h) alin.(l) art.86 Codul muncii, cererea respectivă fiind acceptată. În aşa circumstanţe prima instanţă corect a concluzionat, că reclamantul Petru Zincenco a fost legal concediat din serviciu, pretenţiile şi argumentele acestuia fiind nefondate. Potrivit art.249 CPC al RM, ’’după pronunţarea hotărîrii, instanţa care a adoptat-o nu este în drept să o anuleze nici să o modifice. Instanţa judecătorească poate, din oficiu sau la cererea participanţilor la proces, să corecteze greşelile sau omisiunile din hotărîre privitor la nume, calitate procesuală, orice alte erori materiale sau de calcul evidente.

Problema corectării unor astfel de greşeli se soluţionează în şedinţă de judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei de judecată. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea corectării greşelilor”. Astfel, instanţa de apel a invocat că, în cadrul întocmirii hotărîrii motivate instanţa de fond a comis o eroare mecanică, şi anume a indicat greşit data la care au fost întocmite procesele-verbale în privinţa reclamantului, indicînd „31 decembrie 2013”, de fapt urma a fi indicat „31 decembrie 2014”, fapt care a fost corectat de instanţa de fond în modul prevăzut de lege. 2 Argumentele recurentului Petru Zincenco, precum că actele respective au fost emise în anul 2013, instanţa de apel le-a considerat pur declarative, deoarece acestea contravin materialelor acumulate la judecarea pricinii (f.d.20).

La 29 octombrie 2015, în termen Zincenco Petru a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă. În motivarea recursului se invocă că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Zincenco Petru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Zincenco Petru, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are 3 caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Zincenco Petru ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Zincenco Petru, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru 4