2ra-1378/17 — anularea ordinului, restabilirea la locul de muncă ș.a.

prima instanță: O. Ciumaș dosarul nr. 2ra-1378/17

instanța de apel: S. Procopciuc, A. Garbuz, E. Grumeza

Î N C H E I E R E

13 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Ala Cobăneanu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Zagrabei

Nicolina, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 17 martie 2017,

adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Zagrabei

Nicolina împotriva Instituției Publice Liceul Teoretic „Alexei Mateevici”, intervenient

accesoriu Bodorin Ana privind anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul

de muncă și înscrierea în carnetul de muncă a perioadei de muncă prin cumul,

încasarea salariului mediu lunar pentru perioada absenței forțate de la serviciu,

cheltuielilor de judecată și repararea prejudiciului moral

c o n s t a t ă:

La 19 septembrie 2016 Zagrabei Nicolina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Instituției Publice Liceul Teoretic „Alexei Mateevici” privind anularea

ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă și înscrierea în carnetul de

muncă a perioadei de muncă prin cumul, încasarea salariului mediu lunar pentru

perioada absenței forțate de la serviciu, cheltuielilor de judecată și repararea

prejudiciului moral.

Prin încheierea Judecătoriei Fălești din 11 octombrie 2016 s-a atras în proces în

calitate de intervenient accesoriu de partea pîrîtului, Bodorin Ana.

Prin hotărârea Judecătoriei Fălești din 03 noiembrie 2016 acțiunea s-a respins.

În susținerea poziției prima instanță a reținut că ordinul de concediere a fost emis

în conformitate cu normele legale, deoarece ordinul în cauză a fost întemeiat pe

prevederile art. 86 alin.(1) lit. s) și art. 273 din Codul muncii, care stabilesc temei de

încetare a contractului individual de muncă a salariatului care prestează munca prin

cumul: încheierea contractului individual de muncă cu o altă persoană care va exercita

funcția respectivă ca funcție de bază.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 17 martie 2017 s-a respins apelul declarat de

Zagrabei Nicolina și s-a menținut hotărîrea primei instanțe.

La 15 mai 2017 Zagrabei Nicolina a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Bălți din 17 martie 2017, solicitînd casarea acestora cu emiterea unei noi hotărîri

1

de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat motivele de fapt ale cauzei, menționînd că

instanțele inferioare au interpretat eronat normele de drept material, iar actele de

dispoziție emise de acestea sunt ilegale.

Susține că ordinul contestat a fost emis fără acordul organului sindical și fără a lua

în considerare concluziile Inspecției Muncii, în perioada concediului de odihnă anual,

fiind contrar dispozițiilor art. 87, art. 82 alin.(2) și art. 372 din Codul muncii.

Analizând modul în care recurenta și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune

cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, Colegiul consideră recursul

drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit.f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

trebuie să conțină, printre altele, esența și temeiurile recursului, argumentul ilegalității

deciziei atacate.

Totodată, participanții la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în

care invocă aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) din Codul de procedură civilă.

Astfel, recursul împotriva deciziilor instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.

Colegiul constată, că argumentele invocate de recurentă în cererea de recurs

vizează temeinicia deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond și ar putea fi

încadrate în temeiul prevăzut de art.386 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă,

aplicabil doar procedurii de apel.

Asemenea temei nu se regăsește în art.432 din Codul de procedură civilă aplicabil

recursului.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea II-a din Capitolul XXXVIII din

Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor

de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art.432 alin.(4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspectul procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, incălcînd în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentei privind aplicarea eronată de către instanțele

judecătorești inferioare a normelor de drept material, Colegiul menționează că în cererea

de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept

material și din care circumstanțe acestea rezultă.

Colegiul reține, că acest argument al recurentei poartă un caracter declarativ,

nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce

urmează a fi supus controlului judiciar.

Nu pot fi reținute nici argumentele precum că ordinul contestat a fost emis fără

acordul organului sindical și fără a lua în considerare concluziile Inspecției Muncii, în

perioada concediului de odihnă anual, fiind contrar dispozițiilor art. 87, art. 82 alin.(2)

și art. 372 din Codul muncii, deoarece temei pentru concedierea recurentei a constituit

art. 86 alin. (1) lit.s) din Codul muncii, iar pentru asemenea temei nu este necesar

2

acordul organului sindical, or potrivit art. 87 alin.(2) din aceeași lege, concedierea

salariaților membri de sindicat în cazurile stipulate la art.86 alin.(1) lit.c), e) și g) poate

avea loc doar cu acordul preliminar scris al organului (organizatorului) sindical din

unitate. În celelalte cazuri, concedierea se admite cu consultarea prealabilă a organului

(organizatorului) sindical din unitate.

Instanța de recurs constată că, argumentele invocate în cererea de recurs în esența

lor sunt similare cererii de apel și constituie o interpretare a normelor de drept efectuată

de recurent și o apreciere a probelor efectuate de acesta care nu pot fi puse la baza

recursului, însă acestea au fost deja supuse examinării minuțioase și aprecierii juste de

către instanțele inferioare prin prisma art. 130 și 139 din Codul de procedură civilă, în

raport cu dispozițiile art. 118 din aceeași lege, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și

respectiv nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Avînd în vedere cele menționate, recursul declarat de Zagrabei Nicolina nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Zagrabei Nicolina se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ala Cobăneanu

3