3ra-756/15 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă: E. Palanciuc. dosarul nr. 3ra-756/15 Instanţa de apel: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican ÎNCHEIERE 20 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către recurentul Igor Cojuhari, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Igor Cojuhari împotriva Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Igor Cojuhari şi a fost menţinută integral hotărârea judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 26 august 2014, c o n s t a t ă La 22 aprilie 2014, reclamantul Igor Cojuhari a depus cerere de chemare în judecată împotriva I.G.P.

al M.A.I. al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului I.G.P. al M.A.I. al Republicii Moldova nr. 194 ef din 02 aprilie 2014 cu privire la sancţionarea disciplinară a ofiţerului de sector al postului de poliţie Cuhneşti al Sectorului de poliţie nr. 3 al I.P. Glodeni al I.G.P. al M.A.I., locotenent de poliţie Igor Cojuhari, restabilirea la lucru şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, pe parcursul perioadei - 01 noiembrie 2013 – 02 aprilie 2014 a activat în calitate de ofiţer de sector al postului de poliţie Cuhneşti al sectorului de poliţie nr. 3 al I.P. Glodeni. Menţionează reclamantul că, la data de 03 aprilie 2014, i-a fost adus la cunoştinţă ordinul I.G.P.

al M.A.I. al Republicii Moldova nr. 194 ef din 02 aprilie 2014 cu privire la sancţionarea disciplinară a ofiţerului de sector al postului de poliţie Cuhneşti al Sectorului de poliţie nr. 3 al I.P. Glodeni al I.G.P. al M.A.I., locotenent de poliţie Igor Cojuhari, conform căruia, reclamantul a fost concediat. Consideră reclamantul că, ordinul I.G.P. al M.A.I. nr. 194 ef din 02 aprilie 2014 este neîntemeiat, din motiv că la dosar nu a fost anexat ordinul de iniţiere a anchetei de serviciu şi nici ordinul de încetare a anchetei de serviciu. Precizează reclamantul că, în cadrul anchetei de serviciu, pârâtul nu a cerut nici o explicaţie din partea reclamantului despre faptele imputate. Cere reclamantul Igor Cojuhari anularea ordinului I.G.P.

al M.A.I. al Republicii Moldova nr. 194 ef din 02 aprilie 2014 cu privire la sancţionarea disciplinară a ofiţerului de sector al postului de poliţie Cuhneşti al Sectorului de poliţie nr. 3 al I.P. Glodeni al I.G.P. al M.A.I., locotenent de poliţie Igor Cojuhari, restabilirea la lucru şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26 august 2014, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2015 a fost respins apelul declarat de către Igor Cojuhari şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26 august 2014. La 02 aprilie 2015, recurentul Igor Cojuhari a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, şi nici cu hotărârea primei instanţe, deoarece acestea ar fi fost emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material. Mai mult ca atât, consideră recurentul că ambele instanţe de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi eronat ar fi interpretat-o. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către recurentul Igor Cojuhari nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, dar a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel şi prima instanţă, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speţă, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurentul Igor Cojuhari ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul recurentului Igor Cojuhari se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală