3ra-1449/15 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1449/15 prima instanţă - A. Andronic, instanţa de apel –A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna, ÎNCHEIERE 21 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General al Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cociug Artur împotriva Inspectoratul General al Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2015, prin care a fost admis apelul declarat Cociug Artur, şi casată hotărîrea judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 29 decembrie 2014 şi emisă o nouă hotărîre de admitere a pretenţiilor, c o n s t a t ă : La 10 iunie 2014, Cociug Artur s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva Inspectoratului General de Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne prin care a solicitat anularea ordinului nr. 292ef din 19 mai 2014 cu privire la sancţionare disciplinară emis de Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne în privinţa locotenentului major de poliţie Cociug Artur şi încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, prin ordinul Inspectoratului General al Poliţiei nr.292ef din 19 mai 2014, a fost sancţionat disciplinar cu mustrare aspră pentru încălcarea prevederilor art. 26 alin. (1) lit. o) al legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, pct. 13 al Codului de etică şi deontologie al poliţistului, şi pct. 2 al Ordinului nr. 26 din 25 februarie 2014, aprobat de către conducerea Inspectoratului de Poliţie Teleneşti, manifestată prin lăsarea la data de 24 aprilie 2014, fără supraveghere automobilul de serviciu de model Renault Simbol, cu numărul de înmatriculare MAI 1523, pe teritoriul staţiei PECO „Petrom” nr. 94 din or.

Teleneşti şi ne înştiinţarea imediată a superiorilor. Consideră că, sancţiunea disciplinară aplicată de către Inspectoratul 1 General al Poliţiei a fost emisă cu încălcarea prevederilor Legii cu privire la activitatea poliţiei şi statutului poliţistului, Statutul disciplinar al organelor afacerilor interne şi contrar Regulamentului cu privire la efectuarea anchetei de serviciu în organele afacerilor interne, iar ordinul nr. 292ef din 19 mai 2014 al Inspectoratului General de Poliţiei este unul ilegal şi neîntemeiat. Afirmă că 24 aprilie 2014, aproximativ la orei 09.00 s-a defectat automobilul de serviciu de model Renault Simbol, cu numărul de înmatriculare MAI 1525 pe teritoriul staţiei PECO „Petrom” nr.94 or.

Telenești, şi anume, acumulatorul care înmagazinează energia electrică a automobilului. Despre acest fapt, Cociug Artur a raportat colegului de serviciu, inspector Ciobanu Sergiu, care urma în cîteva minute să se deplaseze la spaţia PECO „Petrom” din or. Teleneşti pentru a transporta automobilul de serviciul pe teritoriul Inspectoratului de Poliţie Teleneşti, pe motivul că, reclamantul personal, era în imposibilitate la acel moment de a se ocupa de automobil, deoarece pentru data de 24 aprilie 2014, ora 09:00, era citat în calitate de agent constatator la Judecătoria Teleneşti în legătură cu examinarea unei cauzei contravenţionale.

Susţine că a executat ordinul nr.26 din 25 februarie 2014, aprobat de către conducerea Inspectoratului de Poliţie Teleneşti în dependenţă de situaţii care s-a creat la 24 aprilie 2014 şi nu este de acord cu ordinul emis, prin care a fost sancţionat disciplinar, deoarece a raportat despre deteriorarea automobilului de serviciu colegului Ciobanu Sergiu, şi a întreprins toate măsurile necesare de supraveghere a automobilului şi anume, staţia PECO-9- Petrom, unde a fost parcat automobilul de serviciu este sub paza particulară a „ARGUS-S” 24/24 ore, fapt confirmat prin certificatul eliberat de Petrom Moldova la 23 mai 2014. Mai susţine că ancheta de serviciu a fost efectuată contrar Regulamentului cu privire la efectuarea unei anchete de serviciu în organele afacerilor interne şi nu au fost stabilite toate circumstanţele de fapt şi de drept.

Consideră că ordinul de sancţionare disciplinară este ilegal şi contravine normelor ce reglementează conduita poliţistului în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 29 decembrie 2014 acţiunea înaintată de Cociug Artur a fost respinsă ca nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2015, s-a admis apelul declarat de către Cociug Artur. S-a casat hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 29 decembrie 2014 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a admis acţiunea înaintată de către Cociug Artur. S-a anulat ca ilegal ordinul Inspectoratului General al Poliţiei nr.292ef din 19 mai 2014 cu privire la sancţionarea disciplinară a angajatului din cadrul Inspectoratului de Poliţie Teleneşti al Inspectoratului General al Poliţie, locotenent- major de poliţie Artur Cociug, în partea în care Cociug Artur a fost sancţionat disciplinar cu mustrare aspră.

La 07 septembrie 2015, recurentul Inspectoratul General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd casarea acesteia şi menţinerea hotărîrii judecătoriei Centru mun. 2 Chişinău din 29 decembrie 2014. În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, la examinarea ei instanţa de apel nu a elucidat pe deplin toate circumstanţele cauzei şi a aplicat eronat normele de drept material. Indică că instanţa de apel a examinat apelul în circumstanţe neexaminate de către instanţa de fond şi neinvocate de către părţi. A dat o apreciere arbitrară probelor prezentate de către recurent şi celor anexate la materialele dosarului.

Consideră că soluţia emisă de instanţa de apel este bazată pe argumente declarative şi presupuneri, fără a ţine cont de normele materiale de drept. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit.a) şi c) şi alin.4 Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că legea a fost interpretată eronat şi a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.110), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 28 mai 2015, iar data recepţionării acesteia nu este cunoscută, astfel se denotă că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 07 septembrie 2015, este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 3 Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt declarative asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Inspectoratul General al Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne,în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne, se consideră inadmisibil. 4 Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 5