2rc-329/15 — Intentarea procesului de insolvabilitate

Curtea de Apel Bălţi Dosarul nr. 2rc-329/15 Judecător: D.Corolevschi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 20 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de SRL „Tacero”, în cauza intentată la cererea introductivă a lui Baciu Vasile privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Luceafăr”, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 02 matie 2015, prin care s-a respins cererea de repunere în termen a cererii de înaintare a creanţei, CONSTATĂ: La 19.06.2014, creditorul Baciu Vasile a înaintat cerere întroductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de debitorul SRL „Luceafăr”, invocînd în calitate de temei incapacitatea debitorului de a-şi onora obligaţiunile pecuniare.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 20 iunie 2014, cererea întroductivă a fost admisă spre examinare. Administrator provizoriu al debitorului a fost numit ÎI „Manalati Tair”. Prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 16 iulie 2014, s-a intentat procesul de insolvabilitate în privinţa SRL „Luceafăr” cu sediul în or. Drochia, str-la Bretela de Circulaţie, 2/1, c/f. 100560700423, iar în funcţia de administrator al insolvabilităţii a fost desemnat ÎI „Manalati Tair”. Totodată, a fost stabilită data limită 01.09.2014 pentru înaintarea cererilor de admitere a creanţelor faţă de debitor. La 15.01.2015, SRL „Tacero” a depus cerere de admitere a creanţei în mărime de 293 864,42 lei şi a solicitat repunerea în termen a acesteia.

În motivarea cererii, solicitantul a indicat că, despre intentarea procedurii de insolvabilitate în privinţa debitorului SRL „Luceafăr”, a aflat de la executorul judecătoresc Svetlana Postovanu prin scrisoarea nr.104-151R/14 din 25.11.2014, primită la 15.12.2014, prin care a fost anunţat despre transmiterea documentului executoriu nr.2e-1294/04 din 09.03.2004 în adresa administratorului de insolvabilitate ÎI „Manalati Tair”. A susţinut SRL „Tacero” că, o altă înştiinţare s-au notificare privind intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa debitorului SRL „Luceafăr” în perioada martie-decembrie 2014 n-a parvenit în adresa sa. Mai indică că, la etapa intentării procesului de insolvabilitate în privinţa debitorului, el era creditor, deoarece documentul executoriu nr.2e-1294/04 din 09.03.2004 era la executare silită la executorul judecătoresc Svetlana Postovan şi 1 pe bunurile debitorului erau aplicate sechestru.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 02 martie 2015, a fost respinsă cererea de repunere în termen a cererii SRL „Tacero” de înaintare a creanţei. În motivarea încheierii, instanţa de insolvabilitate a invocat prevederile art. 140 alin. (2) şi 145 alin. (2) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, indicînd că termenul limită pentru depunerea cererilor de înaintare a creanţelor a expirat la 08.09.2014, iar motive de repunere în termen nu sunt. Considerînd ilegală încheierea instanţei de insolvabilitate, la 16.03.2015, SRL „Tacero” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 02.03.2015 şi emitetrea unei noi încheieri de admitere a cererii de repunere în termen a cererii de validare a creanţei şi validarea creanţei.

În motivarea recursului, recurenta a invocat ilegalitatea încheierii recurate, menţionînd că, deşi SRL „Tacero” era creditor al SRL „Luceafăr” în temeiul titlului executoriu aflat la executare, administratorul insolvabilităţii nu l-a notificat despre intentarea procesului de insolvabilitate şi fixarea datei limite privind înaintarea cererilor de validare a creanţelor. La 23.04.2015, administratorul insolvabilităţii SRL „Luceafăr”, Manalati Tair,a depus referinţă pe marginea recursului declarat, prin care şi-a manifestat dezacordul cu argumentele acestuia şi a solicitat respingerea lui. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi pasibil de a fi admis din următoarele considerente. Conform art. 427 lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, soluţionînd prin decizie problema în fond. Din materialele cauzei rezultă că recurentul îşi exprimă dezacordul cu soluţia instanţei de insolvabilitate prin care a fost respinsă cererea sa de repunere în termen a cererii de validare a creanţei. Potrivit art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din prezentul cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii.

Aşa cum atestă actele cauzei, la 16.07.2014, Curtea de Apel Bălţi a intentat procedura de insolvabilitate faţă de SRL „Luceafăr”. Potrivit art. 35 alin. (4) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, odată cu hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate, administratorul insolvabilităţii expediază o notificare tuturor creditorilor cunoscuţi pentru ca aceştia să înainteze creanţele faţă de debitorul insolvabil. Astfel, potrivit materialelor pricinii, la momentul intentării procesului de insolvabilitate, SRL „Tacero” era creditor al SRL „Luceafăr” în temeiul titlului executoriu nr. 2e-1294/04 din 09.03.2004, care se afla spre executare. Prin urmare, SRL „Tacero” era un creditor cunoscut la momentul intentării procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Luceafăr”, iar administratorul insolvabilităţii urma să-l notifice despre acest fapt.

2 În conformitate cu prevederile art. 76 al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, înaintarea creanţelor de către creditori are loc în strictă conformitate cu reglementările privind procedura de insolvabilitate. Potrivit art. 140 alin. (1) şi (2) al legii menţionate, dacă are o creanţă faţă de debitor născută anterior datei deschiderii procedurii, creditorul înaintează în scris creanţa, indiferent de tipul ei, printr-o cerere de admitere a creanţelor adresată instanţei de judecată care examinează cauza de insolvabilitate a debitorului. Cererile de admitere a creanţelor se consemnează într-un registru, care se păstrează în instanţă. Cererea de admitere a creanţei se depune în termenul stabilit în hotărîrea de deschidere a procedurii sau în termenul indicat în notificarea administratorului provizoriu.

Termenul-limită pentru creditori privind înregistrarea cererii de admitere a creanţelor în vederea întocmirii tabelului preliminar este de 30 de zile calendaristice, iar pentru întocmirea tabelului definitiv, de 45 de zile calendaristice de la data intrării în procedură.

Potrivit art. 145 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, cu excepţia cazului în care notificarea intentării procesului s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor prezentei legi, titularul de creanţe, anterioare intentării procesului, care nu depune cerere de validare a creanţelor pînă la expirarea termenului de înaintare a creanţelor prevăzut prin hotărîrea instanţei de insolvabilitate, este decăzut, în ceea ce priveşte creanţele respective, din următoarele drepturi: a) de a participa şi de a vota la adunarea creditorilor; b) de a înainta şi de a retrage candidatura administratorului insolvabilităţii/lichidatorului; c) de a participa la distribuirile de sume în cadrul procedurii de restructurare şi/sau al procedurii falimentului; d) de a îşi realiza creanţele împotriva debitorului, a membrilor ori asociaţilor acestuia; e) de a înainta propuneri de restructurare a debitorului.

Pornind de la prevederile normelor legale evocate, Colegiul reţine că dreptul de a depune cerere de admitere a creanţelor apare doar în cazul cînd creditorul are o creanţă faţă de debitor născută anterior datei deschiderii procedurii. Potrivit art. 42 alin. (2) din Legea insolvabilităţii, creanţa patrimonială a creditorului chirografar se consideră născută pînă la momentul intentării procesului de insolvabilitate în cazul în care raporturile pe care se bazează au apărut pînă la acest moment. La caz, procedura a fost deschisă la 16.07.2014, pe cînd creanţa a apărut anterior acestei date, or titlul executoriu a fost eliberat la 09.03.2004.

Potrivit art. 145 alin. (2) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, la cererea întemeiată a creditorului, în cazuri excepţionale, dacă instanţa de judecată care examinează procesul de insolvabilitate constată că termenul de înaintare a creanţelor nu este respectat din cauza unor circumstanţe legate de persoana creditorului sau de obiectul creanţei ori dacă nu s-a respectat procedura de notificare a intentării procesului, instanţa de insolvabilitate repune, prin încheiere, în termen cererea de admitere a creanţelor. Analizînd circumstanţele speţei prin prisma acestei norme legale, instanţa de recurs constată că omiterea termenului de înaintare a creanţelor este legat de nerespectarea procedurii de notificare.

Or, la momentul intentării procedurii de insolvabilitate şi stabilirii termenului pentru înaintarea cererilor de admitere a creanţelor, SRL „Tacero” era 3 un creditor cunoscut în temeiul titlului executoriu nr. 2e-1294/04 din 09.03.2004, înaintat spre executare. Astfel, SRL „Tacero” urma a fi notificat, în temeiul art. 35 alin. (4) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, pentru ca acesta să înainteze creanţele faţă de debitorul insolvabil, procedură care nu a fost respectată de către administratorul insolvabilităţii. În acest context, instanţa de recurs conchide că toate aceste circumstanţe analizate în ansamblul lor, constituie o excepţie de la regula generală de depunere a cererii de înregistrare a creanţei în termenul stabilit de instanţa de insolvabilitate şi serveşte temei legal de repunere în termen a cererii de admitere a creanţei.

În acelaşi timp, instanţa de recurs reţine că termenul de depunere a creanţelor, stabilit de instanţa de insolvabilitate prin hotărîrea din 16.07.2014, a fost de 47 zile (16.07.2014-01.09.2014). Respectiv, verificînd respectarea acestui termen de către recurent prin prisma art. 145 alin. (2) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, Colegiul conchide că SRL „Tacero” s-a conformat termenului de 47 zile, or, despre intentarea insolvabilităţii faţă de SRL „Luceafăr” a aflat la 15.12.2014, cererea de validare a creanţei fiind înaintată la 15.01.2015 (f.d. 15). Pornind de la circumstanţele menţionate supra, Colegiul conchide asupra necesităţii casării încheierii Curţii de Apel Bălţi din 02 martie 2015 şi emiterii unei încheieri noi de admitere a cererii de repunere în termen a cererii SRL „Tacero” privind admiterea creanţei şi cauza urmează a fi restituită la Curtea de Apel Bălţi pentru examinarea cererii de validare a creanţei în fond.

În lumina celor expuse, conducîndu-se de prevederile art. 427 lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de SRL „Tacero”. Se casează încheierea Curţii de Apel Bălţi din 02 martie 2015, în cauza intentată la cererea introductivă a lui Baciu Vasile privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Luceafăr”. Se pronunţă o nouă încheiere prin care se admite cererea SRL „Tacero” privind repunerea în termen a cererii de admitere a creanţei. Se repune în termen cererea SRL „Tacero” privind admiterea creanţei cu suma de 293 864,42 lei. Se remite cauza la Curtea de Apel Bălţi pentru examinarea cererii SRL „Tacero” privind admiterea creanţei cu suma de 293 864,42 lei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4