2ra-1057/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: V. Stratan dosarul nr: 2ra-1057/15 Instanţa de apel: N. Cernat, A. Gavriliţa şi A. Pahopol ÎNCHEIERE 14 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan şi Galina Stratulat examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Abebe Tezeravorc şi reprezentantul acestuia, avocatul Onofrei Diana în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2, intervenient accesoriu societatea pe acţiuni “Termocom” împotriva Lidiei Abebe, lui Tezeravorc Abebe şi Idris Abebe cu privire la încasarea în mod solidar a datoriei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 decembrie 2014 c o n s t a t ă La 03.12.2013 Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2, a depus cererea de chemare în judecată împotriva Lidiei Abebe, lui Tezeravorc Abebe şi Idris Abebe cu privire la încasarea datoriei în mărime de 24957,78 lei.

În motivarea acţiunii a menţionat că, Lidia Abebe, Tezeravorc Abebe şi Idris Abebe domiciliază în mun. Chişinău, str. N. Zelinski 34/1 ap.12. Susţine Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2 că, este gestionarul fondului locativ menţionat şi acţionează în temeiul contractului prin care şi-a asumat obligaţia de a achita la timp şi integral energia furnizată de către societatea pe acţiuni “Termocom” cît şi serviciile altor furnizori. Denotă că, în sarcina locatarilor este obligaţia de plată a serviciilor locativ- comunale furnizate în lună precedentă pînă la data indicată în factura de plată. Menţionează că, Lidia Abebe, Tezeravorc Abebe şi Idris Abebe nu au avansat plata pentru serviciile comunale, pe care motiv datoria la data de 01.09.2013 constituie suma de 24957,78 lei.

Susţine că, conform calculului efectuat de întreprinderea municipală “Infocom”, 1 datoria pentru energia furnizată de către societatea pe acţiuni “Termocom” în perioada 01.11.2001-01.08.2013 constituie suma de 21466,44 lei, pentru serviciile de deservire datoria constituie suma de 2411.59 lei, şi datoria pentru serviciile de deservire a echipamentului tehnic pentru perioada 01.02.2008-01.09.2013 constituie suma de 1079,75 lei. Solicită Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2 încasarea în mod solidar, în beneficiul său, din contul Lidiei Abebe, lui Tezeravorc Abebe şi Idris Abebe datoria în mărime de 24957,78 lei, taxa de stat achitată la depunerea acţiunii în mărime de 748,73 lei şi suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli pentru avizul publicitar.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 08 mai 2014 s-a admis acţiunea înaintată, s-a încasat în mod solidar de la Lidia Abebe, Tezeravorc Abebe şi Idris Abebe în beneficiul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2 suma de 24957,78 lei cu titlu de datorie, suma de 748,73 lei cu titlu de taxa de stat achitată la depunerea acţiunii şi suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli pentru avizul publicitar. În motivarea soluţiei adoptate, prima instanţă a menţionat că, în virtutea raportului obligaţional este în sarcina debitorului să execute obligaţia prestabilită. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 decembrie 2014 s-a respins apelul declarat de Lidia Abebe şi Tezeravorc Abebe şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 08 mai 2014. Instanţa de apel a reiterat argumentele menţionate de prima instanţă. De asemenea, Curea de Apel Chişinău a menţionat că, acţiunea în cauză nu poate fi respinsă din considerentul omiterii termenului general de prescripţie extinctivă, or cursul termenului de prescripţie a fost întrerupt, fapt manifestat prin întreprinderea acţiunilor de recunoaştere a datoriei. La 09 martie 2015 Abebe Tezeravorc şi reprezentantul acestuia, avocatul Onofrei Diana au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate prin diminuarea sumei încasate de la 24957,78 lei la 5742,68 lei. În motivarea cererii de recurs Abebe Tezeravorc şi reprezentantul acestuia, avocatul Onofrei Diana au menţionat că, instanţa de apel a aplicat eronat art. 267 şi 271 din Codul civil.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul denotă că, la materialele pricinii se regăseşte dovada recepţionării de către avocatul Onofrei Diana a deciziei instanţei de apel la data de 14 ianuarie 2015, pe care motiv recursul declarat la 09 martie 2015 urmează a fi considerat ca fiind depus în termen. Examinând temeiul recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sa aplicarea eronată a normelor de drept material sa a normelor de drept procedural. 2 (2) Se consideră că normele de drept material a fost încălcate sa aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sa analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural a fost încălcate sa aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii a fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu a fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea a dus sa ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sa în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sa în cazul în care erorile comise a dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se ia în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel a aplicat eronat art. 267 şi 271 din Codul Civil, nu pot fi reţinute pe motiv că, circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Totodată, Completul menţionează că, acţiunile de plată a datoriei în anii 2003, 2005, 2007 şi 2010, reprezintă acţiuni de recunoaştere a obligaţiei, şi determină întreruperea cursului termenului de prescripţie extinctivă, fapt ce face imposibil respingerea acţiunii ca fiind depusă tardiv.

Astfel, instanţa de recurs notează că, Abebe Tezeravorc şi reprezentantul acestuia, avocatul Onofrei Diana nu au invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CtEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 paragraf l din Convenţie, nu impune motivarea în detaliu a 3 unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (caza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul conchide, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenta unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Abebe Tezeravorc şi reprezentantul acestuia, avocatul Onofrei Diana ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Abebe Tezeravorc şi reprezentantul acestuia, avocatul Onofrei Diana se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4