2ra-2662/14 — Cu privire la încasarea datoriei

dosarul nr. 2ra-2662/14 prima instanţă: N. Şova instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, S. Caitaz DECIZIE 12 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Svetlana Novac Oleg Sternioală, Tatiana Vieru examinând recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura falimentului în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2 împotriva Domnei Rusnac şi Anei Rusnac, intervenient accesoriu Societatea pe Acţiuni „Termocom” cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2014, prin care apelul declarat de către Rusnac Domna şi Rusnac Ana a fost admis, cu modificarea hotărîrii primei instanţe, constată: La 17 mai 2013, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Domnei Rusnac şi Anei Rusnac, intervenient accesoriu Societatea pe Acţiuni „Termocom” cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2 a indicat că în temeiul contractului de acordare a serviciilor comunale locatarilor din ap. 85 din str. Dacia, 11/2, mun. Chişinău, Domnei Rusnac şi Anei Rusnac ce locuiesc pe adresa dată, le-au fost prestate servicii comunale, care nu au fost achitate integral de către beneficiar. Prin urmare, la 01 aprilie 2013, Domna Rusnac şi Ana Rusnac, au acumulat o datorie la plata serviciilor comunale în sumă de 21 814,11 lei. Conform descifrării eliberate de către Întreprinderea Municipală „Infocom” rezultă că pîrîtele au acumulat pentru serviciile prestate de către societatea pe acţiuni „Termocom” în perioada din 01 noiembrie 2010 pînă la 01 februarie 2013 suma de 13 282 lei, iar în perioada din 01 octombrie 2010 pînă la 01 aprilie 2013 pentru deservirea blocului - suma de 3 626,54 lei şi pentru serviciile prestate de către Societatea pe Acţiuni „Apă Canal” în sumă de 4 904,60 lei.

Susţine Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2 că toate încercările de a rezolva litigiul pe cale amiabilă, s-au soldat cu eşec. 1 Solicită Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2 încasarea din contul Domnei Rusnac şi Anei Rusnac în beneficiul său suma de 21 814,11 lei datorie pentru serviciile comunal locative şi taxa de stat în sumă de 654,42 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 16 octombrie 2013, acţiunea a fost admisă integral. S-a încasat în mod solidar din contul Domnei Rusnac şi Anei Rusnac în beneficiul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2 datoria pentru serviciile comunale în sumă de 21 814,11 lei şi suma de 654,11 lei cu titlu de taxă de stat (f.d.44,50- 52). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2014 a fost admis apelul declarat de către Rusnac Domna şi Rusnac Ana cu modificarea hotărîrii Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 16 octombrie 2013, după cum urmează: s-a micşorat suma dispusă spre încasare cu titlu de datorie pentru serviciile comunale de la 21 814,11 lei pînă la suma de 3 924 lei şi taxa de stat de la 654,11 lei pînă la 118 lei (f.d.77-80). La 03 iulie 2014, societatea pe acţiuni „Termocom” în procedura falimentului a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2014, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea în vigoare a hotărîrii primei instanţe. Totodată, recurentul solicită repunerea cererii de recurs în termenul de declarare, din motiv că cu decizia instanţei de apel a făcut cunoştinţă la 26 mai 2014. În motivarea recursului societatea pe acţiuni „Termocom” în procedura falimentului a invocat că instanţa de apel eronat a aplicat normele de drept material, iar în concluzie a emis o decizie ilegală.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit înscrisului anexat la materialele pricinii, se atestă faptul că reprezentantul recurentului, a recepţionat copia deciziei instanţei de apel la 26 mai 2014 (f.d.86). Prin urmare instanţa de recurs nu consideră necesar de a se expune asupra cerinţei privind repunerea în termen, deoarece luînd în consideraţie cele enunţate supra, este vădit faptul că recursul este depus în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat în limitele invocate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi trimiterea pricinii la rejudecare în aceiași instanță din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Din materialele pricinii rezultă că, înaintând acţiunea în judecată Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2 a solicitat încasarea din contul Domnei Rusnac şi Anei Rusnac în beneficiul său suma de 21 814,11 lei datorie pentru serviciile comunal locative şi taxa de stat în sumă de 654,42 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă s-a pronunţat în favoarea admiterii acţiunii, considerând că Domna Rusnac şi Ana Rusnac acceptând şi beneficiind de serviciile prestate erau obligate să achite plata pentru aceste servicii, în mărimea şi 2 modul prevăzut prin Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la /reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002 (f.d.44,50-52). Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Domna Rusnac şi Ana Rusnac, au declarat apel.

Judecând apelul declarat, instanţa de apel a găsit necesar de a-l admite și a modificat hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 16 octombrie 2013, după cum urmează: s-a micşorat suma dispusă spre încasare cu titlu de datorie pentru serviciile comunale de la suma de 21 814,11 lei pînă la suma de 3 924 lei şi taxa de stat de la suma de 654,11 lei pînă la suma de 118 lei (f.d.77-80). La adoptarea deciziei, instanţa de apel a concluzionat că datoria formată de către Rusnac Domna şi Rusnac Ana faţă de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2 în mărime de 21 814,11 lei este formată pentru perioada noiembrie 2001 – martie 2013. Astfel, aplicînd termenul de prescripţie extinctivă, a micşorat datoria care a fost dispusă spre încasare de către prima instanţă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră concluziile instanţei de apel neîntemeiate, rezultate din aplicarea greşită a normelor de drept material, procedural și aprecierea incorectă a probelor anexate la materialele pricinii. În conformitate cu art. 118 alin. (3) CPC, circumstanțele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanţa judecătorească pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate. Conform art. 267 alin. (1) CC, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

Conform art.277 CC, cursul prescripţiei extinctive se întrerupe: în cazul intentării unei acțiuni în modul stabilit; în cazul în care debitorul săvîrşeşte acţiuni din care rezultă că recunoaște datoria. După întreruperea cursului prescripției extinctive, începe să curgă un nou termen. Timpul scurs pînă la întreruperea cursului prescripţiei extinctive nu se include în noul termen de prescripție extinctivă. Instanța de recurs remarcă că potrivit informației efectuate de către Întreprinderea municipală ,,Infocom,, cu privire la achitările pentru energia termică livrată de către furnizor în adresa intimatelor cît și la plățile pentru serviciile comunale (deservirea blocului și apa potabilă) pe parcursul anilor, Rusnac Domna şi Rusnac Ana periodic efectuau plăți.

La acest capitol este de menționat că materialele pricinii denotă faptul că în luna octombrie 2010 Rusnac Domna a achitat pentru energia termică suma de 6 000 lei; iunie 2011 suma de 2000 lei; luna august 2011 suma de 500 lei etc. (f.d.8, verso). Astfel, de achitări au fost şi la plata pentru deservirea blocului şi serviciile prestate de către societatea pe acţiuni „Apă Canal” şi anume în luna iulie 2008 intimatele au achitat suma de 479,72 lei; septembrie 2008 suma de 140,92 lei; martie 2009 suma de 300 lei; octombrie 2010 în sumă de 3 160 lei, etc. (f.d.36-37, 38). Prin urmare nu este clar din care considerente, instanța de apel a concluzionat că datoria solicitată de către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2, s-a format pe parcursul la 13 ani.

3 Or, potrivit extrasului din registrul bunurilor imobile, Domna Rusnac este proprietara apartamentului nr. 85 din str. Dacia, 11/2, mun. Chişinău, în baza contractului de vânzare-cumpărare a locuinţei din 11 septembrie 2007, respectiv ultima nu a putut să acumuleze datorii la plata pentru serviciile comunale începînd cu anul 2001. În plus este de reținut că Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2 în acțiunea înaintată a solicitat încasarea din contul intimatelor plata pentru energia termică pentru perioada 01 noiembrie 2010 – 01 februarie 2013 și pentru perioada 01 octombrie 2010 – 01 aprilie 2013 plata pentru deservirea blocului și pentru serviciile prestate de către societatea pe acțiuni ,,Apă Canal”.

În conformitate cu art. 239 - 240 Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. La adoptarea hotărîrii, instanţa judecătorească, în limitele pretenţiilor invocate, apreciază probele, determină circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării pricinii şi admisibilitatea acţiunii. Hotărîrea criticată nu corespunde acestor rigori. Completul de judecată, remarcă că eroarea judecătorească în ordine de recurs nu este posibil de a fi corectată deoarece în motivarea deciziei de către instanța de apel, nu este clar din care probe incontestabile și din care circumstanțe s-a ajuns la suma datoriei în mărime de 3 924 lei.

Mai mult ca atît, din suma de 3 924 lei care a fost dispusă spre a fi încasată din contul intimatelor în beneficiul gestionarul fondului locativ nu rezultă care parte din aceasta urmează a fi atribuită la plata pentru energia termică și care parte urmează a fi atribuită la deservirea blocului, apă potabilă și pentru care perioadă a fost determinată mărimea datoriei enunțate. Suplimentar, instanţa de apel nu a dat apreciere înscrisului anexat la materialele pricinii şi anume că conform graficului de eşalonare a datoriei din 19 mai 2010, semnat de către Rusnac Domna, ultima s-a obligat că pînă în luna septembrie 2010 v-a achita datoriile formate la plata serviciilor comunale (f.d.27). În această ordine de idei este cert că omiterea aspectelor menţionate de către instanţa de apel, direct indică la examinarea superficială a apelului, fără ca acesta să fie supus controlului prin prisma prevederilor legale, aplicabile cazului.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. În conformitate cu art.432 alin.(4) Codul de procedură civilă, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

La judecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate, creând condiţii obiective şi reale participanţilor la proces şi judecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. Cele menţionate, în opinia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie denotă că decizia pronunţată în instanţa de apel rezultă din interpretarea eronată a normelor de drept material și procedural din aprecierea denaturată 4 a circumstanțelor pricinii, fapt care determină casarea acesteia cu trimiterea pricinii spre rejudecare în ordine de apel, în alt complet de judecători. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE Se admite recursul declarat de societatea pe acţiuni „Termocom” în procedura falimentului.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2 împotriva Domnei Rusnac şi Anei Rusnac, intervenient accesoriu cu privire la încasarea sumei, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Svetlana Novac Oleg Sternioală Tatiana Vieru 5