2ra-1004/15 — Recunoaşterea bunului imobil ca proprietate comună pe cote-părţi şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra cotei-părţi din bunul imobil proprietate comună

Prima instanţă, Jud. Bălţi: E. Grumeza dosarul nr. 2ra-1004/15 Instanţa de apel, Curtea de Apel Bălţi: A. Garbuz, Ed. Răţoi, D. Puşca ÎNCHEIERE 13 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Zaharciuc Eduard şi Zaharciuc Maria, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Zaharciuc şi Alei Deliţova-Novac, intervenient principal Zaharciuc Eduard împotriva Mariei Cumpanici şi Cooperativei de Construcţii Locative nr. 65 mun.

Bălţi cu privire la recunoaşterea bunului imobil ca proprietate comună pe cote-părţi şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra cotei-părţi din bunul imobil proprietate comună, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 23 decembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Maria Cumpanici, casată hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 31 ianuarie 2013 şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 10 ianuarie 2012, Maria Zaharciuc şi Ala Deliţova-Novac, intervenient principal Zaharciuc Eduard au depus cerere de chemare în judecată împotriva Mariei Cumpanici şi CCL nr. 65 mun. Bălţi cu privire la recunoaşterea bunului imobil ca proprietate comună pe cote-părţi şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra cotei-părţi din bunul imobil proprietate comună.

În motivarea acţiunii reclamantele Maria Zaharciuc, Ala Deliţova-Novac şi intervenientul principal Zaharciuc Eduard au indicat că sunt succesorii legali ai lui Zaharciuc Efim, decedat la 02 aprilie 2010. Susţin reclamantele şi intervenientul principal că din anul 1997, Efim Zaharciuc s-a aflat în relaţii de concubinaj cu pîrîta Maria Cumpanici, care, pînă în anul 1999, au locuit împreună în apartamentul ce aparţinea tatălui lor situat pe adresa: mun. Bălţi, str. Dosoftei, 51, ap. 14, iar ulterior au trecut cu traiul în apartamentul nr. 90 din str. Conev, 36, mun. Bălţi.

Declar reclamantele şi intervenientul principal că pîrîta nu a avut posibilitate să achite integral costul apartamentului sus vizat, din care considerente la 17 mai 2003 Zaharciuc Efim a achitat o parte din preţul acestuia în sumă de 25067,7 lei, iar 1 cealaltă parte a fost achitată de către Maria Cumpanici în sumă de 4004,13 lei, devenind astfel imobilul dat proprietate comună pe cote-părţi al acestora. Concomitent, invocă reclamantele şi intervenientul principal că pînă la relaţia de concubinaj cu pîrîta, Zaharciuc Efim a deţinut cu drept de proprietate următoarele bunuri imobile: apartamentul situat pe str. Dosoftei, 51, ap. 14, mun. Bălţi, pe care l-a înstrăinat în anul 2003; un garaj; o construcţie în societatea pomicolă, fiind înstrăinate în anul 2004, iar sursele financiare acumulate în urma vînzării acestor imobile, le-a investit nemijlocit în procurarea apartamentului nr. 90 din str. Conev, 36, mun.

Bălţi şi efectuarea în acesta a reparaţiei capitale cu schimbarea ţevilor, geamurilor, conectare la reţeaua de gaze naturale, instalarea încălzirii autonome ş.a. Astfel, cer Maria Zaharciuc, Ala Deliţova-Novac şi intervenientul principal Zaharciuc Eduard recunoaşterea apartamentului nr. 90 din str. Conev, 36, mun. Bălţi proprietate comună pe cote-păţi a lui Zaharciuc Efim şi a Mariei Cumpanici, cu recunoaşterea dreptului de proprietate a lui Zaharciuc Efim asupra 3/4 cote-părţi din apartamentul nominalizat, iar după Maria Cumpanici să fie recunoscut dreptul de proprietate asupra 1/4 cotă-parte din acesta. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 31 ianuarie 2013, acţiunea a fost admisă şi recunoscut apartamentul nr. 90 din str. Conev, 36, mun.

Bălţi proprietate comună pe cote-păţi a lui Zaharciuc Efim şi Mariei Cumpanici. A fost recunoscut dreptul de proprietate a lui Zaharciuc Efim asupra 3/4 cote-părţi din apartamentul nr. 90 din str. Conev, 36, mun. Bălţi, iar după Maria Cumpanici a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra 1/4 cotă-parte din acest bun imobil. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 18 iunie 2013, a fost respins apelul declarat de către Maria Cumpanici şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 31 ianuarie 2013. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 februarie 2014, a fost admis recursul declarat de către Maria Cumpanici, casată decizia Curţii de Apel Bălţi din 18 iunie 2013 şi remisă pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, în alt complet de judecători.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 23 decembrie 2014, a fost admis apelul declarat de către Maria Cumpanici, casată hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 31 ianuarie 2013 şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii.

Prin decizia suplimentară a Curţii de Apel Bălţi din 12 ianuarie 2015, a fost anulată măsura de asigurare a acţiunii aplicată de către Judecătoria Bălţi prin încheierea din 02 martie 2012. La 23 februarie 2015, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, Zaharciuc Eduard a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 23 decembrie 2014 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 31 ianuarie 2013. În susţinerea recursului Zaharciuc Eduard a invocat că instanţa de apel eronat a concluzionat despre lipsa de probe incontestabile şi pertinente, care ar confirma dobîndirea în condiţii legale de către Zaharciuc Efim a dreptului de proprietate asupra 3/4 cote-părţi din apartamentul nr. 90 din str. Conev, 36, mun.

Bălţi. 2 De asemenea, menţionează recurentul că toate chitanţele pe serviciile comunale eliberate de către CCL nr. 65 mun. Bălţi erau înaintate spre plată pe numele lui Zaharciuc Efim, fiind recunoscut în calitate de soţ a Mariei Cumpanici. La 20 martie 2015, şi Zaharciuc Maria a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 23 decembrie 2014 şi deciziei suplimentare din 12 ianuarie 2015, cerînd admiterea recursului, casarea deciziilor instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 31 ianuarie 2013, invocînd în susţinerea recursului aceleaşi argumente ca şi recurentul Zaharciuc Eduard. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curţii de Apel Bălţi din 23 decembrie 2014 şi copia deciziei suplimentare din 12 ianuarie 2015 au fost expediate în adresa Mariei Zaharciuc, cu aviz poştal recomandat, la 23 ianuarie 2015, însă, din motive necunoscute, recurenta nu le-a recepţionat, acestea fiind restituite instanţei de apel de către oficiul poştal (f.d. 41, 48 vol. II). În circumstanţele relevante, recursul declarat de către Zaharciuc Maria, se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege. La 27 martie 2015, în adresa intimaţilor Cumpanici Maria şi CCL nr. 65 mun. Bălţi au fost expediate copiile recursurilor declarate de către Zaharciuc Eduard şi Zaharciuc Maria cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei.

La 27 aprilie 2015, Cumpanici Maria a depus referinţă, solicitînd să fie considerate inadmisibile recursurile declarate de către Zaharciuc Eduard şi Zaharciuc Maria cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 23 decembrie 2014 şi deciziei suplimentare din 12 ianuarie 2015, pe care le consideră întemeiate şi legale. Intimata CCL nr. 65 mun. Bălţi nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit. Examinînd temeiurile recursurilor declarate de către Zaharciuc Eduard şi Zaharciuc Maria în raport cu referinţa depusă şi materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sînt inadmisibile, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4). Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; 3 b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Zaharciuc Eduard şi Zaharciuc Maria, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recursuri se referă la dezacordul recurenţilor cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. Nu poate fi reţinut ca motiv al admisibilităţii argumentul recurenţilor precum că instanţa de apel eronat a concluzionat despre lipsa de probe incontestabile şi pertinente, care ar confirma dobîndirea în condiţii legale de către Zaharciuc Efim a dreptului de proprietate asupra 3/4 cote-părţi din apartamentul nr. 90 din str. Conev, 36, mun. Bălţi, deoarece contravine materialelor pricinii.

Se reţine că prin decizia Comitetului executiv al Sovietului or. Bălţi de deputaţi al poporului nr. 8/20 din 25 aprilie 1991, Cumpanici Maria a devenit membru CCL nr. 65 mun. Bălţi pentru primirea spaţiului locativ, iar la 23 mai 1991 aceasta a achitat prima rată din costul apartamentului în mărime de 11570,8 ruble. Prin decizia Comitetului executiv al Sovietului or. Bălţi de deputaţi al poporului nr. 8/24 din 21 iulie 1991, Mariei Cumpanici i-a fost eliberat ordinul de repartiţie nr. 013641 seria „B” din 02 decembrie 1994 pe apartamentul nr. 90 din str. Conev (fosta str. Decebal), 36, mun. Bălţi, cu suprafaţa totală de 38,4 m.p., constituit dintr-o odaie (f.d. 83, 85, vol. I). La 20 decembrie 1991, Maria Cumpanici a achitat suma de 6600 ruble din costul apartamentului, iar la în luna mai 1992 a achitat suma de 10000 ruble (f.d.

135, vol. I). Întru achitarea costului apartamentului, la 16 iulie 1999, BC „Banca Socială” or. Bălţi a acordat intimatei Maria Cumpanici două credite în sumă totală 22784,00 lei. La situaţia de 01 iulie 2002, aceasta a acumulat datorii pentru nerambursarea primului credit în sumă de 4736,00 lei, iar la al doilea credit în sumă de 5425,58 lei, ambele credite fiind rambursate pe deplin la 17 mai 2003, cu achitarea dobînzilor la sumele creditate, în suma totală de 25067,70 lei (f.d. 5, 67-68, 162, vol. I). Respectiv, intimata Maria Cumpanici nu a acumulat careva datorii faţă de CCL nr. 65 mun. Bălţi, dar faţă de instituţia bancară sus-nominalizată de la care a 4 beneficiat de creditele luate în scopul achitării spaţiului locativ în litigiu, precum şi nici nu a fost exclusă din rîndul membrilor CCL nr. 65 mun.

Bălţi pentru neachitarea integrală a costului apartamentului, pe cînd Zaharciuc Efim nu era nici membru al familiei intimatei şi nici membru al cooperativei. Faptul că acesta a achitat datoriile Mariei Cumpanici faţă de BC „Banca Socială” or. Bălţi din numele acesteia nu putea fi calificat drept investiţii în procurarea bunului imobil în litigiu. Mai mult decît atît, ordinul de repartiţie pe apartamentul nr. 90 din str. Conev (fosta str. Decebal), 36, mun. Bălţi, cu suprafaţa totală de 38,4 m.p., constituit dintr-o odaie, a fost eliberat Mariei Cumpanici pînă la relaţia acesteia cu Zaharciuc Efim. Nu s-a demonstrat nici faptul efectuării de către Zaharciuc Efim a căror-va investiţii într-u dobîndirea şi sporirea simţitoare a valorii imobilului în litigiu, deoarece nu au fost prezentate probe concludente şi pertinente într-u confirmarea acestui fapt.

De asemenea, nu poate fi reţinut argumentul recurenţilor precum că chitanţele pe serviciile comunale eliberate de către CCL nr. 65 mun. Bălţi erau înaintate spre plată pe numele lui Zaharciuc Efim, fiind recunoscut în calitate de soţ a Mariei Cumpanici, deoarece relaţia de fapt al concubinajului nu poate constitui temei de dobândire a dreptului de proprietate asupra cotei-părţi din spaţiul locativ în litigiu. Afară de aceasta, certificatul N 65 nr. 04/05-03 din 21 mai 2003 eliberat de către CCL nr. 65 mun. Bălţi pe numele lui Zaharciuc Efim, în temeiul căruia acesta a înregistrat la OCT Bălţi dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 90 din str. Conev (fosta str. Decebal), 36, mun.

Bălţi, cu suprafaţa totală de 38,4 m.p., constituit dintr-o odaie, a fost anulat de către Judecătoria Bălţi prin hotărîrea din 14 decembrie 2009, menţinută în această parte prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 24 ianuarie 2011 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13 septembrie 2012, şi anulată înscrierea referitoare la înregistrarea dreptului de proprietate a lui Zaharciuc Efim asupra imobilului nominalizat, urmînd ca Maria Cumpanici în baza documentelor corespunzătoare să-şi înregistreze la organul cadastral dreptul de proprietate asupra spaţiului locativ dat. Alte argumente invocate în recursurile declarate nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi de drept procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar şi nu temeinicia în fapt a acesteia. Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător.

5 Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarat de către Zaharciuc Eduard şi Zaharciuc Maria, ca inadmisibile. În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a) şi art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursurile declarate de către Zaharciuc Eduard şi Zaharciuc Maria, se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 6