2ra-3330/14 — Modificare cotelor-părţi aflate în proprietate comună şi recunoaşterea dreptului de proprietate

prima instanță: D. Fujenco dosarul nr. 2ra-3330/14 instanța de apel: A. Curdov, E. Dimina, E. Lazareva ÎNCHEIERE 20 noiembrie 2014 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Crivoborodova Tatiana, Ciudina Elena, şi Poroşenco Maria, în pricina civilă la cererea de chemare a Tatianei Crivoborodova, Ciudina Elena și Poroşenco Maria împotriva lui Alexandrov Valeriu cu privire la modificarea cotelor- părți din proprietate comună a coproprietarilor imobilului și recunoașterea dreptului de proprietate, împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 23 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Crivoborodova Tatiana, Ciudina Elena, Poroşenco Maria și menținută hotărârea Judecătoriei Cahul din 20 mai 2013, prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 01 septembrie 2011, Crivoborodova Tatiana, Ciudina Elena, Poroşenco Maria au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexandrov Valeriu cu privire la modificarea cotelor-părți din proprietate comună a coproprietarilor imobilului și recunoașterea dreptului de proprietate.

În motivarea acţiunii au indicat că dețin dreptul de proprietate asupra a 1/3 cotă parte din imobil și terenul aferent, situat în orașul Cahul, str. C. Negruzzi 37, şi anume Crivoborodova Tatiana deține dreptul de proprietate asupra a 2/9 cotă-parte din imobil, iar Ciudina Elena și Poroşenco Maria deține dreptul de proprietate asupra a 1/18 cotă- parte din acest imobil. Susțin că Alexandrov Valeriu deține dreptul de proprietate asupra a 2/3 cotă-parte din imobilul situat în or.

Cahul, str. C. Negruzzi 37, în baza contractului de donație nr.1612 din 15 septembrie 2006, fapt înregistrat în Registrul bunurilor imobile sub numărul de înregistrare 1701110019. Menționează că la înregistrarea dreptului de proprietate în Registrul bunurilor imobile a fost comisă o eroare, deoarece, în conformitate cu contractul de vânzare- cumpărare nr. 2310 din 23 septembrie 1975, încheiat între vânzătorul Scripcenco Semion şi cumpărătorul Ivanenco Arsenie, care este tatăl lor şi înregistrat în Registrul bunurilor imobile sub numărul 1701110019, cumpărătorul a devenit proprietarul camerei nr. 1 cu suprafața de 17,1 m. p., iar masa succesorală rămasă după decesul tatălui le-a revenit lor temeiul testamentului din 24 ianuarie 1994. Invocă că conform extrasului din Decizia Comitetului Executiv al Consiliului orășenesc Cahul nr. 3/12.8 din 20 martie 1991, cu privire la dreptul de înregistrare a indicilor suplimentari al imobilului după reparații capitale, s-a decis satisfacerea cererii lui Ivanenco Arsenie, care era locuitor al imobilului situat în or.

Cahul, str. Chiev 37, privind înregistrarea indicilor suplimentari după efectuarea reparaților capitale în imobilul cu suprafața totală de 0,3 m.p., suprafața locativă de 0,3 m.p., anexă cu suprafața de 38 m.p., anexă locativă cu suprafața totală de 11.7 m.p., suprafața locativă de 7,9 m.p., cu volumul de 27 m3, astfel, după Ivanenco Arsenie a fost înregistrat indici suplimentari ale imobilului și la prezentul extras din decizia menționată, alți proprietari nu au nici o legătură. Indică că împreună cu tată lor, au efectuat lucrări de reparații capitale în imobilul litigios, iar alți proprietari nu au luat parte la careva cheltuieli financiare considerente. Consideră că imobilul litigios nu poate fi înregistrat în cote-părți, deoarece, acesta a fost partajat în natură de către succesorii lui Ivanenco Arsenie și anume camera nr. 1 cu suprafața de 17,1 m.p., camera nr. 5 cu suprafața de 7,9 m.p., camera nr. 6 cu suprafața de 3,8 m.p.

și anexa. Afirma că au efectuat expertiza privind stabilirea de facto a cotelor-părți între coproprietari la momentul întocmiri contractului de vânzare - cumpărare din 20 martie 1991 cu nr. 3/12.8, iar în conformitate cu concluziile expertizei tehnico-judiciare din 01 iunie 2010, s-a stabilit că la momentul întocmirii contractului de vânzare-cumpărare din 23 septembrie 1975 cu nr. 2310, imobilul litigios era partajat în 2/5 și 3/5 cote-părți, iar la ziua emiterii Deciziei Comitetului Executiv din 20 martie 1991 cu nr. 3/12.8 acest imobil era partajat în 1/2 și 1/2 cote-părți.

Astfel, expertiza tehnico-judiciară a stabilit că sunt divergențe între scrierea din Registrul bunurilor imobile și cotele-părți în realitate, deoarece, în Registrul bunurilor imobile sunt înregistrate 1/3 și 2/3 cote-părți, iar în urma întocmirii contractului de vânzare-cumpărare din 23 septembrie 1975 cu nr. 2310, imobilul era partajat în 2/5 și 3/5 cote-părți, iar la momentul efectuării lucrărilor de reparații capitale au fost stabilite ½ și ½ cote-părți, astfel, dreptul de proprietate n-a fost corect determinat în cote-părți sau în natură. Solicită recunoașterea dreptului de proprietate după Crivoborodova Tatiana asupra a 2/3 cotă-parte din camera nr. l cu suprafața de 17,1 m.p., camera nr.5 cu suprafața de 7,9 m.p., camera nr.6 cu suprafața de 3,8 m.p.

și anexa rece din imobilul situat pe str. C. Negruzzi 37, or. Cahul cu nr. cadastral 1701110019, recunoașterea dreptului de proprietate după Ciudina Elena asupra a 1/6 cotă-parte din camera nr. 1 cu suprafața de 17,1 m.p., camera nr.5 cu suprafața de 7,9 m.p., camera nr.6 cu suprafața de 3,8 m.p., şi anexa rece din imobilul situat în orașul Cahul, str. C. Negruzzi 37, cu nr. cadastral 1701110019 și recunoașterea dreptului de proprietate după Poroşenco Maria asupra a 1/6 cotă-parte din camera nr. 1 cu suprafața de 17,1 m.p., camera nr.5 cu suprafața de 7,9 nr; camera nr.6 cu suprafața de 3,8 m.p. și anexa rece din acest imobil. La 31 iulie 2012, Crivoborodova Tatiana, Ciudina Elena, Poroşenco Maria au depus cerere de concretizare a cerinţelor, solicitând modificarea cotelor-părți din proprietatea comună a coproprietarilor imobilului situat în or.

Cahul, str. C. Negruzzi 37 şi recunoașterea dreptului de proprietate după Alexandrov Valeriu, asupra 2/3 cotă-parte din imobilul situat în or. Cahul, str. C. Negruzzi 37, recunoașterea dreptului de proprietate după Crivoborodova Tatiana, asupra a 2/3 cotă-parte din camera nr. l cu suprafața de 17,1 m.p. camera nr.5 cu suprafața de 7,9 m.p., camera nr.6 cu suprafața de 3,8 m.p. și anexa rece din imobilul situat pe str. C. Negruzzi 37, or. Cahul; recunoașterea dreptului de proprietate după Ciudina Elena, asupra a 1/6 cotă-parte din camera nr. 1 cu suprafața de 17,1 m.p., camera nr.5 cu suprafața de 7,9 m.p., camera nr.6 cu suprafața de 3,8 m.p., şi anexa rece din imobilul situat în orașul Cahul, str. C. Negruzzi 37 şi recunoașterea dreptului de proprietate după Poroşenco Maria, asupra a 1/6 cotă-parte din camera nr. 1 cu suprafața de 17,1 m.p., camera nr.5 cu suprafața de 7,9 nr; camera nr.6 cu suprafața de 3,8 m.p.

și anexa rece din acest imobil. Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 20 mai 2013, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Comrat din 23 aprilie 2014, a fost respins apelul declarat de către Crivoborodova Tatiana, Ciudina Elena, Poroşenco Maria și menținută hotărârea primei instanțe. În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 321 alin.(2) din Cod civil, care reglementează aspecte ce ţine de dobândirea dreptului de proprietate şi care indică că în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobândește la data înscrierii în Registrul bunurilor imobile.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța a reținut că înregistrarea vizată a fost efectuată în temeiul certificatului de moștenitor după Crivoborodova Tatiana la data de 25 decembrie 2001, iar după Ciudina Elena și Poroşenco Maria la 15 iulie 2005, însă, pentru toată perioada înregistrării și până la depunerea acţiunii, reclamatele nu au contestat datele înscrise în Registrul bunurilor imobile și nu s-au adresat către Alexandrov Valeriu privind modificarea cotelor-părţi din bunurile litigioase cu privire la modificarea suprafeței lor totale. La 07 iulie 2014, Crivoborodova Tatiana, Ciudina Elena şi Poroşenco Maria au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Susțin că atât prima instanță cât și instanța de apel, la emiterea hotărârilor au ignorat expertiza tehnică din 01 iunie 2010, prin care s-a solicitat determinarea cotelor- părți de fapt a coproprietarilor la momentul încheierii contractului de vânzare- cumpărare nr. 2310 din 23 septembrie 1975 și la momentul emiterii Deciziei Comitetului Executiv orășenesc Cahul din 20 martie 1991 nr. 3/12.8, prin care, s-a stabilit că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare cotele-părți constituiau de 2/5 și 3/5, iar după emiterea Deciziei Comitetului Executiv cote-părți constituiau 1/2 şi 1/2, astfel, fiind stabilită o disconcordanţă între cotele înregistrate în Registrul bunurilor imobile și situația reală.

Menționează că conform datelor Registrului bunului imobil, cotele părți a bunului litigios până la deținerea acestora a dreptului de proprietate, constituiau 1/3 și 2/3, ceea ce nu coincide cu situația reală, iar potrivit certificatului cadastral eliberat pe numele fostei coproprietare Obreja Ecaterina nr. 1649 din 18 iunie 1997, aceasta deținea dreptul de proprietate asupra a 2/3 cotă-parte din imobil, format din 30, 6 m.p., suprafața totală și 19,7 suprafața locativă, fapt ce nu corespunde realității, luând în considerați că suprafața imobilului constituie 59,4 m.p., iar cea locativă 44,7 m.p.

Indică că 1/3 cotă-parte din bunul imobilul litigios a fost obiectul mai multor tranzacții având ca efect schimbarea proprietarilor, iar suprafața și componența acestuia a suferit schimbări și anume au fost efectuate construcții adăugătoare, care au fost în modul stabilit de lege înregistrat în Registrul bunurilor imobile, iar în prezent le aparțin lor cu drept de proprietate. Afirmă că materialele dosarului atestă că modificările ce au survenit în suprafața construcției au fost însoțite de consimțământul fostei coproprietare Obreja Ecaterina, la fel, se constată că lucrările de reconstrucție au avut ca efect schimbarea suprafeței bunului imobil, iar edificarea acestora a fost exercitată de către părinții recurentelor, din contul propriu.

Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionat precum că dânsele s-au adresat în instanța de judecată cu omiterea termenului de prescripție, deoarece, potrivit art. 272 alin.(1) din Cod civil, termenul de prescripție extinctivă începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, iar dreptul la acțiune se naște la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcare dreptului, astfel, acestora li s-a încălcat dreptul de proprietate la 27 ianuarie 2009, în momentul când intimatul a depus cerere de chemare în judecată privind partajarea proprietății comune și stabilirea liniei de demarcare a hotarului.

Mai susţin recurentele că prin prisma prevederilor art. 1 al Protocolului 1, Convenției pentru Apărarea Dreptului Omului și Libertăților Fundamentale, art. 315 alin.(2), art. 346 alin.(2) din Cod civil și circumstanțelor de fapt, bunurile coproprietarilor există în natură și sunt înregistrate în Registrul bunurilor imobile, fiind cunoscută suprafața lor privind raportarea cotelor-părți ale coproprietarilor bunului litigios la suprafața construcțiilor reală, astfel, considerînd necesitatea modificării lor. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Crivoborodova Tatiana, Ciudina Elena şi Poroşenco Maria este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Crivoborodova Tatiana, Ciudina Elena, Poroşenco Maria nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentele nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Crivoborodova Tatiana, Ciudina Elena, Poroşenco Maria, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Crivoborodova Tatiana, Ciudina Elena, Poroşenco Maria ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Crivoborodova Tatiana, Ciudina Elena, Poroşenco Maria se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru Tamara Chişca-Doneva