3ra-614/15 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-614/15 Instanţa de fond: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău – S. Papuha Instanţa de apel: CA Chișinău – N. Vascan, Eu. Clim, Iu. Cotruță DECIZIE 13 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele ședinței judecător, Valeriu Doagă, Judecătorii Tatiana Vieru, Sveatoslav Moldovan, Oleg Sternioală, Maria Ghervas, examinînd cererea de recurs depusă de către Societatea Comercială ”Status- Leasing” Societate cu Răspundere Limitată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății Comerciale ”Status-Leasing” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 17 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea Comercială ”Status-Leasing” Societate cu Răspundere Limitată, s-a menținut fără modificări hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 14 mai 2014, prin care acțiunea a fost respinsă, CONSTATĂ : La 29 septembrie 2009 SC ”Status-Leasing” SRL s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal privind contestarea actelor administrative. În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la 28 iulie 2009 Serviciul Vamal a efectuat la SC ”Status-Leasing” SRL un control economico-financiar al tranzacțiilor externe pentru perioada de activitate a anilor 2007-2009, fiind întocmit Actul de control nr.0000159 din 28 august 2009, prin care i s-a calculat o obligație vamală în mărime de 116 987,06 lei. SC ”Status-Leasing” SRL la 11 septembrie 2009 și-a exprimat dezacordul față de constatările organului vamal, care prin scrisoarea nr.06-4-4/6841 din 17 septembrie 2009 Serviciul Vamal a considerat pretențiile agentului economic neîntemeiate.

La 17 septembrie 2009, pentru executarea obligației vamale reflectate în actul de control nr. 0000159 din 28 august 2009, organul vamal a emis actul constatator privind calculul drepturilor de import nr. 16, prin care s-a dispus 1 încasarea de la SC ”Status-Leasing” SRL a obligației vamale în sumă de 144 649,26 lei. Reclamantul, nefiind de acord cu actul de control nr.0000159 din 28 august 2009 și actul constatator privind calculul drepturilor de import nr.16 din 17 septembrie 2009, le-a contestat în instanța de judecată, solicitînd anularea acestora. Prin încheierile Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2012 a fost admis renunțul reclamantului la capătul de cerere privind anularea Actului de control nr.0000159 din 28 august 2009, iar pretenția privind anularea Actului constatator privind calculul drepturilor de import nr.16 din 17 septembrie 2009 a fost scoasă de pe rol.

Curtea Supremă de Justiție prin încheierea din 19 decembrie 2012 a casat încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2012, prin care a fost scoasă de pe rol cerința privind anularea Actului constatator nr.16 privind calculul drepturilor de import din 17 septembrie 2009 cu remiterea cauzei la rejudecare. Prin hotărîrea judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 14 mai 2014 acțiunea SC ”Status-Leasing” SRL a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La 12 iunie 2014 SC ”Status Leasing” SRL a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanțe, solicitînd casarea acesteia cu emiterea unei noi soluții, prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2014 a fost respins apelul declarat de SC ”Status-Leasing” SRL și s-a menținut hotărîrea judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 14 mai 2014. Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, SC ”Status-Leasing” SRL la 12 martie 2015 a contestat-o cu recurs, solicitînd casarea soluției instanțelor ierarhic inferioare cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea reclamantului să fie admisă integral. În motivarea recursului SC ”Status-Leasing” SRL a invocat că instanța de apel a dat o apreciere arbitrară probelor și circumstanțelor cauzei, nu a aplicat norma materială corespunzătoare speței, fapt ce a dus la soluționarea greșită a cauzei. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Chișinău a fost pronunţată la 17 decembrie 2014. Potrivit înscrisului anexat la f.d.177, decizia integrală a fost expediată părţilor prin poștă la 16 ianuarie 2015, dar la materialele dosarului lipsește dovada recepționării de către recurent a deciziei integrale. Astfel, recursul declarat la 12 martie 2015 se consideră depus în termen. Conform art.445 alin.(1) lit.c) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În speță, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul depus de către SC ”Status-Leasing” SRL întemeiat și care urmează să fie admis din următoarele considerente. 2 Studiind materialele cauzei, instanța de recurs constată următoarea stare de fapt: La 03 iulie 2008 SC ”Status-Leasing” SRL a încheiat cu SC ”Grandvin Collection Limited” SRL un contract de vînzare-cumpărare nr.03/07/08, prin care a procurat două motoare de curent alternativ la prețul total de 58 000 euro. Bunurile au fost importate în Republica Moldova în scopul majorării capitalului statutar al întreprinderii cu suma de 903246 lei.

Fiindcă destinația bunurilor importate era de a fi introduse în fondul statutar al întreprinderii cu efectuarea modificărilor în Registru de Stat al Persoanelor Juridice la Camera Înregistrării de Stat, în temeiul art.103, alin.(1), pct.23) Codul fiscal, art.(28), pct.q) al Legii nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, SC ”Status Leasing” SRL a fost scutită de Serviciul Vamal de la plata TVA și taxelor vamale la importul motoarelor. În baza contractului de vînzare-cumpărare din 12 noiembrie 2008, SC Status- Leasing” SRL a realizat întreprinderii nerezidente ”Beltano Inc” unul din motoarele de curent alternativ, cu perfectarea declarației vamale de export.

Serviciul vamal la 28 iulie 2009, efectuînd în cadrul SC ”Status-Leasing” SRL un control economico-financiar al tranzacțiilor economice externe pentru perioada de activitate 2007-2009 a stabilit din partea agentului economic încălcări ale legislației vamale și anume înstrăinarea mijloacelor fixe importate cu facilități în lipsa acordului organului vamal. Ca rezultat au fost întocmite actul de control nr.0000159 din 28 august 2009, prin care i s-a calculat obligație vamală în sumă de 116987,06 lei și actul constatator privind calculul drepturilor de import nr. 16 din 17 septembrie 2009, prin care s-a obligat SC ”Status-Leasing” SRL să achite diferențele drepturilor de import în sumă totală de 144649,26 lei.

Nefiind de acord cu acțiunile Serviciului Vamal întreprinderea SC ”Status- Leasing” SRL cu respectarea procedurii le-a contestat în instanța de judecată. În cadrul examinării litigiului reclamantul a renunțat la o parte din pretenții. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2012 a fost admis renunțul reclamantului la capătul de cerere privind anularea Actului de control nr.0000159 din 28 august 2009. (f.d.77) Astfel recurentul a solicitat instanței de judecată numai verificarea legalității actului constatator nr. 16 din 17 septembrie 2009, prin care a fost obligat să achite diferențele drepturilor de import în sumă de 144649,26 lei. Prima instanță fiind investită cu examinarea cauzei, a judecat o pretenție la care recurentul deja renunțase, și a constatat că actul nr.0000159 din 28 august 2009 este legal.

Totodată instanța nu a examinat pretenția formulată de reclamant privind anularea actului constatator privind calculul drepturilor de import nr.16 din 17 septembrie 2009. Curtea de Apel Chișinău a menținut hotărîrea primei instanțe, indicînd că instanța de fond întemeiat și legal a emis hotărîrea contestată, constatînd temeinicia Actului de control nr. 0000159 din 28 august 2009 și a actului constatator privind calculul drepturilor de import nr.16 din 17 septembrie 2009, deși instanța de judecată nu s-a expus asupra actului nr.16 din 17 septembrie 2009, iar instanța de apel nu a casat hotărîrea. 3 Potrivit art. 118 alin. (3) în coroborare cu art. 240 alin.(3) CPC circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii sînt determinate definitiv de instanţa judecătorească pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate.

Instanța judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant. În această ordine de idei, instanța de recurs reține că principiul disponibilității în drepturi a participanților la proces prevăzut la art.27 CPC lasă exclusiv pe seama reclamantului nu doar decizia de a se apăra, ci și formularea pretențiilor adresate părții adverse prin intermediul instanței de judecată. Formularea clară a pretențiilor de către reclamant are o importanță deosebită pentru instanța de judecată, or hotărîrea urmează a fi adoptată în limitele pretențiilor înaintate. Schimbarea acestora pe parcusul examinării cauzei depinde de disponibilitatea reclamantului cu condiția că nu va ieși din limitele acțiunii inițiale.

În speță, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție remarcă că reclamantul a sesizat instanța de judecată cu pretenția privind contestarea Actului constatator nr.16 din 17 septembrie 2009 privind calculul drepturilor de import în sumă de 144649,26 lei. Prima instanță, contrar principiului disponibilității în drepturi a participanților la proces, din oficiu, a constatat ca legal Actul de control nr. 0000159 din 28 august 2009, dar nu s-a expus asupra actului constatator nr.16 din 17 septembrie 2009 privind calculul drepturilor de import, care de fapt a fost contestat de reclamant. Această eroare nu a fost corectată de Curtea de Apel Chișinău.

În cererea de apel cît și în cererea de recurs SC ”Status-Leasing” SRL a adus argumente asupra ilegalității Actului constatator nr.16 privind calculul drepturilor de import din 17 septembrie 2009. La acest segment, Colegiul lărgit constată că instanța de fond și instanța de apel au respins acţiunea, fără a concretiza obiectul dedus judecății, or prin încheierea irevocabilă a Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2012 a fost admis renunțul reclamantului la acțiune și s-a încetat procesul civil în partea contestării actului de control nr.0000159 din 28 august 2009. Reieşind din faptul că în instanţa de apel se îmbină realizarea principiului disponibilităţii şi principiul legalităţii, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel, judecînd apelul, a trecut în mod superficial peste circumstanţele pricinii, referindu-se în mod general la aceleaşi constatări reţinute la adoptarea hotărîrii de prima instanţă, fără a se expune asupra tuturor argumentelor invocate în cererea de apel și asupra corectitudinii aplicării de către prima instanţă atît a normelor de drept material, cît şi a normelor de drept procedural.

Din considerentul că lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă, decizia instanței de apel urmează a fi casată, iar cauza civilă se remite spre examinare în instanţa de apel în alt complet de judecată. 4 La rejudecarea pricinii instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate și să respecte prevederile legislației materiale, adoptînd o hotărîre legală și întemeiată pe circumstanțele de fapt și de drept stabilite în cadrul procesului judiciar și în conformitate cu cumulul de probe pertinente și concludente. În conformitate cu art.445, alin.(1), lit.c), 445, alin.(3) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curțiii Supreme de Justiție DECIDE: Se admite recursul declarat de către Societatea Comercială ”Status- Leasing” Societate cu Răspundere Limitată.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății Comerciale ”Status- Leasing” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței Judecătorul Valeriu Doagă, Judecătorii Tatiana Vieru Sveatoslav Moldovan Oleg Sternioală Maria Ghervas 5