2rc-356/15 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: I. Muruianu dosarul nr. 2rc-356/15 DECIZIE 08 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas examinând recursul declarat de Ivan Ţugui în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii pe Acţiuni „Moldagrotehnica” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea pe Acţiuni „Orhagroservice” împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 23 februarie 2015 prin care a fost restituită cererea de chemare în judecată a creditorului Ivan Ţugui împotriva Societăţii pe Acţiuni „Orhagroservice” cu privire la confirmarea creanţei în sumă de 901804,14 lei, dat fiind faptul că instanţa nu este competentă să judece pricina constată: La 16 august 2007, SA „Moldagrotehnica” a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SA Orhagroservice”.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 15 noiembrie 2007 a fost intentată procedura de insolvabilitate faţă de SA „Orhagroservice”. La 21 iunie 2013, în cadrul procesului de insolvabilitate al debitorului SA „Orhagroservice”, Ivan Ţugui având calitatea de creditor, a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Orhagroservice” cu privire la confirmarea creanţei în mărime de 901804, 14 lei. În motivarea acţiunii a invocat că activând în funcţia de administrator al SA „Moldagrotehnica” până în luna noiembrie 2007, a achitat o parte din datorii, suportând un şir de cheltuieli legate de activitatea întreprinderii, cheltuieli pe care urma să le suporte întreprinderea.

Susţine că a achitat, parţial, creditul primit de SA „Moldagrotehnica”, dobânzile şi comisionul aferente în sumă totală de 559748,77 lei, energia electrică consumată de întreprindere în sumă de 5229,5 lei, convorbirile telefonice pe numărul „Orange”, înregistrat după întreprindere, în sumă de 1466,12 lei, precum şi convorbirile telefonice în interesul întreprinderii, efectuate de la telefonul instalat la domiciliul lui, în sumă totală de 2636 lei. Afirmă că a achitat pentru publicitate în interesul debitorului în ziarele „Plaiul Orheian” şi makler, în sumă de 628,5 lei. 1 Remarcă că a suportat cheltuieli în legătura cu procurarea buteliilor de oxigen în sumă totală de 59032 lei, achitarea primelor de asigurare medicală în sumă totală de 3186 lei, achitarea diferitor impozite în sumă de 2387 lei.

Menţionează că personal, a depus pe contul bancar al întreprinderii 100000 lei, iar în casa întreprinderii – 161032 lei, sume care constituie împrumuturi pentru întreprindere. Mai indică că a achitat şi datoria întreprinderii faţă de SRL „Autobarprim” în sumă de 3420,65 lei, precum şi plata pentru perfectarea extrasului din registru în sumă de 63 lei. La fel, a achitat la Inspectoratul Fiscal plata pentru procurarea facturilor fiscale de către SA „Orhagroservice” în mărime de 89,60 lei, serviciile xerox în interesul întreprinderii în sumă de 20 lei, procurarea panglicii pentru tapare în sumă de 24 lei. Susţine că luând în consideraţie cele relatate, a împrumutat SA „Orhagroservice” şi a achitat cheltuieli în interesul acesteia în sumă totală de 901804,14 lei.

Mai notează că a înaintat o cerere de validare a creanţelor, care a fost contestată de administratorul insolvabilităţii, fiind admisă contestaţia din motivul existenţei unui litigiu de drept. Invocă prevederile art. 144 alin. (4) al Legii insolvabilităţii, care statuează că dacă la examinarea contestaţiei se constată existenţa unui litigiu de drept, instanţa de insolvabilitate admite contestaţia printr-o încheiere motivată, care poate fi atacată cu recurs de către creditorul a cărui creanţă nu a fost validată. În acest caz, creanţa se radiază din tabel, iar creditorul a cărui creanţă nu a fost validată este în drept să intenteze proces separat de confirmare a creanţei sau de preluare a procesului pendinte.

Iar potrivit art. 5 alin. (2) al Legii menţionate, instanţa de insolvabilitate dispune de competenţă exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce ţin de masa debitoare. Dacă partea interesată invocă existenţa unui litigiu de drept referitor la masa debitoare, instanţa de insolvabilitate va judeca această cauză într-un proces separat, în procedură contencioasă, conform Codului de procedură civilă. Afirmă că la 01 noiembrie 2012, a adresat administratorului SA „Orhagroservice” o petiţie prin care a solicitat restituirea sumei. Petiţia a fost recepţionată de administrator la 05 noiembrie 2012, însă, fără nici un rezultat. Menţionează că potrivit art. 513 alin. (1) Cod civil, debitorul şi creditorul trebuie să se comporte cu bună-credinţă şi diligenţă la momentul naşterii, pe durata existenţei, la momentul executării şi stingerii obligaţiei.

Invocă şi prevederile art. 575 alin. (1) Cod civil, care statuează că în cazul în care termenul de executare a obligaţiei nu este determinat şi nici nu rezultă din natura acesteia, creditorul are dreptul de a pretinde oricând executarea ei, iar debitorul este îndreptăţit să o execute oricând. Dacă datoria de a executa imediat nu rezultă din lege, contract sau din natura obligaţiei, debitorul trebuie să execute obligaţia în termen de 7 zile din momentul cererii creditorului. 2 Mai indică şi conţinutul art. 272 alin. (2) şi (3) Cod civil, care stipulează că dacă legea prevede altfel, prescripţia începe să curgă de la data când obligaţia devine exigibilă, iar în cazul obligaţiei de a nu face, de la data încălcării acesteia.

În cazul în care dreptul subiectiv este afectat de un termen suspensiv sau de o condiţie suspensivă, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data împlinirii termenului ori a realizării condiţiei. În raporturile juridice în care nu este stipulat termenul executării obligaţiei sau în care executarea poate fi cerută oricând, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data când debitorul trebuie să execute obligaţia. Reieşind din cele menţionate, afirmă că obligaţia SA „Orhagroservice” de a-i restitui banii a devenit exigibilă şi trebuia executată după expirarea termenului de 7 zile de la recepţionarea notificării, adică la 12 noiembrie 2012, zi din care a început să curgă termenul de prescripţie extinctivă, prin urmare, ne fiind omis termenul de prescripţie.

Remarcă că este invalid, nu lucrează şi primeşte o pensie de invaliditate în mărime de 482 lei, care este unica lui sursă de existenţă. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 272 alin. (2) şi (3), 513, 514, 575 alin. (1) Cod civil, art. 2, alin. (2) şi 144 al Legii insolvabilităţii, art. 85 alin. (4), 166, 167 CPC. Solicită admiterea acţiunii, confirmarea creanţei chirografare de rangul 5 în sumă de 901804,14 lei, precum şi scutirea parţială de la plata taxei de stat. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 februarie 2015, a fost restituită cererea de chemare în judecată a creditorului Ivan Ţugui împotriva SA „Orhagroservice” cu privire la confirmarea creanţei în sumă de 901804,14 lei, deoarece instanţa nu este competentă să judece pricina.

La 04 martie 2015, Ivan Ţugui a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 23 februarie 2015, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate, cu trimiterea cauzei la Curtea de Apel Chişinău pentru judecarea în fond a cererii de confirmare a creanţelor, în alt complet de judecată. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că în motivarea soluţiei, instanţa de insolvabilitate a invocat că o cerere similară a fost depusă, însă nu a fost validată din motivul că nu este certă şi există un litigiu de drept. A mai invocat că o astfel de cerere a fost depusă la Judecătoria Orhei, însă a fost restituită din motivul neachitării taxei de stat.

Invocă prevederile art. 144 alin. (4) al Legii insolvabilităţii, care statuează că dacă la examinarea contestaţiei se constată existenţa unui litigiu de drept, instanţa de insolvabilitate admite contestaţia printr-o încheiere motivată, care poate fi atacată cu recurs de către creditorul a cărui creanţă nu a fost validată. În acest caz, creanţa se radiază din tabel, iar creditorul a cărui creanţă nu a fost validată este în drept să intenteze proces separat de confirmare a creanţei sau de preluare a procesului pendinte. În acest context, afirmă că creanţa lui nu a fost validată din motiv că nu este certă şi că instanţa de insolvabilitate a constatat existenţa unui litigiu de drept, iar unicul mecanism legal de a-şi apăra dreptul ce reiese din acea creanţă faşă de 3 SA „Orhagroservice”, este de a intenta un proces separat cu privire la confirmarea creanţei.

Consideră că prin restituirea cererii lui, acest fapt reprezintă un refuz în examinarea ei şi o îngrădire a accesului liber la justiţie. Face referire la prevederile art. 5 alin. (2) al Legii menţionate, care statuează că instanţa de insolvabilitate dispune de competenţă exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce ţin de masa debitoare. Dacă partea interesată invocă existenţa unui litigiu de drept referitor la masa debitoare, instanţa de insolvabilitate va judeca această cauză într-un proces separat, în procedură contencioasă, conform Codului de procedură civilă. Subliniază că cererea de confirmare a creanţei depuse în conformitate cu art. 144 alin. (4) al Legii insolvabilităţii, reprezintă o cerere de confirmare a unei creanţe care urmează a fi satisfăcută din contul masei debitoare, a apărut anterior intentării procesului de insolvabilitate şi rezultă dintr-un litigiu ce ţine de masa debitoare.

Menţionează că odată ce administratorul insolvabilităţii şi o parte din creditori au contestat cererea lui de validare a creanţei, invocând existenţa unui litigiu de drept, ulterior a depus o cerere de confirmare a creanţei, instanţa de insolvabilitate urma să examineze cererea într-un proces separat. Consideră că instanţa de insolvabilitate se sustrage de la exercitarea atribuţiilor sale. Mai notează că instanţa de insolvabilitate nu a judecat cererea într-un proces separat, ci în cadrul şedinţei în care s-au examinat mai multe chestiuni, asupra cărora instanţa s-a pronunţat prin încheieri separate. Relatează că deşi, anterior a depus cerere în instanţa de drept comun, nu constituie temei de restituire a cererii de instanţa de insolvabilitate, menţionând că cererea lui a fost scoasă de pe rol de către instanţa de drept comun.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele cauzei rezultă că copia încheierii contestate cu recurs a fost recepţionată de recurent la 02 martie 2015, fapt confirmat prin recipisă (f. d. 182). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 04 martie 2015, în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

După cum denotă actele cauzei la 21 iunie 2013, în cadrul procesului de insolvabilitate al debitorului SA „Orhagroservice”, Ivan Ţugui având calitatea de creditor, a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Orhagroservice” cu privire la confirmarea creanţei în mărime de 901804, 14 lei. 4 Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 februarie 2015 cererea menţionată a fost restituită, dat fiind faptul că instanţa nu este competentă să judece pricina. Instanţa de apel şi-a fundamentat concluzia în baza prevederilor art. 170 alin. (1), lit. b) CPC, care statuează că judecătorul restituie cererea de chemare în judecată dacă instanţa nu este competentă să judece pricina. Instanţa de recurs relevă ca justificată concluzia instanţei de apel cu privire la restituirea cererii de chemare în judecată a creditorului Ivan Ţugui împotriva SA „Orhagroservice” cu privire la confirmarea creanţei în sumă de 901804,14 lei.

În susţinerea acestei opinii se va reţine că instanţa de apel în mod corect, făcând referire la prevederile art. 144 alin. (4) din Legea insolvabilităţii, care stipulează că dacă la examinarea contestaţiei se constată existenţa unui litigiu de drept, instanţa de insolvabilitate admite contestaţia printr-o încheiere motivată, care poate fi atacată cu recurs de către creditorul a cărui creanţă nu a fost validată. În acest caz, creanţa se radiază din tabel, iar creditorul a cărui creanţă nu a fost validată este în drept să intenteze proces separat de confirmare a creanţei sau de preluare a procesului pendinte, creanţele faţă de care au fost admise contestaţiile se iau în calcul la elaborarea planului de distribuire intermediară prin rezervarea lor din masa debitoare, în condiţiile stabilite la art. 152, a constatat că litigiul dat nu ţine de competenţa instanţei de insolvabilitate.

Or, cererea depusă de către Ivan Ţugui vizează un litigiu de drept, ce ţine de competenţa instanţei de drept comun, iar potrivit practicii relevante în domeniul insolvabilităţii, alte litigii de drept, fie ca rezultat al admiterii contestaţiilor împotriva creanţelor ca rezultat al existenţei unui litigiu de drept cu radierea creanţei din tabelul definitiv (art. 144 din Legea insolvabilităţii), fie litigii apărute după intentarea procesului de insolvabilitate sau în alte cazuri, cu excepţia celor stabilite expres în art. 5 din Legea insolvabilităţii, se judecă de alte instanţe de judecată, potrivit competenţei. Mai cu seamă la caz se va reţine, că însuşi recurentul Ivan Ţugui a confirmat că anterior s-a adresat în Judecătoria Orhei cu o cerere similară de chemare în judecată cu privire la confirmarea creanţei, care, însă, a fost restituită pe motivul neachitării taxei de stat.

În această ordine de idei se constată ca lipsit de suport legal argumentul recurentului precum că instanţa de insolvabilitate urma să judece cererea de confirmare a creanţei într-un proces separat. Distinct de cele relatate, instanţa de recurs mai evidenţiază că legalitatea încheierii contestate se confirmă şi prin faptul că anterior, Ivan Ţugui s-a adresat deja în instanţa de insolvabilitate cu o cerere similară cu privire la validarea creanţelor, care a fost însă contestată de către administratorul insolvabilităţii al SA „Orhagroservice”, pe motiv că aceasta nu este certă, ca urmare, existând un litigiu de drept. Contestaţia a fost admisă prin încheierea Curţii de Apel Economice din 01 noiembrie 2011, rămasă irevocabilă.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere că încheierea instanţei de insolvabilitate este întemeiată şi legală, iar criticele invocate de către recurent sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 5 Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de insolvabilitate. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de Ivan Ţugui. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 februarie 2015 în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii pe Acţiuni „Moldagrotehnica” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea pe Acţiuni „Orhagroservice” Decizia este irevocabilă.

Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 6