2rac-511/15 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: L. Vasilevici dosarul nr. 2rac-511/15 instanţa de apel: A. Panov, A. Nogai, A. Doga DECIZIE 06 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Nadejda Toma Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Societatea Internaţională de Asigurări „Moldasig” Societate pe Acţiuni în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Lyceum” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii Internaţionale de Asigurări „Moldasig” Societate pe Acţiuni cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare şi a cheltuielilor de judecată împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea Internaţională de Asigurări „Moldasig” Societate pe Acţiuni şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 17 mai 2014, prin care a fost admisă acţiunea constată: La 24 octombrie 2012 SC „Lyceum” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva SIA „Moldasig” SA privind încasarea sumei compensaţiei de asigurare în mărime de 47149 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că la 02 mai 2012, a încheiat cu SIA „Moldasig” SA contractul nr. 0767 de asigurare auto – casco a mijlocului de transport de marca Renault, model Scenic cu numărul de înmatriculare CPZ 469, fabricat în 2012. Susţine că la 15 iulie 2012, în jurul orelor 20:45, administratorul SC „Lyceum” SRL, Iurie Miron, se deplasa cu autoturismul sus menţionat, pe şoseaua Hânceşti, fiind prins de o ploaie torenţială, în urma căreia s-a acumulat multă apă pe partea carosabilă a drumului.

În urma acestui eveniment, ce face parte din categoria calamităţilor naturale, a fost deteriorat motorul de la maşină. Afirmă că potrivit prevederilor contractuale şi anume pct. 6.3 al contractului nr. 0767 de asigurare a mijlocului de transport din 02 mai 2012, conducătorul autoturismului Iurie Miron, a înştiinţat asigurătorul despre evenimentul produs şi a depus o cerere prin care a solicitat constatarea producerii evenimentului asigurat în 1 urma ploii torenţiale, constatarea pagubei, stabilirea şi achitarea despăgubirilor de asigurare.

Menţionează că prin scrisoarea nr. 3421 din 21 august 2012, asigurătorul a refuzat de a-şi onora obligaţiunile contractuale, motivând precum că ploaia torenţială, care a avut loc la 15 iulie 2012 în jurul orelor 20:45, nu a produs efectele juridice a cazului asigurat prevăzut de contractul nr. 0767 de asigurare a mijlocului de transport din 02 mai 2012. Susţine că a încercat de a soluţiona litigiul pe cale amiabilă, expediind reclamaţia cu nr. 55 din 11 septembrie 2012, iar prin scrisoarea nr. 4640 din 13 septembrie 2012, asigurătorul a refuzat de a-şi onora obligaţiunile conform prevederilor contractului nr. 0767, invocând aceleaşi motive ca şi în răspunsul din 21 august 2012. Consideră că asigurătorul SIA „Moldasig” SA a încadrat nemotivat şi nejustificat evenimentul produs, calificându-l ca un caz potrivit pct. 4.2 prin care compania de asigurare nu poartă răspundere pentru daune provocate ca urmare a avarierii, ieşirii din funcţie a pieselor, detaliilor şi agregatelor MT şi ES asigurat, în rezultatul exploatării lui, inclusiv în cazul hidroloviturii.

Motivul invocat este justificat numai în cazul exploatării automobilului cu încălcarea normelor tehnologice de exploatare a automobilului şi nu poate fi aplicat în cazul calamităţilor naturale, care nu depind de voinţa conducătorului automobilului. Invocă că potrivit pct. 4.1 a contractului nr. 0767, la dorinţa asiguratului, asigurătorul îşi asumă responsabilitatea în ceea ce priveşte MT, remorca şi EA pentru riscurile „daune”, „auto - casco”. Susţine că conform pct. 4.1.1. a contractului sus menţionat, se consideră caz asigurat – riscul „daună” – deteriorarea sau distrugerea MT asigurat, a remorcii sau a ES apărute în rezultatul calamităţilor naturale (lovitură de fulger, ploi torenţiale, grindină, inundaţie, furtună, cutremur de pământ, alunecări de teren, zăpadă excesivă etc). Remarcă că evenimentul s-a produs la 15 iulie 2012, ora 20:45 în urma căruia s-a deteriorat mijlocul de transport asigurat, conform art. 4.1.

şi 4.1.1. - deteriorarea mijlocului de transport asigurat apărut în rezultatul calamităţilor naturale a ploii torenţiale. Menţionează că potrivit art. 8.6 pct. 8.6.1 din contractul nr. 0767 de asigurare a mijlocului de transport din 02 mai 2012, achitarea despăgubirilor de asigurare urmau a fi efectuate conform dispoziţiei de plată nr. SPT0031121 din 06 august 2012, calculate de expertul întreprinderii „Daac - Hermes” SA, în sumă de 47149 lei. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 8, 14, 1301, 1328 Cod civil, art. 166-167 CPC. Solicită admiterea acţiunii cu încasarea din contul Societăţii Internaţionale de Asigurări „Moldasig” Societate pe Acţiuni în beneficiul său a despăgubirilor de asigurare în sumă de 47149 lei, taxa de stat în mărime de 1414 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de concretizare a cererii de chemare în judecată, SC „Lyceum” SRL a modificat cuantumul pretenţiilor, solicitând încasarea despăgubirii de asigurare conform facturii fiscale DH 0033787 din 05 decembrie 2012 în sumă de 52647 lei şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 4000 lei. 2 Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 17 mai 2014, a fost admisă acţiunea şi încasată din contul SIA „Moldasig” SA în beneficiul SC „Lyceum” SRL 52647 lei, cu titlu de despăgubire de asigurare, cheltuieli de judecată 1414 lei – restituirea taxei de stat achitate la depunerea acţiunii, în total 54061 lei, cât şi 4000 lei cheltuieli pentru asistenţă juridică. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014, a fost respins apelul declarat de SIA „Moldasig” SA şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 12 februarie 2015, SIA „Moldasig” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel cu adoptarea unei noi decizii prin care să fie respinsă integral acţiunea SC „Lyceum” SRL. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o neîntemeiată. Susţine că în urma adresării la companie a reprezentantului asiguratului – Iurie Miron, specialiştii companiei au întocmit dosarul de daune nr. D/CASCO/12-1492, iar în rezultatul investigării s-a constatat că nu constituie caz asigurat situaţia care a avut loc la data de 12 sau 15 iulie 2012. Menţionează că motivul refuzului de achitare a despăgubirii de asigurare constituie pct. 4.2.

al contractului nr. ACA/2012 – 0767, care stipulează că pentru daune provocate ca urmare a avarierii, ieşirii din funcţiune a pieselor, detaliilor şi agregatelor MT şi ES asigurat în rezultatul exploatării lui, inclusiv ca urmare a nimeririi obiectelor străine şi a substanţelor în spaţiul interior al agregatelor, asigurătorul nu poartă răspundere şi nu se consideră caz asigurat. Invocă că conform răspunsului oficial dat de „Daac - Hermes” SA, se explică că în cazul respectiv a avut loc o hidrolovitură, iar altă probă care ar putea combate răspunsul dat de către intimat nu a fost prezentată. Afirmă că însăşi în cererea cu privire la constatarea pagubei, stabilirea şi achitarea despăgubirii de asigurare, persoana care conducea automobilul asigurat, Iurie Miron, în pct. 5, capitolul „circumstanţe”, indică precum că circula pe timp de ploaie, a traversat curentul de apă şi motorul s-a blocat.

Consideră că în cazul în care acesta ar fi staţionat în timpul producerii calamităţii naturale, numite ploi torenţiale, prezentul caz s-ar fi încadrat în pct. 4.1.1 al contractului nr. 0767 din 02 mai 2012, dar odată ce acesta a continuat deplasarea, riscul producerii unui eveniment ce denotă semne ale cazului asigurat a crescut vădit, ca urmare deteriorându-se MT model Renault Scenic, n/î CPZ 469, iar acest fenomen se datorează hidroloviturii. Invocă că potrivit pct. 4.2 al contractului, nu se consideră caz asigurat şi asigurătorul nu poartă răspundere pentru daune provocate ca urmare a avarierii, ieşirii din funcţie a pieselor, detaliilor şi agregatelor MT şi ES asigurat, în rezultatul exploatării lui, inclusiv ca urmare a nimeririi obiectelor străine şi a substanţelor în spaţiul interior a agregatelor.

Menţionează că, la cererea de concretizare intimatul a anexat factura fiscală şi actul lucrărilor îndeplinite nr. SPT0081360 din 05 decembrie 2012, eliberate de „DAAC – HERMES” SA către „Moldasig” SA, în baza deteriorărilor stabilite în baza procesului-verbal de constatare a pagubelor nr. D/CASCO/12-1492 din 17 iulie 2012, lucrările îndeplinite constituie 6 poziţii, iar piesele – 21 poziţii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. 3 La caz, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 12 februarie 2015, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. După cum rezultă din materialele pricinii, SA „Lyceum „ SRL, înaintând acţiunea în instanţa de judecată împotriva SIA „Moldasig” SA, cu ulterioarele concretizări, a solicitat încasarea sumei de 52647 lei, cu titlu de despăgubire de asigurare, cheltuieli de judecată în mărime de 1414 lei, în total 54061 lei, cât şi suma de 4000 lei ca cheltuieli pentru asistenţă juridică.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii, admiţând-o integral, soluţie menţinută şi de instanţa de apel. Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârilor instanţelor ierarhic inferioare în raport cu criticele formulate în recurs şi materialul probator, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că concluzia instanţelor de judecată este una greşită, rezultată din aprecierea incorectă a materialului probator şi aplicarea greşită a prevederilor legale.

Aşadar, materialul probator atestă că la 02 mai 2012, între SIA „Moldasig” SA în calitate de asigurator şi SA „Lycem” SRL în calitate de asigurat, a fost încheiat contractul nr. 0767 de asigurare a mijloacelor de transport, obiectul asigurării fiind autoturismul Renault de model Scenic, n/î CPZ 469 (f. d. 8 – 9). Ulterior încheierii contractului sus enunţat de către SIA „Moldasig” SRL a fost eliberată poliţa nr. 0767 privind asigurarea autovehiculelor asiguratului „Lyceum” SRL (f. d. 7 verso).

Este cert şi faptul că la 16 iulie 2012 administratorul SC „Lyceum” SRL, Iurie Miron a adresat o cerere către SIA „Moldasig” SRL privind constatarea pagubei, stabilirea şi achitarea despăgubirilor de asigurare, în care a indicat că deplasându-se pe ploaie cu viteză redusă a traversat curentul de apă, după care motorul s-a blocat şi a fost în imposibilitate de a-l mai restarta (f. d. 20). Examinând cererea menţionată, SIA „Moldasig” SRL a adoptat procesul-verbal de constatare a pagubelor nr. D/CASCO/12-1492 din 17 iulie 2012, prin care a respins despăgubirea solicitată de către SA „Lyceum” SRL, ca temei invocând prevederile pct. 4.2 al contractului de asigurare, care stipulează că pentru toate riscurile nu se consideră caz asigurat şi asiguratorul nu poartă răspundere pentru daune provocate ca urmare a avarierii, ieşirii din funcţiune a pieselor, detaliilor şi agregatelor MT şi a ES asigurat în rezultatul exploatării lui, inclusiv ca urmare a nimeririi obiectelor străine şi a substanţelor (ca urmare a hidroloviturii etc.) în spaţiul interior al agregatelor.

(f. d. 28). Conform art. 666 alin. (1) Cod civil al RM, contract este acordul de voinţă realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice. 4 Noţiunea contractului de asigurare este prevăzută la art. 1301 Cod civil, care stipulează că prin contract de asigurare, asiguratul se obligă să plătească asigurătorului prima de asigurare, iar acesta se obligă să plătească, la producerea riscului asigurat, asiguratului sau unui terţ (beneficiarului asigurării) suma asigurată ori despăgubirea, în limitele şi în termenele convenite. Raportând la caz prevederile citate mai sus, instanţa de recurs constată ca neîntemeiată referirea SC „Lyceum” SRL în susţinerea cererii de chemare în judecată, la prevederile pct. 4.1.1.

al contractului de asigurare vizat, care indică că se consideră caz asigurat – riscul „daună” – deteriorarea sau distrugerea MT asigurat, a remorcii sau a ES apărute în rezultatul calamităţilor naturale (lovitură de fulger, ploi torenţiale, grindină, inundaţie, furtună, cutremur de pământ, alunecări de teren, zăpadă excesivă etc.).

În susţinerea opiniei enunţate se va reţine că, conform informaţiei parvenite de la Compania DAAC Hermes SA în adresa SIA „Moldasig” SA, referitor la cauza defectării automobilului Renault model Scenic, n/î CPZ 469, defectarea motorului la automobilul menţionat a avut loc ca urmare a pătrunderii masei de apă prin filtrul de aer în interiorul motorului, astfel producându-se o hidrolovitură (f. d. 21). Este de menţionat că informaţia dată a constituit temei de adoptare de către SIA „Moldasig” SA a procesului-verbal de constatare a pagubelor nr. D/CASCO/12- 1492 din 17 iulie 2012, prin care a fost respinsă despăgubirea solicitată de către SA „Lycem” SRL. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie relevă că la materialele pricinii lipsesc probe care ar confirma că SC „Lyceum” SRL a invocat dezacordul cu constatarea Companiei DAAC Hermes SA cu privire la cauzele defectării automobilului asigurat.

Ca consecinţă, este incontestabil că la caz sunt relevante clauzele pct. 4.2. al contractului de asigurare nr. 0767 din 02 mai 2012, care stipulează că pentru toate riscurile nu se consideră ca caz asigurat şi asiguratorul nu poartă răspundere pentru daune provocate ca urmare a avarierii, ieşirii din funcţiune a pieselor, detaliilor şi agregatelor MT şi a ES asigurat în rezultatul exploatării lui, inclusiv ca urmare a nimeririi obiectelor străine şi a substanţelor (ca urmare a hidroloviturii etc.) în spaţiul interior al agregatelor. Or, din analiza dispoziţiilor citate rezultă indubitabil că răspunderea asiguratorului nu survine în cazul exploatării mijlocului de transport, inclusiv ca urmare a nimeririi obiectelor străine şi a substanţelor (ca urmare a hidroloviturii etc.) în spaţiul interior al agregatelor.

La caz, însă, nu este pus la îndoială faptul că şoferul automobilului asigurat, ajuns în ploaie, nu a oprit motorul pentru a evita nimerirea masei de apă în spaţiul interior al agregatelor automobilului, dar a exploatat mijlocul de transport, continuând deplasarea, fapt ce rezultă chiar din cererea administratorului SC „Lyceum” SRL, Iurie Miron adresată SIA „Moldasig” SA, care a indicat că aflându- se la volanul automobilului şi deplasându-se pe ploaie, a traversat curentul de apă, după care motorul s-a blocat şi a fost în imposibilitate de a-l mai restarta. În aceste condiţii, se poate observa că prevederile pct. 4.1.1.

al contractului de asigurare nr. 0767 din 02 mai 2012, care indică că se consideră caz asigurat – riscul „daună” – deteriorarea sau distrugerea MT asigurat, a remorcii sau a ES apărute în rezultatul calamităţilor naturale (lovitură de fulger, ploi torenţiale, grindină, 5 inundaţie, furtună, cutremur de pământ, alunecări de teren, zăpadă excesivă etc.), sunt aplicabile numai în cazul în care mijlocul de transport asigurat ar fi staţionat în timpul producerii calamităţii naturale. Astfel fiind, se constată ca neîntemeiată reţinerea primei instanţe cât şi instanţei de apel că hidrolovitura s-a produs nu din cauza acţiunilor sau inacţiunilor reclamantului, dar ca urmare a calamităţilor naturale, or, după cum deja a fost menţionat, şoferul care se afla la volanul automobilului asigurat nu a întreprins măsurile de a opri motorul şi a evita fluxul de apă, întru curmarea producerii hidroloviturii.

Mai cu seamă se va menţiona că la încheierea contractului de asigurare a mijloacelor de transport şi stabilirea clauzelor contractuale, asiguratul „Lyceum” SRL a fost în drept de a contesta pct. 4.2. al contractului, care prevede că asiguratorul nu poartă răspundere pentru daune provocate ca urmare a nimeririi obiectelor străine şi a substanţelor (ca urmare a hidroloviturii), însă nu s-a folosit de acest drept, astfel, acceptând condiţiile contractuale. Ca urmare, contractul de asigurare nr. 0767 din 02 mai 2012 a obţinut forţa obligatorie, prevăzută de art. 668 alin. (1) Cod civil, care statuează că contractul încheiat legal obligă părţile nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar şi la tot ceea ce rezultă din natura lui în conformitate cu legea, cu uzanţele sau cu principiile echităţii.

Distinct de cele relatate, la caz nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 1315 alin. (1) lit. b) Cod civil care prevăd că asigurătorul este obligat să efectueze plata, la apariţia dreptului asiguratului sau al beneficiarului asigurării de a încasa suma asigurată sau despăgubirea de asigurare, în termenul stabilit în condiţiile de asigurare. Pe cale de consecinţă, constatându-se ca întemeiat motivul invocat de către SIA „Moldasig” SA în recurs, se stabileşte ca lipsită de suport legal concluzia instanţelor de judecată ierarhic inferioare în sensul că în speţă este prezent cazul asigurat, prin urmare, şi obligaţia SIA „Moldasig” SA la despăgubirea asiguratului „Lyceum” SRL, fapt ce atestă netemeinicia acţiunii „Lyceum” SRL.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere că circumstanţele pricinii au fost stabilite pe deplin de către instanţele judecătoreşti inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, însă fiind aplicate eronat normele de drept material, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre, prin care a respinge integral acţiunea lui SC „Lyceum” SRL, ca neîntemeiată. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide : Se admite recursul declarat de Societatea Internaţională de Asigurări „Moldasig” Societate pe Acţiuni.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 17 mai 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Societăţii Comerciale „Lyceum” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii Internaţionale de Asigurări „Moldasig” 6 Societate pe Acţiuni cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare şi a cheltuielilor de judecată şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se respinge integral acţiunea lui Societăţii Comerciale „Lyceum” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii Internaţionale de Asigurări „Moldasig” Societate pe Acţiuni cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare şi a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Nadejda Toma Ala Cobăneanu 7