2ra-542/14 — Încasarea despăgubirii în ordinea de regres

prima instanţă: C. Vîrlan dosarul nr. 2ra-542/14 instanţa de apel: N. Budăi, A. Nogai, I. Muruianu ÎNCHEIERE 13 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea Internațională de Asigurări „Moldasig” Societatea pe Acțiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Internaționale de Asigurări „Moldasig” Societatea pe Acțiuni împotriva lui Iurciuc Roman cu privire la încasarea prejudiciului în ordine de regres și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 26 septembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Iurciuc Roman, casată hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 15 martie 2013 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 18 iunie 2013, SIA „Moldasig” SA a depus cererea de chemare în judecată împotriva lui Iurciuc Roman cu privire la încasarea prejudiciului în ordine de regres și a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 27 decembrie 2009, a avut loc un accident rutier între automobilul de model „Pontiac Grand AM” cu numerele de înmatriculare C LJ 996 condus de Iurciuc Roman și automobilul de model „Mazda 626” cu numerele de înmatriculare CIK 704 condus de Goncear Ghenadii.

Susţine că vinovat în comiterea accidentului rutier a fost recunoscut Iurciuc Roman care a fost atras la răspundere administrativă în baza procesului-verbal din 28 decembrie 2009. Invocă că suma prejudiciului cauzat persoanei vătămate constituie 8278,34 lei şi în temeiul contractului de asigurare, a ordinului nr. 249-01, 384-01 din 12 februarie 2010 suma menţionată a fost achitată de către SIA „Moldasig” SA pentru repararea automobilului de model „Mazda 626” cu n/î C IK 704. 1 În susţinerea poziţie sale invocă prevederile art. 29 lit. d) a Legii nr.414 din 22 decembrie 2006, cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, potrivit cărora, asigurătorul are dreptul să înainteze acţiune de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor atunci cînd persoana răspunzătoare de producerea accidentului rutier nu este inclusă în contractul de asigurare încheiat între posesorul autovehiculului şi asigurătorul de răspundere civilă auto, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. b) a Legii menţionate.

Afirmă că la momentul producerii accidentului rutier, SIA „Moldasig” SA deţinea un contract de asigurare RCA nr. 30267 doar cu soţia pîrîtului, Iurciuc Svetlana, iar pîrîtul Iurciuc Roman nefiind inclus în contractul menţionat, motiv din care celui din urmă i-a fost expediată o petiţie cu propunerea achitării benevole a prejudiciului material în sumă de 8278,34 lei lei, însă la care nu a primit nici un răspuns. Solicită încasarea de Iurciuc Roman în beneficiul SIA „Moldasig” SA a prejudiciului în ordine de regres în mărime de 8 278,34 lei și a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 15 martie 2013 acţiunea a fost admisă integral, fiind încasat de Iurciuc Roman în beneficiul SIA „Moldasig” SA suma de 8278,34 lei cu titlu de datorie în ordine de regres şi cheltuielile pentru achitarea taxei de stat în mărime de 270 lei, iar în total suma de 8548,34 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2013 a fost admis apelul declarat de către Iurciuc Roman, casată hotărîrea primei instanțe și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea fost respinsă ca neîntemeiată. La adoptarea deciziei, în susţinerea concluziilor sale, instanţa de apel, analizînd contractul de asigurare încheiat la 13 februarie 2009 între Iurciuc Svetlana şi Compania de Asigurări „Moldasig” SA, a reţinut că în cererea de asigurare este prevăzută rubrica care stipulează că la conducerea automobilului asigurat vor fi admise: un număr nelimitat de persoane sau numai persoanele indicate în tabel, însă în care Svetlana Iurciuc nu a trecut nici un nume concret de persoane. Drept urmare, instanţa de apel a concluzionat că Iurciuc Svetlana a preferat ca automobilul său să fie condus de un număr nelimitate de persoane, or, în caz contrar, dînsa ar fi indicat expres, în cerere, informaţia cerută explicit, pentru fiecare persoană în parte.

La 03 decembrie 2013, SIA „Moldasig” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând că instanța de apel eronat a interpretat că contractul de asigurare încheiat între SIA „Moldasig” SA și Iurciuc Svetlana, soția intimatului Iurciuc Roman, este un contract de tip nelimitat. Menționează că la solicitarea încheierii contractului de asigurare obligatorie Iurciuc Svetlana a îndeplinit și a semnat o cerere care stă la baza contractului de asigurare în care în punctul 5 a bifat tipul de contract limitat și respectiv, a achitat suma de 648 pentru un contract de tip limitat conform tarifelor anexate.

2 În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 26 septembrie 2013, a fost expediată recurentului SIA „Moldasig” SA pin scrisoarea din 03 octombrie 2013 (f.d. 88). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul, la 03 decembrie 2013, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SIA „Moldasig” SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SIA „Moldasig” SA asemenea aspecte nu se regăsesc. 3 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SIA „Moldasig” SA ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul Societăţii Internaționale de Asigurări „Moldasig” Societatea pe Acțiuni se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Tamara Chişca-Doneva 4