2ra-1090/15 — Dezminţirea declaraţiilor false şi defăimătoare

prima instanţă: A. Andronic dosarul nr. 2ra-1090/15 instanţa de apel: N.Vascan, E.Clim, Iu.Cotruţă ÎNCHEIERE 06 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Şoitu Tudor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Curtea de Conturi a R. Moldova către Şoitu Tudor privind dezminţirea informaţiei false şi defăimătoare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Şoitu Tudor, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 06 iunie 2014, c o n s t a t ă La 10 ianuarie 2014 Curtea de Conturi a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Şoitu Tudor, intervenient accesoriu „Privesc. Eu” SRL, privind dezminţirea declaraţiilor false şi defăimătoare şi încasarea taxei de stat, ulterior concretizîndu-şi cerinţele. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la data de 22 noiembrie 2013, în şedinţă plenară, Parlamentul Republicii Moldova a examinat Raportul Curţii de Conturi asupra administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice şi patrimoniului public (Raportul anual 2012). Vicepreşedintele CCRM, Tudor Şoitu, în interviul său în faţa reprezentanţilor mass-media, cu referinţă la Raportul CCRM a menţionat că documentul prezentat: „... Este un raport care simulează nişte acţiuni ale Curţii de Conturi...”.

La întrebarea mass-media: ce nu a fost inclus în acest Raport, Pîrîtul a declarat că „... complexul termoenergetic unde s-au cheltuit mai mult de 800 zile-muncă a fost simulat într-atîta, încît nu s-a înţeles nimic din acest raport. A fost falsificat în totalmente. Pe alocuri, probele pe Î.S. „Moldelectrica” au fost îndosite. La cererea Inspectoratului de Poliţie al MAI au fost cerute probe referitor la activitatea întreprinderii de stat, iar dl S.Urechean prin răspunsul la solicitarea Ministerului nu spune altceva decît nişte bîiguieli care, chipurile au fost încălcate pe intern, dar nu prezintă raportul definitivat. Apariţia problemei asupra faptului că acest raport este efectuat cu încălcări, el se depistează la momentul iniţierii auditului, dar nu la finalitatea acestui raport de audit care înregistrează o sumedenie de fraude, dacă vreţi, în valoare de peste 160 mii lei.

Aceasta este o crimă de îndosire a probelor în faţa organelor de anchetă… ” Declaraţiile vicepreşedintelui Curţii de Conturi, Şoitu Tudor (secvenţa video) au fost plasate în reţeaua Internet pe adresa: http://www.privesc eu./Arhiva/18975/ de către portalul SRL „Privesc.Eu”, astfel devenind accesibile publicului larg. Curtea de Conturi, în temeiul art. 15 din Legea nr. 64 din 23.04.2010, prin cererea prealabilă din 09.12.20013 nr. 01-1743 şi-a exprimat dezacordul privind declaraţiile pîrîtului din 22 noiembrie 2013, solicitînd dezminţirea lor în modul prevăzut de legislaţie. Cererea prealabilă a fost înmînată pîrîtului la data de 10.12.2013, fapt confirmat prin semnătura personală a acestuia.

La 14 decembrie 2013 a expirat termenii de examinare de 5 zile a cererii prealabile prevăzut de art.16 din Legea nr.64 din 23.04.2010, iar la 29 decembrie 2013 a expirat termenul de 15 zile stabilit pentru dezminţirea relatărilor false. Prin răspunsul său tardiv din 30.12.2013 (nr. TŞ-104) la cererea prealabiiă, pîrîtul a refuzat aplanarea conflictului. Cu referire la declaraţiile pîrîtului despre Raportul anual (2012), Curtea de Conturi, persoană juridică de drept public, consideră că prin răspîndirea informaţiilor false şi defăimătoare i-a fost lezată reputaţia profesională, iar în conformitate cu prevederile articolelor 7 şi 26 din Legea nr. 64 din 23.04.2010, orice persoană are dreptul la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei sale profesionale lezate prin răspîndirea relatărilor false cu privire la fapte, precum orice persoană este în drept să ceară în instanţa de judecată dezminţirea relatărilor false şi defăimătoare.

Aceleaşi garanţii juridico-civile de apărare a drepturilor nepatrimoniale ale persoanei juridice privind reputaţia profesională, precum şi dreptul persoanei juridice de a cere dezminţirea acelor informaţii care îi lezează demnitatea profesională, dacă nu corespund realităţii, se conţin în norma art. 16 din Codul civil. Menţionează că declaraţiile pîrîtului| la adresa Curţii de Conturi sînt false poate fi dovedit prin următoarele probe şi argumente. Referitor la Raportul anual (2012) menţionează că acesta a fost elaborat şi actualizat de persoane responsabile din cadrul Curţii de Conturi, membri ai grupului de lucru format prin Ordinul Preşedintelui CCRM nr. 126 din 24 iunie 2013, avînd la bază materialele generalizate ale misiunilor de audit efectuate şi aprobat de către Plenul Curţii de Conturi în modul prevăzut de lege.

Conform art. 34 din Legea Curţii de Conturi nr. 261- XVI din 05 decembrie 2008, rapoartele de audit se semnează de către membrii echipei de audit responsabili de auditul respectiv, se examinează la şedinţele Plenului Curţii de Conturi cu participarea persoanelor cu funcţii de răspundere a autorităţilor auditate, fiind aprobate prin Hotărîrea Plenului. Toate rapoartele de audit, precum şi hotărîrile asupra acestora se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Aprecierile date Raportului anual (2012) de către pîrît precum că acesta ‘‘… Este un raport care simulează nişte acţiuni ale Curţii de Conturi...” sînt 2 bazate pe fapte în esenţă fiind false care nu corespund realităţii, sînt lipsite de probe justificative, comportă un caracter defăimător, duc în eroare opinia publică şi discreditează instituţia supremă de audit.

Astfel, potrivit celor declarate, pîrîtul nejustificat a dispreţuit în faţa societăţii munca membrilor grupului de lucru, precum şi ai Plenului Curţii de Conturi, care au examinat şi aprobat raportul vizat. Celelalte declaraţii şi comentarii ale pîrîtului privind „...falsificarea în totalmente a raportului auditului efectuat la complexul termoenergetic...” şi „... îndosirea probelor în faţa organelor de anchetă pe I.S „Moldelectrica”...” menţionează, că nu corespund adevărului şi reprezintă nişte învinuiri nejustificate la adresa instituţiei supreme de audit, membrilor CCRM şi angajaţilor cu atribuţii de audit. Declaraţiile făcute în public, în faţa reprezentanţilor mass-media fiind bazate doar pe emoţii şi lipsite de documente justificative, le consideră false avînd un caracter calomnios.

Acestea, în esenţa sa prejudiciază substanţial imaginea Curţii ce Conturi. Referitor la S.A. „Termocom” menţionează reclamantul că în şedinţa din 23.07.2013 Plenul Curţii de Conturi, examinînd proiectul Raportului auditului vizat a adoptat Hotărîrea nr. 45 privind realizarea materialelor verificărilor efectuate la S.A. „Termocom”. În conformitate cu pct. 1 din hotărîre s-a decis remiterea materialelor auditului Procuraturii Generale pentru examinare conform competenţei şi Centrului Naţional Anticorupţie, pentru realizare în cadrul urmăririi penale intentate.

În adresa Procuraturii Generale materialele verificărilor efectuate la SA‘‘Termocom‘‘ au fost remise prin scrisoarea CC nr.01/2-1082 din 24.07.2013 Centrului Naţional Anticorupţie materialele nominalizate i-au fost remise prin scrisoarea cc nr.01/2-1084 din 24.07.2013 pentru a fi realizate în cadrul urmăririi penale pornite în baza art. 355 alin. (3) lit. b) Cod penal (abuzul de serviciu) pe marginea încălcărilor depistate la S.A. ‘‘Termocom”. Prin scrisoarea Procuraturii Generale nr. 24-206/13 din 26.08.2013, cu referinţă la urmărirea penală pornită de către CNA, Curtea a fost informată că în urma probelor administrate la 23.07.2013, Procuratura Anticorupţie a dispus clasarea procesului penal pe motivul lipsei elementelor infracţiunii prevăzute la art. 355 alin. (3) li t.b) Cod penal în acţiunile persoanelor care au gestionat mijloacele financiare şi patrimoniul S.A.

„Termocom” în procedura planului. În conformitate cu pct. 2 din Hotărîrea Curţii de Conturi nr. 44 din 23.07.2013 (MO, 2013, nr. 167-172, art. 28), materialele privind verificările efectuate la Î.S. „Moldelectrica” au fost remise Centrului Naţional Anticorupţie şi Procuraturii Generale, pentru examinare conform competenţelor. La 18.10.2013 CNA, prin scrisoarea nr. 02/13-2913 a informat Curtea de Conturi despre faptul că materialele cu privire la Î.S.„Moldelectrica”, prin interemediul Procuraturii Anticorupţie au fost remise în adresa Procuraturii Generale, la 07.10.2013 fiind pornită cauza penală conform semnelor calificative ale infracţiunii 3 prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

Curtea de Conturi solicită declararea falsă şi defăimătoare a informaţiilor relatate de vicepreşedintele CC a RM Şoitu Tudor cu referinţă la Raportul Curţii de Conturi asupra administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice şi patrimoniului public (Raportul anual 2012); a obliga vicepreşedintele CC a RM Şoitu Tudor la dezminţirea relatărilor false şi defăimătoare expuse la adresa Curţii de Conturi şi angajaţilor institutiei şi restituirea taxei de stat în sumă de 100 lei la contul Curţii de Conturi.

În cazul admiterii acţiunii, pîrîtul, în termen de 5 zile din data pronunţării unei hotărâri definitive şi revocabile pe fondul cauzei, prin intermediul portalului „Privesc.Eu” SRL sau alt mijloc de informare în masă, să expună dezminţirea relatărilor false defăimătoare, cu următorul text: Aprecierile, precum că Raportul Curţii de Conturi asupra administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice şi patrimoniului public (Raportul anual 2012) simulează nişte acţiuni ale Curţii de Conturi, precum şi declaraţiile ce îmi aparţin cu privire la falsificarea şi îndosirea probelor în faţa organelor de anchetă referitor la I.S.„Moldelectrica” urmează a fi considerate neveridice şi incorecte din motivul necunoaşterii situaţiei reale la acest capitol”.

Menţionează că potrivit declaraţiilor făcute, Şoitu Tudor, a încercat să convingă opinia publică, precum că raportul Curţii de Conturi „... Este un raport care simulează nişte acţiuni ale Curţii de Conturi...”, ceea ce ar însemna că activităţile enumerate în Raport nu au avut loc. Însă acest fapt nu corespunde adevărului, fiindcă raportul anual a fost elaborat şi definitivat de persoanele responsabile din cadrul Curţii de Conturi, avînd la bază materialele generalizate ale misiunilor de audit efectuate şi aprobate de către Plenul Curţii de Conturi pe parcursul anului 2012 în modul prevăzut de lege.

Datele din raportul vizat sînt preluate din rapoartele de audit ale Curţii de Conturi, semnate de auditorii care nemijlocit au realizat misiunile de audit conform Programului activităţi: de audit al CCRM pe anul 2012. Acestea, ulterior au fost examinate la şedinţele Plenului Curţii de Conturi cu participarea persoanelor cu funcţii de răspundere ale autorităţilor auditate şi, apoi votate/aprobate prin hotărîrile respective, cu majorităţii membrilor Curţii de Conturi, printre care se enumără şi pîrîtul. Astfel, datele care se conţin în Raportul CCRM prezentat legislativului la 22.11.2013 sunt oficiale, veridice, justificate şi transparente, cunoscute publicului larg şi diferă totalmente de „aprecierile” irelevante, false şi defăimătoare ale pîrîtului, care lezează reputaţia profesională a instituţiei.

Mai mult, anume vicepreşedintele CCRM Tudor Şoitu, potrivit Dispoziţiei nr. 3-d din 17 iulie 2012 a fost desemnat responsabil de „... generalizarea Raportului anual al Curţii de Conturi asupra administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice şi patrimoniului public pentru a fi prezentat în Comisia de profil şi Parlamentului Republicii Moldova”. Dar, din motiv că persoana nominalizată nu a întreprins nimic întru executarea responsabilităţilor ce-i revin, a fost 4 necesară desemnearea altei persoane care să îndeplinească aceste obligaţiuni pentru a se depăşi riscul neexecutării de către instituţie a cerinţelor legale de la art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea CCRM. Menţionează că celelalte declaraţii ale pîrîtului privind „...falsificarea în totalmente a raportului auditului efectuat la complexul termoenergetic...”, precum „... îndosirea probelor în faţa organelor de anchetă pe I.S.

„Moldelectnca”... şi „... Aceasta este o crimă de îndosire a probelor în faţa organelor de anchetă...” de asemenea nu corespund adevărului, sînt lipsite de argumentări incontestabile şi reprezintă învinuiri nejustificate la adresa instituţiei supreme de audit, membrilor CCRM şi angajaţilor cu atribuţii de audit. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău, emisă la 06 iunie 2014, s-a admis acţiunea. S-a recunoscut defăimătoare următoarele informaţii plasate în reţeaua Internet pe adresa : http://www.privesc eu./Arhiva/18975 pe portalul SRL „Privesc.Eu”: - „...Este un raport care simulează nişte acţiuni ale Curţii de Conturi...” - „...complexul termoenergetic unde s-au cheltuit mai mult de 800 zile-muncă a fost simulat într-atîta, încît nu s-a înţeles nimic din acest raport.

A fost falsificat în totalmente. Pe alocuri, probele pe Î.S.„Moldelectrica” au fost îndosite. La cererea Inspectoratului de Poliţie al MAI au fost cerute probe referitor la activitatea întreprinderii de stat, iar dl Urechean prin răspunsul la solicitarea Ministerului nu spune altceva decît nişte bîiguieli care, chipurile au fost încălcate pe intern, dar nu prezintă raportul definitivat. Apariţia problemei asupra faptului că acest raport este efectuat cu încălcări, el se depistează la momentul iniţierii auditului, dar nu la finalitatea acestui raport de audit care înregistrează o sumedenie de fraude, dacă vreţi, în valoare de peste 160 mii lei. Aceasta este o crimă de îndosire a probelor în faţa organelor de anchetă”.

Pîrîtul Şoitu Tudor a fost obligat, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărîri prin intermediul reţelei Internet pe adresa: http://www.privesc sau a unui ziar local să dezmintă relatările false defăimătoare, cu următorul text: „...Aprecierile, precum că Raportul Curţii de Conturi asupra administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice şi patrimoniului public (Raportul anual 2012) simulează nişte acţiuni ale Curţii de Conturi, precum şi declaraţiile ce îmi aparţin cu privire la falsificarea şi îndosirea probelor în faţa organelor de anchetă referitor la ÎS „Moldelectrica” urmează a fi considerate neveridice şi incorecte din motivul necunoaşterii situaţiei reale la acest capitol”.

S-a încasat de la Şoitu Tudor în beneficiul Curţii de Conturi taxa de stat în sumă de 100 lei MDL. La data de 07 iulie 2014 Şoitu Tudor a depus apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. 5 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2014 a fost respins apelul declarat de Şoitu Tudor, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 06 iunie 2014. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, declaraţiile în public ale vicepreşedintelui Curţii de Conturi Şoitu Tudor, persoană cu funcţie de demnitate publică, care îşi exercită mandatul în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr. 131 din 08.07.2011, nu pot fi considerate ‘‘Judecată de valoare ” în sensul prevederilor Legii cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din 23.04.2010, din motiv că au fost răspîndite relatări false cu privire la Raportul anual al Curţii de Conturi pe anul 2012, care ulterior a fost acceptat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 248 din 08.12.2011. Deci, acestea au fost declaraţii de fapt şi nu judecăţi de valoare. Aceeaşi situaţie se referă şi la declaraţia cu privire „la falsificarea şi îndosirea probelor în faţa organelor de anchetă referitor la Î.S.„Moldelectrica”.

Dreptul la onoare şi demnitate reprezintă un drept fundamental. Deşi Constituţia Republicii Moldova nu consacră acestui drept un articol aparte, art. 32 alin. (2) al Constituţiei care garantează libertatea opiniei şi exprimării prevede: “Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie.” Stipularea dată presupune egalitatea dreptului la onoare şi demnitate cu dreptul la libera exprimare, adică garantarea acestuia la nivelul unui drept fundamental, cel puţin atunci cînd intră în contradicţie cu dreptul (fundamental) la libera exprimare. Ba mai mult, dreptul la exprimare este fundamental pană în momentul cînd este lezat dreptul la onoare si demnitate.

Cînd aceasta se întâmplă, nu mai există dreptul la exprimare. Deşi „limitele criticii acceptabile în adresa personalitatilor politice sau a organismelor guvernamentale sunt mai largi decât pentru persoanele particulare şi în general sunt mai largi atunci cînd nu sunt criticate persoane anume”, totuşi alineatul 1 şi 2 din articolul 10 din Convenţie presupune că executarea libertăţii de exprimare ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrîngeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora.

În conformitate cu art.16 alin.(4) Cod civil, dacă informaţia care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională este răspîndită printr-un mijloc de informare în masă, instanţa de judecată îl obligă să publice o dezminţire la aceeaşi rubrică, pagină, în acelaşi program sau ciclu de emisiuni în cel mult 15 zile de la data intrării în vigoare a hotărîrii judecătoreşti. Pentru aceste motive colegiul consideră corectă concluzia instanţei de fond prin 6 care s-a recunoscut defăimătoare informaţia plasate în reţeaua Internet pe adresa: http://www.privesc eu./Arhiva/18975 pe portalul SRL „Privesc.Eu”. La 06 martie 2015 Şoitu Tudor a depus recurs, solictînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că simpla anexare la cererea de chemare în judecată a unui text ce se pretinde că a fost răspîndit publicului prin intermediul paginii web www.privesc.eu, nu constituie o probă admisibilă în confirmarea existentei declaraţiilor pretinse şi respectiv răspândirii lor publicului, reclamantul fiind obligat în acest sens să prezinte dovezile relevante atât la răspândirea pretinselor declaraţii prin intermediul paginii web www.privesc.eu, cât şi prezentarea probei audio-video despre existenţa însuşi a declaraţiilor în forma menţionată. Doar acest aspect constituie o încălcare directă a drepturilor fundamentale ale omului, în special a dreptului la un proces-echitabil garantat de art.6 § 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Mai indică recurentul că, cu toate că reclamantul nu a prezentat careva dovezi despre existenţa declaraţiilor în forma pretinsă şi respectiv răspândirea acestora publicului larg, este de menţionat că în şedinţa plenului Parlamentului Republicii Moldova recurentul a expus anumite declaraţii cu privire la raportul Curţii de Conturi, dar aceasta este opinia lui proprie asupra situaţiei discutate, iar însuşi opinia dată, este o judecată de valoare, care este un element fundamental al dreptului la libertatea de exprimare, garantat atât de normele naţionale cât şi de art. 10 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale (pct.61 din Hotărîrea CEDO din 21.12.2004 - cazul Busuioc c. Moldovei, cazul Jerusalem c. Austriei nr.26958/95, pct.42).

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Şoitu Tudor, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere 7 de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Şoitu Tudor, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Şoitu Tudor ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Şoitu Tudor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 8