2ra-2492/13 — Încasarea prejudiciului material şi moral

dosarul nr. 2ra-2492/13 prima instanţă: Gh. Bîrnaz instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă DECIZIE 02 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie Preşedinte, judecătorul: Svetlana Novac Judecătorii: Galina Stratulat, Nicolae Clima, Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru examinînd recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor al R. Moldova şi Romanciuc Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Romanciuc Victor către Ministerul Finanţelor al R. Moldova şi intervenient accesoriu Consiliul mun. Chişinău privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii si repararea prejudiciului cauzat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Romanciuc Victor, admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al R. Moldova, modificată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 31 mai 2012, în vederea micşorării cuantumului prejudiciului moral, c o n s t a t ă La 16 decembrie 2011 Romanciuc Victor s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al R. Moldova şi intervenient accesoriu Consiliul mun. Chişinău, prin care a solicitat constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii instanţei de contencios administrativ a Curţii de Apel Chişinău din 04.04.2008, încasarea de la pîrît în folosul reclamantului a sumei de 600 000,00 lei cu titlu de prejudiciu moral, încasarea de la pîrît în folosul reclamantului a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 5 000,00 lei şi obligarea pîrîtului să plătească reclamantului toate cheltuielile de judecată.

În motivarea cererii de chemare in judecata, reclamantul Romanciuc Victor a invocat faptul ca a fost participant la luptele pentru apărarea integrităţii ţării – Republica Moldova din 1992, iar din 26 iunie 1995 a activat în serviciul de poliţie şi alte departamente ale Ministerului Afacerilor Interne din Republicii Moldova, cu gradul de ofiţer, locotenent-colonel de poliţie. La data de 04.10.2005 a fost pensionat din rîndul organelor afacerilor interne, fiindu-i eliberat carnetul de pensionar MAI, însa în virtutea prevederilor art. 35 a Legii RM nr.416 din 18.12.1990 cu privire la poliţie, el împreună cu familia sa nu dispune şi pe perioada activităţii în cadrul organelor afacerilor interne, nu a fost asigurat cu spaţiu locativ pe teritoriul mun.

Chişinău, or, pînă în prezent locuieşte cu membrii familiei sale în apartamentul părinţilor lui. La data de 04.04.2008, instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Chişinău a pronunţat hotărîrea, prin care Consiliul municipal Chişinău a fost obligat să asigure familia Romanciuc cu spaţiu locativ, care trebuie să corespundă cerinţelor art. 42-44 din Codul locativ al RM. A menţionat reclamantul ca la data de 15.07.2008, executorul judecătoresc al Oficiului de Executare Centru al Departamentului de executare a Ministerului Justiţiei RM, Victoria Eremia, prin încheierea nr. 12-971/08 a dispus primirea spre executare a documentului executoriu nr.3-720/08 eliberat de Curtea de Apel Chişinău la 04.04.2008 cu privire la obligarea Consiliului Municipal Chişinău să-1 asigure pe Romanciuc Victor cu membrii familiei lui cu spaţiu locativ, conform legislaţiei în vigoare.

Însa prin răspunsurile nr.08-3639 din 28.07.2008 şi nr.08-3933 din 13.08.2008 a Primăriei mun. Chişinău, a fost comunicat faptul că hotărîrea judecătorească a fost contestată în ordine de recurs la Curtea Supremă de Justiţie a RM, astfel executarea documentului executoriu nu poate fi satisfăcută, însa prin răspunsul nr. 1540/2 din 25.11.2008, Curtea Supremă de Justiţie a RM a informat reclamantul că recurs din partea Consiliului Municipal nu a fost înregistrat.

Prin scrisoarea nr. 12-1012/08 din 15.12.2008, el a fost informat că hotărîrea Curţii de apel Chişinău a fost contestată în ordine de recurs la Curtea Supremă de Justiţie a RM, astfel executarea documentului executoriu nu poate fi satisfăcută şi totodată prin acest răspuns, Oficiul de executare Centru l-a înştiinţat că în conformitate cu Legea contenciosului administrativ nr.793 din 10.02.2000, instanţa de contencios administrativ care a adoptat hotărîrea în fond, în termen de 3 zile de la data la care hotărîrea rămîne irevocabilă, trimite o copie pîrîtului pentru executare şi alta - instanţei de drept comun de la sediul pîrîtului, pentru controlul executării hotărîrii şi în caz de necesitate, pentru executare silită.

Menţionează reclamantul ca a înaintat Consiliului Municipal Chişinău două petiţii-cereri, cu nr. R-488/09 din 27.01.2009 şi nr.R-314/2/09 din 05.05.2009, inclusiv, şi organului subordonat Consiliului – Direcţia Generală Locativ-Comunală şi Amenajare prin care a solicitat executarea hotărîrii judecătoreşti irevocabile, la care a primit două răspunsuri, din 02.03.2009 şi respectiv, din 23.03.2009, prin care a fost informat că Primăria mun. Chişinău, organ subordonat Consiliului mun. Chişinău, nu este în stare să execute hotărîrea judecătorească din lipsă de mijloace financiare în bugetul local şi totodată că hotărîrea nu poate fi executată din motivul că Consiliul Municipal Chişinău a contestat hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 04.04.2008, în ordine de recurs la Curtea Supremă de Justiţie a RM.

2 Ulterior, reclamantul a mai depus la Consiliul Municipal Chişinău o nouă cerere, înregistrată sub nr.R-2402/11, prin care a solicitat repetat executarea hotărîrii, la care a primit răspunsul nr. R-734/1/11 din 16.05.2011, prin care a fost informat că hotărîrea nu va fi executată, invocîndu-se diferite motive formale. Solicită, admiterea cererii integral, încasarea de la pîrît în folosul reclamantului a sumei de 600 000,00 lei cu titlu de prejudiciu moral, încasarea de la pîrît în folosul reclamantului a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 5 000,00 lei Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 31.05.2012, acţiunea înaintată a fost admisă parţial, fiind constatat faptul de violare a drepturilor lui Romanciuc Victor prevăzute de art. 6 CEDO la un proces echitabil prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi a art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, şi s-a dispus încasarea de la statul Republica Moldova, prin intermediul Ministerului Finanţelor a R. Moldova în beneficiul lui Romanciuc Victor, prejudiciul moral suportat pentru neexecutarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 04.04.2008, în mărime de 60 000,00 lei şi a cheltuielilor de judecare a cauzei în mărime de 5 000,00 lei. În rest pretenţiile reclamantului Romanciuc Victor au fost respinse ca neîntemeiate.

Împotriva hotărîrii instanţei de fond, la data de 14 iunie 2012, Romanciuc Victor a declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea parţială a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 31.05.2012 în partea încasării pagubei morale şi emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admisă acţiunea integral. Ministerul Finanţelor al R. Moldova de asemenea a depus cerere de apel la data de 03.07.2012, împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 31.05.2012 cu pronunţarea unei noi hotărîri în sensul micşorării prejudiciului moral şi a cheltuielilor de asistenţă juridică. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2013 a fost respins apelul declarat de Romanciuc Victor.

A fost admis apelul declarat de Ministerul Finanţelor al R. Moldova, fiind modificată hotărîrea primei instanţe, în sensul micşorării sumei prejudiciului moral încasată de la Ministerul Finanţelor al RM în beneficiul lui Romanciuc Victor de la 60 000,00 lei pînă la 40 000,00 lei. În rest hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 31 mai 2012 a fost menţinută. La 27 mai 2013, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Finanţelor al R. Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, modificarea hotărîrilor recurate în sensul micşorării prejudiciului moral şi a cheltuielilor de asistenţă juridică. În motivarea recursului, Ministerul Finanţelor a R. Moldova, a invocat că Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauze similare a dispus obligarea statului Republica Moldova la plata prejudiciilor morale într-un cuantum mai mic.

Astfel, în cauza Guşan contra Moldovei (cererea nr.22539/05, hotărîrea pronunţată la 28 septembrie 2010) CEDO a obligat statul Republica Moldova să achite în folosul reclamantei un prejudiciu moral în sumă de 3 000 euro pentru neexecutarea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 22 iulie 1998 privind acordarea unei locuinţe 3 pe o perioadă de circa 12 ani. În speţa Botnari vs Moldovei (cererea nr. 19981/02, hotărîrea pronunţată la 19 iunie 2007) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a obligat statul Republica Moldova să achite în folosul reclamantului prejudiciul moral în sumă de 2 000 euro pentru neexecutarea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 25 mai 2000 privind asigurarea cu spaţiul locativ pe o perioadă de 7 ani.

Totodată, consideră neîntemeiată hotărîrea primei instanţe şi în partea încasării cheltuielilor de asistenţă juridică. În acest sens, subliniază că suma adjudecată în cuantum de 5 000 lei este excesivă, prin prisma art. 96 din Codul de procedură civilă, în legătură cu faptul că cauza nu este una complexă. La 28 iunie 2013 Romanciuc Victor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea parţială a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2013 şi hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 31 mai 2012 în partea încasării prejudiciului moral, cu emiterea unei noi hotărîri în această parte de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea cererii de recurs, recurentul Romanciuc Victor a invocat faptul că la aprecierea cuantumului pagubei morale în privinţa sa, instanţele ierarhic inferioare constatînd faptul încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, la stabilirea mărimii reparaţiei prejudiciului moral cauzat au interpretat în mod eronat alin. (6) a art. 2 din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti.

Astfel, potrivit normei enunţate, cu referire la speţă, mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant. În speţă, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel la stabilirea mărimii reparaţiei prejudiciului moral cauzat nu au ţinut cont de caracterul obligaţiei de executare şi importanţa pentru reclamant ca creditor al executării (miza pentru reclamant).

Or, în materia executărilor a obligaţiilor cu privire la drepturi inerente unui trai decent (acordarea de spaţii locative) aprecierea prejudiciilor morale urmează să fie ghidată de unele standarde mai ridicate. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de 4 Romanciuc Victor este neîntemeiat şi urmează a fi respins, iar recursul declarat de Ministerul Finanţelor a R. Moldova întemeiat, şi care urmează a fi admis, cu modificarea deciziei instanţei de apel contestate în partea cuantumului prejudiciului moral şi diminuarea sumei încasate cu titlu de prejudiciu moral şi cheltuielilor de judecată din următoarele motive.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe. La caz s-a constatat că Romanciuc Victor, făcînd uz de noul remediu intern în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, prin acţiunea formulată a solicitat încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor RM în beneficiul său a prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea hotărîrii judecătoreşti în termen rezonabil a cauzei în mărime de 600000 lei şi cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 5000 lei.

Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea admiterii parţiale a acţiunii, constatînd încălcarea de către organele judiciare ale Statului a dreptului lui Romanciuc Victor la executarea hotărîrii instanţei de contencios administrativ a Curţii de Apel Chişinău din 04.04.2008 în termen rezonabil, dispunînd încasarea în beneficiul ultimului din contul Ministerului Finanţelor, în vederea reparaţiei echitabile, a sumei de 60000 lei şi cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 3000 lei. Ulterior judecînd apelurile declarate de către părţi, instanţa de apel a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii înaintate de Romanciuc Victor, însă a modificat hotărîrea primei instanţe, în sensul micşorării sumei prejudiciului moral încasată de la Ministerul Finanţelor al RM în beneficiul lui Romanciuc Victor de la 60 000,00 lei pînă la 40 000,00 lei.

În rest hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. Astfel, Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale la art. 6 § 1 statuează că orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa.

Conform art. 2 alin. (1) şi (2) a Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilire de prezenta Lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea 5 în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului. Iar în sensul art. 2 alin. (1) şi (2) a Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 este de înţeles că orice persoană poate pretinde la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a cauzei, dacă se constată o atare încălcare. Instanţa de recurs menţionează că în legislaţia naţională rapiditatea judecării proceselor nu este consacrată în mod expres.

Din materialele pricinii se constată că, la data de 04.10.2005 Romanciuc Victor a pensionat din rîndul organelor afacerilor interne, fiindu-i eliberat carnetul de pensionar MAI, însa în virtutea prevederilor art. 35 a Legii RM nr. 416 din 18.12.1990 cu privire la poliţie, el împreună cu familia sa nu dispune şi pe perioada activităţii în cadrul organelor afacerilor interne, nu a fost asigurat cu spaţiu locativ pe teritoriul mun. Chişinău. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 04.04.2008, a fost obligat Consiliul municipal Chişinău să asigure familia Romanciuc cu spaţiu locativ, care trebuie să corespundă cerinţelor art. 42-44 din Codul locativ al RM. La data de 15.07.2008, Oficiului de Executare Centru al Departamentului de executare a Ministerului Justiţiei R.M, prin încheierea nr. 12-971/08 a dispus primirea spre executare a documentului executoriu nr. 3-720/08 eliberat de Curtea de Apel Chişinău la 04.04.2008.

Ulterior Primăria mun. Chişinău a comunicat prin răspunsurile nr.08-3639 din 28.07.2008 şi nr.08-3933 din 13.08.2008, faptul că hotărîrea judecătorească a fost contestată în ordine de recurs la Curtea Supremă de Justiţie a RM, astfel executarea documentului executoriu nu poate fi satisfăcută.

În continuare, Oficiul de executare Centru, repetat l-a informat pe Romanciuc Victor că hotărîrea Curţii de apel Chişinău a fost contestată în ordine de recurs la Curtea Supremă de Justiţie a RM, astfel executarea documentului executoriu nu poate fi satisfăcută, totodată fiind înştiinţat că în conformitate cu Legea contenciosului administrativ nr.793 din 10.02.2000, instanţa de contencios administrativ care a adoptat hotărîrea în fond, în termen de 3 zile de la data la care hotărîrea rămîne irevocabilă, trimite o copie pîrîtului pentru executare şi alta - instanţei de drept comun de la sediul pîrîtului, pentru controlul executării hotărîrii şi în caz de necesitate, pentru executare silită. Prin urmare, s-a constatat faptul ca executorul s-a eschivat de la procedura de executare, invocînd ca executarea nemijlocita a documentului executoriu este pusă în sarcina Consiliului mun.

Chişinău, iar executorul judecătoresc, în cazul de faţă, efectuează doar controlul asupra executării hotărîrii judecătoreşti. Apelantul a înaintat Consiliului Municipal Chişinău inclusiv şi organului subordonat Consiliului – Direcţia Generală Locativ-Comunală şi Amenajare, doua cereri nr. R-488/09 din 27.01.2009 şi respectiv nr. R-314/2/09 din 05.05.2009, prin 6 care a solicitat executarea hotărîrii judecătoreşti irevocabile, la care a primit două răspunsuri, din 02.03.2009 şi 23.03.2009, prin care a fost informat că Primăria mun. Chişinău nu este în stare să execute hotărîrea judecătorească din lipsă de mijloace financiare în bugetul local şi totodată nu poate fi executată hotărîrea din motivul că Consiliul Municipal Chişinău a contestat hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 04.04.2008, în ordine de recurs la Curtea Supremă de Justiţie a RM.

În această ordine de idei se constată că hotărîrea Curţii de Apel din 04 aprilie 2008 pînă în prezent nu a fost executată, fapt prin care s-a încălcat considerabil termenul rezonabil de executare a hotărîrii judecătoreşti şi prin urmare, se atestă drept justă concluzia primei instanţe şi instanţei de apel cu referire la faptul că tergiversării şi încălcării termenului rezonabil a executării hotărîrii judecătoreşti. Conform art. 6 par.(1) al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, ratificată prin hotărîrea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24 iulie1997, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî, fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.

Cu referire la dispoziţiile citate în coroborare cu circumstanţele stabilite în cadrul examinării cauzei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că, instanţa de fond şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au aplicat corect normele materiale şi procedurale, au stabilit şi elucidat toate circumstanţele importante ale cauzei, şi au apreciat corect probele administrate în strictă conformitate cu prevederile art. 130 CPC.

În conformitate cu art. 1 alin.(1) al Legii nr.87 din 21 aprilie 11 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, scopul prezentei Legi este crearea în Republica Moldova a unui remediu intern eficient de apărare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, iar alin. (2) stabileşte că aplicarea şi interpretarea termenilor din prezenta lege se face prin prisma legislaţiei naţionale, a prevederilor Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Republica Moldova, aderînd la CEDO şi reglementînd în legislaţia naţională că sarcina procedurii civile constă în judecarea justă şi în termen rezonabil a pricinii, şi-a asumat obligaţia pozitivă de a asigura respectarea acestui drept al părţilor în proces. Astfel, prin adoptarea normelor naţionale şi aderarea la CEDO statul şi-a asumat obligaţia de a organiza un sistem judiciar în aşa fel încît acesta să răspundă tuturor exigenţelor acestor norme, inclusiv aceleia de a soluţiona orice litigiu într-un termen 7 rezonabil, dincolo de dificultăţile generate de diverşi factori care pot întîrzia procedurile judiciare.

Conform art. 5 din Legea menţionată mai sus, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată. La constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral.

Prin urmare, instanţele judecătoreşti corect au constatat faptul că neexecutarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 04.04.2008, la lipsit pe Romanciuc Victor de dreptul său de a se folosi de bunurile sale, dar şi ca din momentul primirii în procedura de executare din 15.07.2008 pînă în prezent, hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 04.04.2008 nu a fost executată, fapt care demonstrează o tergiversare vădita a hotărîrii judecătoreşti din partea autorităţilor responsabile şi atrage după sine o despăgubire în beneficiul apelantului Romanciuc Victor. Totodată, instanţa de recurs ţine să menţioneze că odată cu formularea acţiunii în prezenta speţă, Romanciuc Victor a pretins la compensarea prejudiciului moral în mărime de 600000 lei, ca urmare a suferinţelor cauzate prin neexecutarea în termen a hotărîrii judecătoreşti, invocînd în acest sens agravarea stării sănătăţii ca urmare a retrăielilor cauzate de neexecutarea în termen.

În conformitate cu art. 4 alin. (1) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Finanţelor, iar sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare şi suportarea costurilor şi cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului. Iar în conformitate cu art. 5 alin. (1) al aceleiaşi legi, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată.

În consecinţă, stabilind că lui Romanciuc Victor i-a fost cauzat un anumit nivel de stres şi frustrare, ca urmare a duratei excesive a procedurii de executare a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de recurs justifică dreptul acestui la repararea prejudiciului moral cauzat. Totodată, Colegiul constată că cuantumul prejudiciului moral pretins de către Roşca Andrei în sumă de 600000 lei, cît şi acel încasat de instanţa de apel în mărime 8 de 40000 lei este vădit disproporţional şi excesiv în raport cu criteriile stabilite la caz şi principiul general al echităţii. În această susţinere vine şi jurisprudenţa CEDO în cazul SRL Deservire versus Moldova, unde Curtea a acordat cu titlu de prejudiciu moral 600 Euro pentru violarea art. 6 § 1 CEDO în ce priveşte durata procedurilor timp de 6 ani şi în cazul Cravcenco versus Moldova, unde Curtea a acordat cea mai mare sumă de 3000 Euro pentru 10 ani de examinare a unui litigiu de muncă.

Nu este de neglijat şi importanţa unificării practicii judiciare a instanţelor naţionale la acordarea despăgubirilor morale în cazuri similare celor indicate, fiind constatat că cuantumul acordat cu titlu de prejudiciu moral în speţe examinate în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 variază de la 500 lei pînă la 35000 lei. În contextul dat, instanţa de recurs va remarca că instanţa de apel, ignorînd cele descrise, greşit a apreciat prejudiciul pretins de către Romanciuc Victor acordîndu-i într-un cuantum de 40000 lei, ce este excesiv şi unul vădit disproporţional, motiv care impune modificarea deciziei instanţei de apel în partea dată.

Prin urmare, avînd în vedere cele de mai sus şi hotărînd în mod echitabil, Colegiul consideră necesar să modifice decizia instanţei de apel, în sensul acordării reclamantului a sumei de 15000 lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciu moral, avînd în vedere că valoarea compensaţiei de 40000 ar fi una excesivă şi ar reprezenta un venit nejustificat. Totodată, referindu-se la serviciile de reprezentare prestate cu ocazia examinării pricinii în prima instanţă, Colegiul consideră neîntemeiată soluţia instanţei de apel e în vederea încasării în beneficiul recurentului-reclamantului Romanciuc Victor a sumei de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică din următoarele considerente.

Prin prisma art. 41 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, pentru ca cheltuielile de asistenţă juridică să fie incluse în suma acordată trebuie să fie reale şi necesare şi să aibă un cuantum rezonabil, cu anexarea orelor lucrătoare de reprezentant conform contractului încheiat. Pornind de la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru ca costurile şi cheltuielile să fie incluse în suma acordată, urmează să se stabilească dacă costurile şi cheltuielile au fost necesare, realmente angajate şi rezonabile ca mărime (Nilsen and Johnsen contra Norvegiei). În această privinţă Curtea se bazează pe elemente precum numărul de ore lucrate de avocat şi tariful perceput de acesta pentru o oră de lucru (Amihalachioaie contra Moldovei).

Astfel, instanţa de recurs reţine că cauza supusă litigiului nu este una complicată din punct de vedere factologic, fiind petrecute cinci şedinţe de judecată în prima instanţă şi trei în instanţa de apel, pe care de facto din opt şedinţe de judecată, doar în trei şedinţe s-a lucrat efectiv examinînd cauza în fond, iar restul şedinţelor au fost amînate pe motive procesuale. 9 Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că suma încasată în mărime de 5000 lei cu titlu de asistenţă juridică este una neîntemeiată, şi urmează a fi micşorată pînă la 2000 lei în raport cu lucrul efectuat de către reprezentantul reclamantului Romanciuc Victor pe prezenta cauză.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), e), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Romanciuc Victor Se admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. Se modifică decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată lui Romanciuc Victor către Ministerul Finanţelor al R. Moldova şi intervenient accesoriu Consiliul mun. Chişinău privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii si repararea prejudiciului cauzat. Se micşorează suma încasată din contul bugetului de stat al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Romanciuc Victor cu titlu de prejudiciul moral de la 40000 (patruzeci mii) lei pînă la 15000 (cincisprezece mii) lei.

Se micşorează suma încasată din contul bugetului de stat al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Romanciuc Victor cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică de la 5000 (cinci mii) lei pînă la 2000 (două mii) lei. În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2013 se menţine. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Galina Stratulat Nicolae Clima Tatiana Vieru Iurie Bejenaru 10