2ra-2491/13 — privind încasarea prejudiciului material și moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind încasarea prejudiciului material şi moral
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-2491/13 — privind încasarea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Instanța de fond: Judecătoria Rîșcani – S. Papuha Dosarul nr. 2ra-2491/13
Instanța de apel: CA Chișinău – B. Bîrcă, M. Moraru, E. Clim
Î N C H E I E R E
14 august 2013 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție
În componență:
Președintele completului, judecătorul Valentina Clevadî,
Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Vîlcov,
judecînd chestiunea admisibilității recursurilor declarate de către Ministerul
Finanțelor și Cojocaru Tudor, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a
lui Cojocaru Tudor împotriva Ministerului Finanțelor al RM, intervenient accesoriu
Procuratura Generală RM cu privire la încasarea prejudiciului material și moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2013, prin care s-a
respins cererea de apel înaintată de către Ministerul Finanțelor,
C O N S T A T Ă:
La 10 ianuarie 2012 Cojocaru Tudor a înaintat cerere de chemare în judecată
împotriva Ministerului Finanțelor al RM, intervenient accesoriu Procuratura
Generală RM cu privire la încasarea prejudiciului material și moral.
În motivarea acțiunii, Cojocaru Tudor a invocat că, de către Procuratura
Ialoveni a fost finalizată cauza penală pe indicii componenței de infracțiune
prevăzută de art. 361, alin. (1) CP RM, împotriva avocatului Cojocaru Tudor și
remisă spre examinare și pronunțare către Judecătoria Ialoveni, contrar insistențelor
învinuitului de clasare a cauzei penale din lipsa elementelor constitutive a
componenței de infracțiune și neparticiparea la comiterea infracțiunii. Însă,
Procuratura Ialoveni a neglijat brutal legea, a respins toate cererile învinuitului și
apărătorului ca neîntemeiate. De asemenea, a mai indicat că a fost eliberat de sub
strajă, din spitalul DIP, cu piciorul stîng fracturat, și la moment era necesară
suspendarea temporară a cauzei penale, pînă la momentul cînd se v-a putea deplasa
într-o formă mai liberă, însă procurorul a menționat, că dacă nu se prezintă la
procuratură, va trimite poliția după el.
Cojocaru Tudor a mai menționat că, la 14 aprilie 2010 Judecătoria Ialoveni, în
lipsa sa, i-a recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361, alin.
(1) CP RM, condamnîndu-l la amendă în mărime de 3.000 lei. Prin decizia Curții de
Apel Chișinău din 10 noiembrie 2011 dînsul a fost achitat din lipsa elementelor
constitutive a componenței de infracțiune. Prin decizia Curții Supreme de Justiție
din 07 iunie 2011, s-a respins recursul ordinar ca inadmisibil. Corespunzător,
consideră că s-a demonstrat că cauza penală a avut o conotație politică, decît un
dosar penal întemeiat, și de acest fapt Procuratura cunoștea cu certitudine.
Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani din 04 noiembrie 2012, s-a admis parțial
cererea de chemare în judecată, s-a încasat din bugetul de stat prin intermediul
Ministerului Finanțelor în folosul lui Cojocaru Tudor suma de 1.000 lei cu titlu de
prejudiciu moral. În rest cerințele s-au respins.
Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 26 februarie 2013, a respins cererea de
apel depusă de Ministerul Finanțelor.
La 17 aprilie 2013, Ministerul Finanțelor a înaintat cerere de recurs, solicitînd
casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2013 și hotărîrea
Judecătoriei Rîșcani din 04 noiembrie 2012, cu respingerea acțiunii.
Drept temeiuri ale recursului înaintat, s-a invocat că, instanța de judecată urma
să mențină echilibru între interesele individuale a persoanei și interesele generale al
întregii societăți. Deci, urmează a fi respectat principiul reparării echitabile și
rezonabile a daunei morale. Suma acordată nu trebuie să reprezinte o contribuție
exagerată a celui ce plătește și o îmbogățire nejustificată pentru beneficiar.
De asemenea la 28 mai 2013, Cojocaru Tudor a înaintat cerere de recurs,
solicitînd casarea hotărîrii primei instanței, cu remiterea cauzei la rejudecare.
Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de
recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ ajunge la concluzia
că recursul declarat de Ministerul Finanțelor nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate
a deciziei instanței de apel.
Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
constată că, Ministerul Finanțelor, nu a făcut referire la nici o normă de drept
material sau procedural care ar fi fost încălcată sau aplicată eronat de către instanțele
de judecată la examinarea cauzei, argumentele recurentului limitîndu-se la situația
2
de apreciere de către instanțele ierarhic inferioare a circumstanțelor de fapt a cauzei
și a admisibilității probelor prezentate de părțile și participanții la proces.
Astfel, dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a
motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezența cărora se consideră că
normele de drept material și procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel
că recursul exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Iar, alin. (4) al aceluiaș articol, stipulează că, săvîrșirea altor încălcări decît cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art.
433 CPC al RM și anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
În privința cererii de recurs înaintată de către Cojocaru Tudor, instanța de recurs
menționează că, acesta urmează a fi respins, deoarece, Cojocaru Tudor înaintînd
cererea de recurs nu a respectat procedura ordinară de atac. Cojocaru Tudor urma să
conteste hotărîrea primei instanțe cu cerere de apel, apoi decizia instanței de apel cu
recurs.
Astfel, Colegiul relevă că, conform prevederilor Codului de procedură civilă,
recurentul Cojocaru Tudor urmează să-și exercite toate căile ordinare de atac în
corespundere cu legislația R. Moldova și anume acele căi ce pot fi exercitate doar
pentru anumite motive expres prevazute de lege, iar recursul urmează a fi exercitat
dupa apel, și nicidecum înaintea acestuia.
Caile de atac sunt mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul
carora se poate solicita verificarea legalității si temeiniciei hotărîrilor judecătorești si
în final remedierea greșelilor săvîrșite. Ele sunt indispensabile în orice sistem
procesual, pentru remedierea eventualelor greșeli de judecată sau de ordin strict
procedural. De aceea legiuitorul a acordat importanța cuvenita reglementării
detaliate a modului de exercitare a cailor legale de atac.
În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin
prisma normelor legale ce reglementează relațiile dintre părți, ținînd cont de actele
3
anexate la dosar, se constată că recursurile înaintate de Ministerul Finanțelor și
Cojocaru Tudor împotriva deciziei instanței de apel nu se încadrează în temeiurile
prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC al RM.
Potrivit celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (2), art. 433 lit. b) CPC, art. 440
CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție,
D I S P U N E :
Se consideră inadmisibile recursurile declarate de către Ministerul Finanțelor și
Cojocaru Tudor împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2013,
în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cojocaru Tudor împotriva
Ministerului Finanțelor al RM, intervenient accesoriu Procuratura Generală RM cu
privire la încasarea prejudiciului material și moral.
Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.
Președinte Valentina Clevadî
Judecător Iuliana Oprea
Judecător Ion Vîlcov
4