2ra-2210/13 — repararea prejudiciului material și moral

Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău Dosarul nr. 2ra-2210/13

Judecător: S. Bleșceaga

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Minciuna, L. Bulgac, L. Popova

Republica Moldova

Curtea Supremă de Justiție

ÎNCHEIERE

28 august 2013 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Răducanu

Judecătorii: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea

soluționînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de

Ministerul Finanțelor al RM și Raicu Georgeta, în cauza civilă intentată la cererea

de chemare în judecată a lui Raicu Georgeta împotriva Ministerului Finanțelor al

RM, cu privire la repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2013, prin care

apelul declarat de Ministerul Finanțelor al RM a fost admis parțial,

C O N S T A T Ă :

La 06 octombrie 2011, Raicu Georgeta a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Finanțelor al RM, solicitînd repararea de către stat a

prejudiciului material cauzat prin acțiunile ilegale ale organelor de urmărire penală

în sumă de 6 000 lei și a prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, prin ordonanța Procuraturii

mun. Chișinău din 21 aprilie 2010, reclamanta a fost recunoscută în calitate de

bănuită în săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art. 328 alin. (1) din Codul penal, iar

prin ordonanța din 14 iulie 2010, reclamanta a fost scoasă de sub urmărire penală

în baza prevederilor art. 275 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură penală, pe

motiv că fapta comisă nu întrunește elementele infracțiunii.

Reclamanta a indicat că pe perioada urmăririi penale i-au fost acordate

servicii juridice de către BAA “Tatar-Akțept”, în baza contractului nr. 8 din 04

iunie 2010, servicii pentru care reclamanta a achitat suma de 6 000 lei, fapt

confirmat prin bonul de plată seria DB nr. 960753.

Susține reclamanta că acțiunile procesuale penale au avut loc cu încălcarea

normelor procesual penale. Din cauza acțiunilor ilegale ale organelor de urmărire

penală, reclamanta a avut de suferit, atît material, cît și moral. Urmărirea penală a

fost începută ilegal, cu încălcarea normelor imperative de drept. Toate acțiunile

procedurale efectuate de către organele de urmărire penală au intimidat-o nespus

de mult, denigrîndu-i demnitatea și reputația profesională, provocînd dubii în fața

colegilor reclamantei în ceea ce privește încrederea în ea și a nivelului ei

profesional. Nenumăratele citări la organele de urmărire penală, în calitate de

bănuit, au făcut ca reclamanta să se simtă înjosită, umilită, pierdută de fire, avînd

1

retrăiri negative, precum și pierzînd timpul care urma a fi folosit pentru exercitarea

atribuțiilor de serviciu.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 16 iulie 2012, acțiunea

a fost admisă parțial; a fost dispusă încasarea de la bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Finanțelor al RM în benefidiul Geogetei Raicu suma de 2000 lei:

1000 lei cu titlu de prejudiciu material și 1000 cu titlu de prejudiciu moral.

Nefiind de acord cu hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 16 iulie

2012, Ministerul Finanțelor al RM a declarat apel împotriva acesteia, cerînd

admiterea apelului, casarea parțială a hotărîrii primei instanțe, în partea admiterii

acțiunii, cu modificarea hotărîrii primei instanțe în sensul încadrării prejudiciului

moral în limitele rezonabile.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2013, a fost admis

apelul declarat de Ministerul Finanțelor al RM, a fost modificată hotărîrea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 16 iulie 2012, fiind micșorată suma

prejudiciului moral încasat de la 1000 lei pînă la 500 lei. În rest, hotărîrea primei

instanțe a fost menținută.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de

apelant parțial și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele

dosarului. A fost indicat că, prima instanță a dat o apreciare obiectivă și justă

probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat normele de drept material

și procedural și în consecință a adoptat o hotărîre legitimă în corespundere cu

cerințele legii în partea încasării sumei prejudiciului material. Totodată, a

menționat că suma pretinsă de reclamantă, cît și suma dispusă spre încasare de

prima instanță cu titlu de prejudiciu moral este exagerată, nefiind una proporțională

suferințelor morale suportate de reclamantă ca urmare a acțiunilor ilegale ale

organelor de urmărire penală, din care motiv a conchis de a micșora suma încasată

pînă la 500 lei.

Considerînd ilegală decizia instanței de apel, la 29 aprilie 2013, Ministerul

Finanțelor al RM a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului,

modificarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2013 și a hotărîrii

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 16 iulie 2012, cu pronunțarea unei noi

hotărîri în sensul încadrării prejudiciului moral în limitele rezonabile.

În argumentarea recursului recurentul a invocat că interpretarea oferită de

instanțe raționamentelor de apreciere a prejudiciului moral, nu corespunde

spiritului de lege.

Susține în acest sens că, deoarece legislația Republicii Moldova nu conține

norme care ar stabili expres modalitatea evaluării prejudiciului moral, instanța ar

trebui să țină cont de menținerea unui echilibru între compensație și venituri

nejustificate.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 02 august 2013, Raicu

Georgeta a conetestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2013 și a hotărîrii Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 16 iulie 2012 și remiterea cauzei la rejudecare în instanța de

fond.

În motivarea recursului recurenta a invocat încălcarea normelor de drept

procedural, deoarece cauza s-a examinat în ambele instanțe în absența sa.

2

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursurilor în raport cu

materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile sunt inadmisibile din

următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs declarată de

Ministerul Finanțelor, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce țin de

dezacordul cu felul în care instanța de apel a apreciat mărimea prejudiciului moral.

Astfel, în viziunea recuretului, instanțele nu au ținut cont de menținerea unui

echilibru între compensație și venituri nejustificate.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care

este garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admitere a lui, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum

formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie

efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe

cînd în recursul declarat de Ministerul Finanțelor asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Ministerul Finanțelor ca inadmisibil.

În ceea ce ține de recursul declarat de Raicu Georgeta, Colegiul consideră că

la fel urmează a fi declarat inadmisbil, deoarece este depus cu omiterea termenului

de atac.

3

Potrivit art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în

cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la

art.434.

Potrivit art. 434 alin. (1) și (29 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

După cum rezultă din materialele pricinii, decizia instanței de apel a fost

adoptată la 27.02.2013.

La 11.03.2013 instanța de apel a expediat participanților la proces copia

deciziei redactate. Recursul a fost depus abia la 02.08.2013. Recurentul invocă că

cu copia deciziei redactate a făcut cunoștință abia cînd i-a fost expediat recursul

Ministerului Finanțelor de către instanța de recurs.

Colegiul consideră neîntemeiate aceste afirmații, deoarece copia deciziei

instanței de apel i-a fost expediată pe adresa indicată de reclamanta-recurentă încă

la 11.03.2013. Însă, chiar și în situația cînd cu decizia motivată a făcut cunoștință

la momentul primirii recursului Ministerului Finanțelor, termenul de două luni este

expirat, or, acesta a fost expediat la 29.05.2013.

Prin urmare, Colegiul conchide că recursul lui Raicu Georgeta este declarat în

afara termenului de atac.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a) și b), 440 alin. (1) CPC al

RM, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

D I S P U N E:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Ministerul Finanțelor al

RM și Raicu Georgeta împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 februarie

2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Raicu

Georgeta împotriva Ministerului Finanțelor al RM, cu privire la repararea

prejudiciului material și moral.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Judecătorul Tatiana Răducanu

Judecătorii Ion Corolevschi

Iuliana Oprea

4