2ra-1203/13 — repararea prejudiciului material și moral

2ra-1203/13 — repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău Dosarul nr. 2ra-1203/13

Judecător: E. Cobzac

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Budăi, N. Craiu, M. Guzun

Republica Moldova

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 mai 2013 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecători: Nicolae Clima, Nicolae Gordilă,

Vladimir Timofti, Iuliana Oprea

examinînd recursul declarat de Ion Șveț, în cauza civilă intentată la cererea de

chemare în judecată a lui Ion Șveț către Ministerului Finanțelor al RM și

Procuratura Generală al RM, privind încasarea prejudiciului material și moral

cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală a procuraturii,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2012, prin care a

fost respins apelul declarat de Ion Șveț și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 06.07.2012,

C O N S T A T Ă :

La 29 septembrie 2011, Ion Șveț a înaintat o cerere de chemare în judecată

către Ministerul Finanțelor al RM și Procuratura Generală al RM, solicitînd

încasarea din contul Statului prin intermediul Ministerului Finanțelor al RM,

prejudiciul moral în mărime de 150 000 lei, 10 000 lei prejudiciul material, salariul

pentru perioada aflării în detenție și pentru perioada aflării în arest a automobilului

personal, 600 lei pentru biletele procurate, 2 500 lei pentru contractele de asistență

juridică, 145 lei pentru perfectarea procurii, 300 lei pentru carburanți, 8 000 lei

pentru asistența juridică pe cauza penală.

În motivarea cererii reclamantul a invocat, că, prin ordonanța cu privire la

pornirea urmăririi penale din 20 octombrie 2010, se confirmă faptul, că la 20

octombrie 2010 a fost pornită urmărirea penală conform elementelor infracțiunii,

prevăzute de art. 166 alin. (2) lit.e), f), g) și art. 188 alin. (5) din Codul penal. Prin

ordonanța de scoatere a persoanei de sub urmărire penală din 29 decembrie 2010,

se confirmă faptul, că reclamantul Ion Șveț a fost bănuit de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 166 alin. (2), lit.e), f), g) și art. 188 alin. (5) din Codul penal și de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) din Codul penal, fapt care se

confirmă prin materialele cauzei penale nr. 2010990397, pornită la 07 decebrie

2010.

Din cauza bănuielilor sus menționate, reclamantul s-a aflat 10 zile în arest,

fapt confirmat prin procesul-verbal de reținere din 25 octombrie 2010. Prin

mandatul de arest din 28 octombrie 2010, emis de Judecătoria raionului Rîșcani, se

1

confirmă faptul, că în privința reclamantului, s-a aplicat măsura preventivă - arestul

preventiv, pe un termen de 10 zile, incluzînd timpul reținerii, pînă la 04 noiembrie

2010 ora 20:15.

Prin încheierea Judecătoriei raionului Rîșcani, ora 11:45, a fost eliberat

mandat de arest pentru o perioadă de 10 zile, iar în legătură cu bănuirea

reclamantului, la domiciliul ultimului a fost efectuată percheziția, fapt confirmat

prin încheierea Judecătoriei raionului Rîșcani din 23 octombrie 2010 și prin

procesul-verbal de percheziție din 25 octombrie 2010, întocmit în mun. Chișinău,

de către OUP al SUP CP Ciocana. Reclamantul menționează, că i-a fost reținut și

predat la păstrare unitatea de transport de model Honda Jaz cu nr. de înmatriculare

K AC 320, fapt confirmat prin procesul - verbal din 09 octombrie 2010, or.

Rîșcani.

Ulterior, prin cererea din 12 noiembrie 2010 reclamantul a solicitat organelor

competente să-i fie eliberat automobilul personal de modelul Honda-Jaz, cu

numărul de înmatriculare K AC 320, iar prin recipisa din 15 noiembrie 2010,

reclamantul a primit automobilul personal, împreună cu toate lucrurile care se aflau

în el.

Menționează reclamantul, că automobilul său a fost reținut de către organele

de urmărire penală în perioada 09 octombrie 2010 – 15 noiembrie 2010, în total 37

de zile calendaristice. Automobilul său era înregistrat într-o firmă de taxi, unde

ultimul activa în calitate de taximetrist. Reclamantul a mai indicat, că a fost ținut

sub arest 10 zile ilegal, a fost deposedat de automobilul personal, cu care acesta

muncea legal și obținea venit.

Consideră că, prin acțiunile ilegale ale organului de urmărire penală, a fost

deposedat de mai multe lucruri personale, în afară de automobil, cum ar fi: flash

cardul 4 G, computator, pistol de model „Baical”, telefon mobil, fapte confirmate

prin recipisa din 09 noiembrie 2010, din 11 decembrie 2010, din 15 decembrie

2010.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 06 iulie 2012, acțiunea

a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Șveț Ion a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanțe, cerînd admiterea

apelului, casarea hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere

a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2012, apelul a fost

respin, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 06 iulie

2012.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că cerințele înaintate în

pricina dată nu cad sub incidența prevederilor art. 3 din Legea privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești. Totodată, instanța a indicat

că reclamantul nu a prezentat probe, ce ar confirma faptul cauzării prejudiciului

moral și material solicitat.

Considerînd ilegală hotărîrea primei instanțe, la 12 februarie 2013, Ion Șveț a

contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curții de

Apel Chișinău din 20 decembrie 2012 și a hotărîrii Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 06 iulie 2012, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să

fie admisă integral.

2

În argumentarea recursului recurentul a invocat aplicarea eronată a normelor

de drept material, interpretarea eronată a legii, precum și că concluziile instanței

expuse în hotărîre, sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.

Totodată, a indicat că instanțele de judecată nu s-au expus asupra tututror

motivelor invocare de recurent pe parcursul examinării cauzei, astfel un șir de

probe fiind trecute sub tăcere.

Pe marginea recursului declarat de Ion Șveț a depus referință Procuratura

Generală a RM, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Ion Șveț a fost considerat

admisibil și transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători.

Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea participanților

la proces.

Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanța de apel și

verificînd, în limitele invocate în recurs și a referinței depuse de intimat, legalitatea

deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat urmează să fie admis,

pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 445 alin (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțînd o nouă hotărîre.

La examinarea litigiului atît instanța de fond, cît și cea de apel au aplicat

incorect normele de drept material ca urmare a aprecierii greșite a circumstanțelor

cauzei și în consecință au adoptat hotărîri ilegale. Totodată, în speță sunt stabilite

fapte suficiente pentru a da o soluție nouă de admitere parțială a acțiunii.

Potrivit materialelor cauzei, Ion Șveț s-a adresat în instanță cu cerere de

chemare în judecată către Ministerul Finanțelor al RM și Procuratura Generală a

RM privind încasarea prejudiciului material și moral și a cheltuielilor de judecată,

reieșind din faptul că, fiind bănuit de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 166

alin. (2), lit.e), f), g), art. 188 alin. (5) și art. 290 alin. (1) din Codul penal, s-a aflat

10 zile în arest, la domiciliul său a fost efectuată percheziție, i-a fost reținut și

predat la păstrare unitatea de transport de model Honda Jaz cu nr. de înmatriculare

K AC 320, cu care acesta muncea legal și obținea venit, iar prin ordonanța din 29

decembrie 2010, a fost scos de sub urmărire penală.

Conform art. 1405 alin. (1) CC, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin

condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a

măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declarației scrise

de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancțiune

administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunității, se repară de

către stat integral, indiferent de vinovăția persoanelor de răspundere ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanțelor de judecată.

Conform art. 3 alin. (1) lit. a) al Legii 1545 din 25 februarie 1998 privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, este reparabil

prejudiciul moral și material, cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reținerii

ilegale, aplicării ilegale a măsurii represive de ținere sub arest, tragerii ilegale la

răspundere penală, condamnării ilegale.

Conform art. 6 lit. (b) al Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de

reparare a prejudiciului, cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, dreptul la repararea

3

prejudiciului, în mărimea și în modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul

scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri

de reabilitare.

Din materialele dosarului s-a constatat cu certitudine că în privința lui Ion

Șveț a fost pornită urmărirea penală, fiind bănuit de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 166 alin. (2), lit.e), f), g), art. 188 alin. (5) și art. 290 alin. (1) din

Codul penal.

Prin ordonanța Procurorului în secția de conducere a urmăririi penale în

organele centrale ale MAI și SV ale Procuraturii Generale, Roman Eremciuc din

29 decembrie 2010, Șveț Ion a fost scos de sub urmărire penală, deoarece acțiunile

lui nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor imputate (f.d. 7-10).

Reieșind din conținutul normelor citate și a circumstanțelor relatate, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ consideră că, atît prima instanță, cît

și instanța de apel, au ajuns neîntemeiat la concluzia de respingere a acțiunii, or, pe

parcursul dezbaterilor judiciare fiind stabilit cu certitudine că în cadrul urmăririi

penale, recurentului Șveț Ion i s-a cauzat un anumit stres și frustrare.

Articolul 1423 Cod civil prevede că instanța de judecată apreciază mărimea

compensației pentru prejudiciul moral reieșind din circumstanțele concrete ale

pricinii.

Articolul 11 al Legii nr. 1545 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești stipulează că, mărimea compensației pentru repararea

prejudiciului moral se stabilește de instanța de judecată în modul prevăzut de

prezenta lege. Mărimea concretă a compensației se determină luîndu-se în

considerare gravitatea infracțiunii de a cărei săvîrșire a fost învinuită persoana

respectivă; caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea

penală și la examinarea cauzei penale în instanța de judecată; rezonanța pe care a

avut-o în societate informația despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale,

precum și durata examinării cauzei penale în instanța de judecată; natura dreptului

personal lezat și locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferințele fizice,

caracterul și gradul suferințelor psihice; măsura în care compensația bănească

poate atenua suferințele fizice și psihice cauzate.

Deoarece răspunderea pentru prejudiciul moral are un caracter compensator,

acesta urmează să se determine de către instanța judecătorească, reieșind din

circumstanțele concrete ale cauzei, ținîndu-se cont de persoana reclamantului și de

măsura în care această compensație poate să-i aducă satisfacție.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ consideră că mărimea

despăgubirilor trebuie să reprezinte o compensare suficientă și echitabilă a

prejudiciului moral cauzat.

Totodată, la aprecierea prejudiciului moral, se ia obligatoriu în considerație

principiul general al echității și suma nu trebuie să fie vădit disproporționată cu

sumele acordate de Curtea Europeană în spețele similare. Sarcina probării

prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama reclamantului și se apreciază

individual pentru fiecare caz, luîndu-se în considerație argumentele ambelor părți

în proces și excluzîndu-se excesiv și vădit exagerate.

În același timp, în hotărîrea CEDO din 10.11.2004 în cauza Ernestina Zullo vs

Italia, Curtea a menționat că mărimea daunei morale va fi stabilită în funcție și de

nivelul de viață în statul respectiv.

4

Ținînd cont de circumstanțele menționate și hotărînd în bază echitabilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ acordă reclamantului Ion

Șveț 1 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Referitor la cerința de repararea a prejudiciului material în mărime de 10 000

lei - salariul pentru perioada aflării în detenție și pentru perioada aflării în arest a

automobilului personal, 600 lei pentru biletele procurate, 2 500 lei pentru

contractele de asistență juridică, 145 lei pentru perfectarea procurii, 300 lei pentru

carburanți, 8 000 lei pentru asistența juridică pe cauza penală, Colegiul reține

următoarele.

Potrivit art. 7 al Legii nr. 1545 privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, în cazurile menționate la art. 3, persoanei fizice sau

juridice i se compensează sau i se restituie:

a) salariul și alte venituri provenite din muncă, ce constituie sursa ei

principală de existență, de care a fost privată în urma acțiunilor ilicite;

b) pensia sau indemnizația a cărei plată a fost sistată ca urmare a arestului

ilegal și ținerii sub arest;

c) averea (inclusiv depunerile bănești și dobînzile aferente, obligațiile

împrumuturilor de stat și cîștigurile aferente) confiscată ori trecută în venitul

statului de către instanța judecătorească sau ridicată de organul de urmărire penală,

precum și averea sechestrată;

d) amenzile percepute ca urmare a executării sentinței judiciare și cheltuielile

de judecată suportate de persoana fizică în legătură cu acțiunile ilicite;

e) sumele plătite de ea pentru asistența juridică;

f) cheltuielile pentru tratamentul ei, tratament determinat de aplicarea față de

aceasta a unor acțiuni ilicite (a maltratării);

g) cheltuielile efectuate în legătură cu chemările în organul de urmărire

penală, organul procuraturii sau în instanța judecătorească.

Cît privește cerința de încasare a prejudiciului material în mărime de 10 000

lei - salariul pentru perioada aflării în detenție și pentru perioada aflării în arest a

automobilului personal, Colegiul o consideră neîntemeiată, pornind de la

următoarele.

Conform art. 7 lit. a) al Legii nr. 1545 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, în cazurile menționate la art. 3,

persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie salariul și alte

venituri provenite din muncă, ce constituie sursa ei principală de existență, de care

a fost privată în urma acțiunilor ilicite.

Aceste circumstanțe urmează a fi probate prin anumite mijloace de probă. Ion

Șveț nu confirmă cu certitudine că este angajat, or, pentru a demonstra angajarea la

lucru, recurentul nu a prezentat probe, cum ar fi ordinul de angajare, carnetul de

muncă, tabelul de pontaj, date din contabilitate că a primit în realitate salariul ș.a.

În atare ordine de idei, Colegiul conchide că pentru repararea prejudiciului

material sub formă de salariu ratat, lipsește una din condițiile imperativ impuse de

lege.

Colegiul consideră neîntemeiate și cerințele de încasare a 600 lei pentru

biletele procurate, 145 lei pentru perfectarea procurii și 300 lei pentru carburanți,

5

deoarece aceste cheltuieli nu se încadrează în cele stipulate expres la art. 7 din

Legea vizată.

Referitor la cerința de încasare a 8 000 lei pentru asistența juridică pe cauza

penală, instanța de recurs o consideră neîntemeiată, din următoarele considerente.

Potrivit art. 7 lit e) al Legii nr. 1545, persoanei fizice sau juridice i se

compensează sau i se restituie sumele plătite de ea pentru asistența juridică.

Astfel, pentru recuperarea acestor cheltuieli, solicitantul urmează, ca condiție,

să probeze că le-a plătit. Or, din materialele cauzei nu rezultă o atare concluzie,

fiind doar anexat copia contractului nr. 405 din 03.11.2010 (f.d. 49). Mai mult,

acest contract este încheiat cu Tanasov Ana, care nu are nici o tangență cu dosarul

în cauză.

Referitor la cerința de încasare a 2 500 lei cu titlu decheltuili de judecată,

instanța de recurs reține următoarele.

În conformitate cu art. 94 alin. (1) CPC, instanța judecătorească obligă partea

care a pierdut procesul să plătească părții care a avut cîștig de cauză toate

cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial, acestuia

i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din pretenții,

iar pîrîtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

Potrivit art. 96 alin. (1) CPC, instanța judecătorească obligă partea care a

pierdut procesul să compenseze părții care a avut cîștig de cauză cheltuielile ei de

asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile.

Potrivit art. 96 alin (11) CPC, cheltuielile menționate la alin.(1) se

compensează părții care a avut cîștig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în

judecată de un avocat.

Astfel, pornind de la prevederile normelor enunțate mai sus în raport cu

circumstanțele pricinii, Colegiul menționează că, în principiu, la stabilirea

volumului și costului serviciilor de asistență juridică, au fost luate în considerație

prevederile Recomandării Baroului Avocaților din Republica Moldova privind

cuantumul onorariilor percepute în diverse categorii de cauze, inclusiv în cauzele

civile cu caracter patrimonial, aprobată la 29 decembrie 2005.

În această ordine de idei, Colegiul relevă jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, care fiind confruntată cu soluționarea cauzelor Boicenco vs.

Moldova și SRL “Oferta Plus” vs. Moldova a rambursat societăților reclamante

cheltuielile pentru asistența juridică, notînd caracterul real, necesar și rezonabil al

sumelor solicitate prin raportare la complexitatea cauzei și aportul considerabil al

avocaților.

Astfel, prin prisma celor menționate, instanța de recurs consideră că pîrîtul

urmează să compenseze lui Ion Șveț cei 500 lei achitați de ultimul biroului de

avocați Justiția Juvenilă cu titlu de cheltuieli de acordare a asistenței juridice (f.d.

44, 59), mărimea căreea o consideră reală, necesară și rezonabilă în raport cu

complexitatea cauzei.

Referitor la cei 2000 lei achitați Asociației Obștești „Centrul național

Independent pentru Investigații și Apărarea Drepturilor Omului în RM” (f.d. 46),

Colegiul notează că nu pot fi compensați, deoarece contravine prevederilor art. 96

alin (11) CPC.

În această ordine de idei, instanța de recurs conchide că instanțele

judecătorești eronat au aplicat legea materială la soluționarea litigiului dedus

6

judecății în speță, deoarece, prin actele cauzei a fost demonstrată prezența

condițiilor necesare pentru răspunderea civilă și, în consecință, survenirea acesteia.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

asministrativ ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia Curții de

Apel Chișinău din 20 decembrie 2012 și hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 06 iulie 2012 și de a adopta o hotărîre nouă de admitere parțială a

acțiunii.

Ținînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de

procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Se admite recursul declarat de Ion Șveț.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2012 și

hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 06 iulie 2012 și se adoptă o

hotărîre nouă prin care se admite parțial acțiunea și se dispune încasarea de la

bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor al RM în beneficiul lui Ion

Șveț cheltuielile de judecată în mărime de 500 (cinci sute) lei și prejudiciul moral

în mărime de 1 000 (o mie) lei. În rest acțiunea se respinge.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nicolae Clima

Nicolae Gordilă

Vladimir Timofti

Iuliana Oprea

7