- Dosarul nr.
- 2ra-930/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 6 mai 2015
- Părțile
- Trelea Rodica vs SRL Exclusiv Auto
- Pe scurt
- Temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-930/15 — Repararea prejudiciului material
prima instanţă: N.Veleva dosarul nr. 2ra-930/15 instanţa de apel: G.Vavrin, I.Dănăilă, T.Dimitriadi ÎNCHEIERE 06 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Oleg Sternioală, Petru Moraru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Trelea Rodica, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Trelea Rodica împotriva societăţii cu răspundere limitată ,,Exclusiv-Auto” privind repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 27 noiembrie 2014 prin care s-a respins apelul declarat de Trelea Rodica şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Cahul din 19 iunie 2014, c o n s t a t ă La 05 martie 2013 Trelea Rodica s-a adresat cu cererea de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată ,,Exclusiv-Auto” privind repararea prejudiciului material.
În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, ÎI,,Arnaut Ioana” deservea ruta Giurgiuleşti-Chişinău-Giurgiuleşti, care a fost deschisă conform ordinului Ministerului Transporturilor şi Comunicaţiilor nr. 212 din 31 decembrie 2003, cu orele de plecare din Giurgiuleşti 05.45 şi din Chişinău la 15.30. Indică că începînd cu 15.09.2005, în calitate de administrator al ÎI,,Arnaut Ioana” a fost desemnată Trelea Silvia, care a deţinut calitatea pînă în anul 2002, cînd a expirat perioada de valabilitate a licenţei întreprinderii.
Menţionează că conform contractului de locaţiune nr. 23 din 16 iunie 2011, în calitate de proprietar a mijlocului de transport-autoturismul de model ,,Mercedes 412 Sprinter”, număr de înmatriculare C MS 382, a transmis în locaţiune acest mijloc de transport ÎI,,Arnaut Ioana” pe o perioadă de 3 ani, care a activat pe ruta Chişinău- Giurgiuleşti pînă la 27.06.2012, data expirării valabilităţii licenţei pentru transportul pasagerilor pe numele ÎI,,Arnaut Ioana”. 1 Astfel, susţine reclamanta că a fost lipsită de plata chiriei în sumă de 150 000 lei, ceia ce constituie preţul chiriei pentru perioada 16.06.2011-27.06.2012.
La 04.12.2012 ÎI,,Arnaut Ioana” a fost reorganizată prin transformare în SRL,,Exclusiv Auto”, în calitate de fondator fiind numită Arnaut Ioana şi administrator Cojan Vasilisa, fapt despre care a aflat la sfîrşitul anului 2013. La 07.02.2013 a expediat o reclamaţie în adresa pîrîtului, SRL,,Exclusiv Auto”, prin care a solicitat recuperarea prejudiciului în sumă de 150 000 lei, însă aceasta a rămas fără răspuns. Solicită reclamanta, încasarea prejudiciului material cauzat prin neexecutarea obligaţiei contractuale în mărime de 150 000 lei şi cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 19 iunie 2014 cererea de chemare în judecată a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Trelea Rodica a contestat-o cu apel.
Prin deciziei Curţii de Apel Cahul din 27 noiembrie 2014 s-a respins apelul declarat de Trelea Rodica şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Cahul din 19 iunie 2014. La 27 ianuarie 2015 Trelea Rodica a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea dispoziţiilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral. În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărîrile contestate pe motiv că au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept material. Indică că cauza a fost examinată superficial iar instanţa de apel nu s-a expus în concluziile sale în privinţa motivelor de fapt şi de drept invocate în cererea de apel.
Susţine că SRL,,Exclusiv-Auto” fiind succesor în drepturi a ÎI,,Arnaut Ioana” urmează să răspunsă pentru obligaţiunile fostei întreprinderi individuale conform contractului de locaţiune a mijlocului de transport. În acest sens, susţine că circumstanţele invocate drept temei a pretenţiilor de încasare a prejudiciului material cauzat prin neexecutarea obligaţiunilor contractuale au fost confirmate pe parcursul examinării cauzei printr-un şir de probe, pe care instanţele de judecată nu le-au luat în considerare. De asemenea, indică că instanţele de judecată au confundat nulitatea absolută cu nulitatea relativă, neţinînd cont de faptul că în speţa dată nu este aplicabil temeiul de nulitate absolută prevăzut la art. 222 Cod civil.
Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Trelea Rodica urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială 2 sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.
Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Trelea Rodica este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.
Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.
3 Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Trelea Rodica, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Trelea Rodica, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Oleg Sternioală Petru Moraru 4