2ra-624/15 — Încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată

Prima instanţă, Jud. Cahul: N. Veleva dosarul nr. 2ra-624/15 Instanţa de apel, Curtea de Apel Cahul: G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Dimitriadi ÎNCHEIERE 25 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ursu Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ursu Ion împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Exclusiv Auto” cu privire la încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 27 noiembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Exclusiv Auto”, casată hotărîrea Judecătoriei Cahul din 14 iulie 2014 şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 04 aprilie 2013, Ursu Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Exclusiv Auto” cu privire la încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul Ursu Ion a indicat că în anul 2009 a făcut cunoştinţă cu Trelea Silvia şi Trelea Dumitru, care administrau ÎI „Arnaut Ioana”, activitatea căreia ţinea de deservirea rutei Giurgiuleşti – Chișinău – Giurgiuleşti. Reiterează Ursu Ion că iniţial ÎI „Arnaut Ioana” a aparţinut lui Arnaut Tudor fiul Ioanei Arnaut, ultima figurând în calitate de fondator al firmei date, care ulterior în anul 2005 a înstrăinat-o familiei Trelea. Afirmă Ursu Ion că este proprietarul microbuzului de model „Mercedes Sprinter 312 D”, număr de înmatriculare IL AW 732, anul producerii 2000, pe care l-a transmis în locaţiune ÎI „Arnaut Ioana” în baza contractului de locaţiune nr. 18 din 18 martie 2009 pentru deservirea rutei supra enunţate, iar dînsul activînd în calitate de şofer al microbuzului dat.

Menţionează reclamantul că a activat pe ruta sus-vizată pînă în luna septembrie 2011 din motivul expirării termenului de valabilitate a actului juridic supra enunţat. Susţine Ursu Ion că în conformitate cu pct. 3.1 din contractul de locaţiune, plata chiriei s-a efectuat lunar în mărime de 15000 lei, însă din cauza unor neînțelegeri cu contabila ÎI „Arnaut Ioana” – Cojan Vasilisa, nu i-a fost achitată chiria pe 4 luni, şi anume iunie – septembrie 2011, acumulîndu-se o restanţă în sumă de 60000 lei. 1 Indică reclamantul că s-a adresat de nenumărate ori atît administratorului firmei ÎI „Arnaut Ioana” – Trelea Silvia, cît şi contabilei Cojan Vasilisa privind achitarea datoriei, însă de fiecare dată î-i spuneau să se adreseze fondatorului întreprinderii Ioanei Arnaut, care la rîndul său nu era la curent cu situaţia creată.

Susţine Ursu Ion că la 04 decembrie 2012 au fost consemnate modificări în Registrul de stat al Camerei Înregistrării de Stat cu privire la înregistrarea persoanei juridice noi în rezultatul reorganizării prin transformare a ÎI „Arnaut Ioana” în SRL „Exclusiv Auto”, în calitate de fondator al întreprinderii noi formate fiind Arnaut Ioana, iar în calitate de administrator Cojan Vasilisa. Consideră reclamantul că SRL „Exclusiv Auto” este succesorul în drepturi a ÎI „Arnaut Ioana”, respectiv aceasta poartă răspundere civilă, urmînd să-i achite restanţa în sumă de 60000 lei. Menţionează Ursu Ion că la 08 februarie 2013, a înaintat reclamaţie pîrîtei SRL „Exclusiv Auto” privind achitarea datoriei nominalizate, însă nu a primit nici un răspuns.

Cere reclamantul să fie încasată din contul SRL „Exclusiv Auto” în beneficiul său suma de 60000 lei cu titlu de datorie şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 14 iulie 2014, a fost admisă acţiunea şi încasată din contul SRL „Exclusiv Auto” în beneficiul lui Ursu Ion suma de 60000 lei cu titlu de datorie şi 800 lei cu titlu de taxă de stat la depunerea cererii de chemare în judecată, iar în bugetul statului suma de 1000 lei cu titlu de taxă de stat. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2014, a fost admis apelul declarat de către SRL „Exclusiv Auto”, casată hotărîrea Judecătoriei Cahul din 14 iulie 2014 şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii.

La 26 ianuarie 2015, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, Ursu Ion a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2014 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Cahul din 14 iulie 2014. În susţinerea recursului Ursu Ion a invocat aprecierea arbitrară de către instanţa de apel a probei - contractul de locaţiune din 17 martie 2009, fapt ce a adus la încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material. La 18 februarie 2015, în adresa intimatei SRL „Exclusiv Auto” a fost expediată copia recursului declarat de către Ursu Ion cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei. Intimata SRL „Exclusiv Auto” nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit.

Examinînd temeiurile recursului declarat de către Ursu Ion în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4). 2 Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ursu Ion, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. Colegiul consideră că nu poate fi reţinut argumentul recurentului Ursu Ion privind aprecierea arbitrară de către instanţa de apel a probei - contractul de locaţiune din 17 martie 2009, deoarece este declarativ şi contravine materialelor pricinii.

Din actele pricinii se atestă că în perioada 17 martie 2009 – pînă la 28 octombrie 2011, autovehiculul de model „Mercedes Sprinter 312 D”, număr de înmatriculare IL AW 732, anul producerii 2000, numărul motorului 60298000250793, numărul caroseriei WDB9034631P905583, înregistrat după Ursu Ion, s-a aflat oficial în folosinţă la SRL „Exclusiv Auto” (ÎI „Arnaut Ioana”) în baza contractului de locaţiune din 17 martie 2009, fapt ce rezultă din răspunsurile nr. 03/1410 din 31 martie 2014, nr. 03/740 din 20 februarie 2014 şi adeverinţa nr. 2388VP din 08 octombrie 2013 eliberate de către Direcţia înregistrare a transportului şi calificarea conducătorilor auto a ÎS „Registru” (f.d. 58, 63-64), iar atare contract de locaţiune a mijlocului de transport nr. 18 din 18 martie 2009, în temeiul căruia se pretinde 3 încasarea datoriei în sumă de 60000 lei, nu a fost înregistrat în modul prevăzut de legislaţia în vigoare.

Se reţine că conform pct. pct. 7 şi 8 din Regulamentul „Cu privire la Registrul de stat al transporturilor” aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1047 din 08 noiembrie 1999, Registrul transporturilor are ca scop acumularea şi actualizarea informaţiei despre fiecare vehicul (agregat), despre dreptul de proprietate şi alte drepturi patrimoniale asupra acestora, despre titularii de drepturi, despre titlurile de proprietate, despre tranzacţii cu vehicule şi alte temeiuri pentru generarea, modificarea, suspendare şi încetarea drepturilor, iar una dintre sarcinile Registrului transporturilor este asigurarea protecţiei şi recunoaşterii publice a drepturilor de proprietate, de posesie şi de folosinţă asupra vehiculelor.

În conformitate cu pct. 25 din Anexa nr. 2 la Hotărîrea Guvernului nr. 1047 din 08 noiembrie 1999 „Regulile de înmatriculare a mijloacelor de transport”, vehiculele transmise în folosinţă uzufructuarilor se consideră la evidenţa acestora pe termenul indicat în actele atestătoare de drept, cu eliberarea pe numele lor a certificatelor de înmatriculare, în care după caz, se fac următoarele înscrieri: „locaţiune”, „leasing”, „comodat”. Or, potrivit pct. 65 din Regulamentul “Cu privire la Registrul de stat al transporturilor” aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1047 din 08 noiembrie 1999, prevederile prezentului act normativ sunt obligatorii pentru toate persoanele juridice şi fizice care se află pe teritoriul Republicii Moldova, iar încălcarea acestora atrage după sine răspundere conform legislaţiei.

Cu atît mai mult că, la actele pricinii lipsesc în general dovezi că lui Ursu Ion i-a fost achitată în numerar sau prin virament vre-o anumită sumă pentru închirierea unităţii de transport supra-vizate în baza presupusului contract de locaţiune nr. 18 din 18 martie 2009. De asemenea, la rezilierea contractului de locaţiune din 27 octombrie 2011, recurentul nu a înaintat care-va pretenţii referitoare la stingerea restanţei la plata chiriei mijlocului de transport, primindu-l înapoi, fără care-va obiecţii, în baza Actului de predare-primire tot din aceiași dată (f.d. 68). Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi de drept procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia. Se reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în 4 speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ursu Ion ca inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. (1) şi alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440, CPC, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Ursu Ion, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 5