3ra-557/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: M. Avornic dosarul nr: 3ra-557/15 Instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 30 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan şi Galina Stratulat examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Nicolae Pădureţ, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Oficiului teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2014 c o n s t a t ă La 17 septembrie 2013 Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a depus cererea de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a menţionat că, prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 5/11 din 30 mai 2013 s-a acceptat acordarea suportului financiar din bugetul municipal în mărime de 10,0 la sută anual din dobânda bancară aprobată conform contractului de credit ipotecar nr. S130003 din 11 ianuarie 2013, lui Nicolae Pădureţ, angajat al Direcţiei generale educaţie, tineret şi sport a Consiliului municipal Chişinău, pentru anii 2013-2023. Face referire că, Oficiul teritorial Chişinău în conformitate cu art. 64 din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală a efectuat controlul sub aspectul legal al deciziei menţionate şi consideră că, a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legislaţiei în vigoare.

Afirmă că, conform art. 68 din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006, prin notificarea nr. 1304/OT4-795 din 18 iulie 2013, Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a solicitat Consiliului municipal Chişinău anularea deciziei nr. 5/11 1 din 30 mai 2013, în rezultatul cărui fapt, prin răspunsul Primăriei mun. Chişinău nr. 07- 119/5121 din 19 august 2013 s-a refuzat în admiterea solicitării. Susţine că, conform prevederilor art. 68 alin. (3) din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală, în termen de 30 de zile de la data primirii notificării, autoritatea locală emitentă trebuie să modifice sau să abroge actul contestat.

În cazul în care, în termenul stabilit, autoritatea locală emitentă nu a reexaminat actul contestat, Oficiul teritorial al Cancelariei de Stat poate sesiza instanţa de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data primirii notificării refuzului de a modifica sau de a abroga actul contestat, pe care motiv Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a depus prezenta acţiune în instanţa de judecată. Invocă că, la adoptarea deciziei, Consiliul municipal Chişinău a ignorat prevederile art. 17 din Legea nr. 397 din 16 octombrie 2003 privind finanţele publice locale, care stabileşte, că autorităţile reprezentative şi deliberative, precum şi cele executive ale unităţilor administrativ-teritoriale, nu sunt în drept să acorde împrumuturi sau garanţii pentru împrumuturi persoanelor fizice.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 397 din 16 octombrie 2003, în bugetele unităţilor administrativ-teritoriale se prevăd alocaţii necesare asigurării funcţionării instituţiilor publice şi serviciilor publice din unitatea administrativ-teritorială respectivă. Face referire la prevederile art. 8 alin. (6) din Legea privind finanţele publice locale, potrivit căruia Consiliul municipal Chişinău nu este în drept să finanţeze din bugetul municipal, dobânzi bancare la contratele de credit încheiate între instituţii bancare cu unii angajaţi din cadrul subdiviziunilor autorităţii publice locale.

Menţionează că, decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 5/11 din 30 mai 2013, a fost emisă în temeiul art. 42 alin. (1) din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, pe cînd potrivit normei menţionate funcţionarului public i se acordă ajutoare materiale în vederea soluţionării problemelor sociale şi de trai în conformitate cu legea. Consideră că, ajutorul material prevăzut la art. 42 alin. (1) din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008, poate fi acordat anual în mărimea unui fond mediu lunar de salarizare doar de către conducătorul unităţii bugetare în care activează Nicolae Pădureţ şi anume de către şeful Direcţiei generale educaţie, tineret şi sport, fapt ce justifică ilegalitatea actului administrativ contestat.

Susţine că, în clauza de emitere a deciziei nr. 5/11 din 30 mai 2013, Consiliul municipal Chişinău invocă prevederile Regulamentului privind finanţarea dobânzii bancare persoanelor angajate în sistemul bugetar care construiesc/procură locuinţe prin metoda creditării ipotecare, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 67/25 din 20 martie 2007. Relatează că, prin răspunsul nr. 07-119/5121 din 19 august 2013, Primăria mun. Chişinău califică decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 5/11 din 30 mai 2013, ca una care poartă caracter social, iar ca obiectiv acordarea de ajutor material cu impact social prevăzut de art. 8 alin. (6) din Legea privind finanţele publice locale, acordarea de asistenţă socială populaţiei.

Conform prevederilor art. 22 lit. k) din Legea nr. 431-XIII din 19 aprilie 1995 privind statutul municipiului Chişinău, Consiliul municipal i-a măsuri de protecţie socială şi acordă, la propunerea primarului, de la bugetul municipal sau din fonduri speciale, ajutor unor categorii de populaţie.

Consideră că, la adoptarea deciziei nr. 5/11 din 30 mai 2013, Consiliul municipal 2 Chişinău urma să ţină cont de prevederile art. 5 alin. (1) din Legea Fondului republican şi a fondurilor locale de susţinere socială a populaţiei nr. 827 din 18 februarie 2000, conform căruia mijloacele Fondului republican şi ale fondurilor locale se utilizează pentru acordare de ajutor material persoanelor socialmente vulnerabile din rândul pensionarilor (prioritar invalizi, persoane singure şi în etate), altor persoane inapte de muncă, familiilor cu copii şi persoanelor care au nimerit în situaţii excepţionale pe care nu le pot depăşi de sine stătător, precum şi pentru acoperirea cheltuielilor ce ţin de achitarea ajutorului material.

Menţionează că, conform prevederilor Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 91 din 20 octombrie 2008 privind clasificarea bugetară, la articolul 135.21. „Ajutoare unice populaţiei conform deciziilor autorităţilor administraţiei publice locale” se referă ajutoarele băneşti de o singură dată acordate persoanelor fizice din fondul de rezervă a autorităţilor administraţiei publice locale sau din alte surse, în baza deciziilor autorităţilor administraţiei publice locale. Prin urmare, ajutorul material unic poate fi achitat doar unor categorii de populaţie o singură dată pe an. Iar prin decizia nr. 5/11 din 30 mai 2013, Consiliul municipal Chişinău acordă lui Nicolae Pădureţ un aşa numit „suport financiar”, sub formă de ajutor material, achitat lunar pe parcursul anilor 2013-2023 din contul bugetului municipal.

Afirmă că, art. 3 din Legea nr. 133 din 13 iunie 2008 cu privire la ajutorul social, defineşte ajutor social ca plată lunară în bani acordată familiei defavorizate, iar familie defavorizată - familie care are un venit global mediu lunar mai mic decât venitul lunar minim garantat. De asemenea, remarcă că în baza art. 9 din Legea menţionată, ajutorul social se stabileşte în baza cererii de acordare a ajutorului social depusă de unul dintre membrii familiei cu capacitatea deplină de exerciţiu, desemnat de aceasta, sau, în cazurile prevăzute de lege, de către reprezentantul legal al acesteia. Ajutorul social este stabilit de către direcţia/secţia asistenţă socială şi protecţie a familiei.

Susţine că, în cazul în care angajaţii din autorităţile executive şi organele administrative municipale cât şi consilierii municipali fac parte din categoriile de persoane enumerate în art. 5 al Legii nr. 133 din 13 iunie 2008, ajutorul social urmează a fi calculat şi acordat în modul stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 1167 din 16 octombrie 2008, pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de stabilire şi plată a ajutorului social. Solicită Oficiului teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat anularea deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 5/11 din 30 mai 2013. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 31 martie 2014 s-a admis acţiunea înaintată, s-a anulat decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 5/11 din 30 mai 2013 „Cu privire la susţinerea financiară a persoanelor angajate în instituţiile publice finanţate din bugetul local care construiesc/procură locuinţe prin metoda creditării ipotecare”.

În motivarea soluţiei adoptate, prima instanţă a menţionat că, achitarea dobânzii bancare la contractele de credit ipotecar încheiate cu angajaţii Direcţiei generale educaţie, tineret şi sport a Consiliului municipal Chişinău nu se regăseşte în lista alocaţiilor necesare asigurării funcţionării instituţiilor publice şi serviciilor publice din unitatea administrativ prevăzută de art. 7 din Legea nr.397 din 16 octombrie 2003 privind finanţele publice locale, în bugetul unităţilor administrativ-teritoriale, fapt ce 3 justifică anularea actului administrativ contestat. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2014 s-a respins apelul declarat de reprezentantul Consiliului municipal Chişinău, Snejana Novac şi s-a menţinut hotărârea primei instanţe.

Instanţa de apel a reiterat argumentele menţionate de prima instanţă. La 22 decembrie 2014 Consiliul municipal Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 25 februarie 2015 s-a considerat inadmisibil recursul declarat de Consiliul municipal Chişinău. La 04 februarie 2015 Nicolae Pădureţ a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2014 solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În motivarea cererii de recurs Nicolae Pădureţ a menţionat că, instanţele ierarhic inferioare nu au determinat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii, precum şi au interpretat eronat Legea nr.397 din 16 octombrie 2003 privind finanţele publice locale. De asemenea Nicolae Pădureţ denotă, că instanţele ierarhic inferioare au aplicat eronat normele de drept procedural, fapt manifestat prin omisiunea de a constata situaţia de incompatibilitate a judecătorului Maria Avornic la examinarea pricinii, din considerentul relaţiei de rudenie cu şeful Oficiului teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, Sergiu Palihovici. Examinând temeiul recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul denotă că, la materialele pricinii nu se regăseşte dovada recepţionării de către recurent a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2014, pe care motiv recursul declarat la 04 februarie 2015 urmează a fi considerat ca fiind depus în termen. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sa aplicarea eronată a normelor de drept material sa a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material a fost încălcate sa aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sa analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural a fost încălcate sa aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; 4 b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii a fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu a fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea a dus sa ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sa în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sa în cazul în care erorile comise a dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se ia în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs, precum că instanţele ierarhic inferioare nu au determinat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii, precum şi au interpretat eronat Legea nr.397 din 16 octombrie 2003 privind finanţele publice locale, nu pot fi reţinute pe motiv că, cele invocate au constituit obiect de examinare în instanţa de apel, iar circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu.

De asemenea nu poate fi reţinut argumentul recurentului precum că, instanţele ierarhic inferioare au aplicat eronat normele de drept procedural, fapt manifestat prin omisiunea de a constata situaţia de incompatibilitate a judecătorului Maria Avornic la examinarea pricinii, din considerentul relaţiei de rudenie cu şeful Oficiului teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat Sergiu Palihovici pe motiv că, recurentul a omis să valorifice drepturile procedurale prevăzute la art. 55 din Codul de procedură civilă atît în prima instanţă cît şi instanţa de apel. Astfel, instanţa de recurs notează că, Nicolae Pădureţ nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CtEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 paragraf l din Convenţie, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (caza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul conchide, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenta unuia din 5 temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Nicolae Pădureţ ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Nicolae Pădureţ se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 6