3ra-202/15 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă: M. Avornic dosarul nr: 3ra-202/15 Instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 25 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Consiliul municipal Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Oficiului teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova împotriva Consiliului municipal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Consiliul municipal Chişinău şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 31 martie 2014, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 17 septembrie 2013, Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a RM a depus cererea de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că Consiliul municipal Chişinău prin decizia nr. 5/11 din 30 mai 2013 a acceptat acordarea suportului financiar din bugetul municipal în mărime de 10,0 la sută anual din dobânda bancară aprobată conform contractului de credit ipotecar nr. S130003 din 11 ianuarie 2013, lui Nicolae Pădureţ, angajat al Direcţiei generale educaţie, tineret şi sport a Consiliului municipal Chişinău, pentru anii 2013-2023.

Menţionează că Oficiul teritorial Chişinău în conformitate cu art. 64 din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală a efectuat controlul sub aspectul legal al deciziei menţionate şi consideră că aceasta a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legislaţiei în vigoare. Afirmă că conform art. 68 din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006, prin notificarea nr. 1304/OT4-795 din 18 iulie 2013, Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a solicitat Consiliului municipal Chişinău anularea deciziei 1 nr. 5/11 din 30 mai 2013. Prin răspunsul nr. 07-119/5121 din 19 august 2013, Primăria mun. Chişinău a respins notificarea Oficiului. Susţine că conform prevederilor art. 68 alin. (3) din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală, în termen de 30 de zile de la data primirii notificării, autoritatea locală emitentă trebuie să modifice sau să abroge actul contestat.

În cazul în care, în termenul stabilit, autoritatea locală emitentă nu a reexaminat actul contestat, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat poate sesiza instanţa de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data primirii notificării refuzului de a modifica sau de a abroga actul contestat. Indică că drept urmare Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a înaintat acţiunea în judecată. Invocă că la adoptarea deciziei, Consiliul municipal Chişinău a ignorat prevederile art. 17 din Legea nr. 397 din 16 octombrie 2003 privind finanţele publice locale, care stabileşte, că autorităţile reprezentative şi deliberative, precum şi cele executive ale unităţilor administrativ-teritoriale, nu sunt în drept să acorde împrumuturi sau garanţii pentru împrumuturi persoanelor fizice.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 397 din 16 octombrie 2003, în bugetele unităţilor administrativ-teritoriale se prevăd alocaţii necesare asigurării funcţionării instituţiilor publice şi serviciilor publice din unitatea administrativ-teritorială respectivă. Cu referire la prevederile art. 8 alin. (6) din Legea privind finanţele publice locale, afirmă că Consiliul municipal Chişinău nu este în drept să finanţeze din bugetul municipal, dobânzi bancare la contratele de credit încheiate între instituţii bancare cu unii angajaţi din cadrul subdiviziunilor autorităţii publice locale. Menţionează că decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 5/11 din 30 mai 2013, a fost emisă în temeiul art. 42 alin. (1) din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.

Iar conform art. 42 alin. (1) din Legea nominalizată, funcţionarului public i se acordă ajutoare materiale în vederea soluţionării problemelor sociale şi de trai în conformitate cu legea. Afirmă că în baza art. 32 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, pentru cointeresarea materială a personalului în sporirea eficienţei şi calităţii muncii, conducătorilor unităţilor bugetare li se acordă dreptul, cu consultarea reprezentanţilor salariaţilor, să premieze salariaţii, în limitele fondului de salarizare, fără limitarea sumei premiului plătit unui salariat, precum şi să le acorde ajutor material.

În scopul premierii lunare curente si acordării de ajutor material, se utilizează mijloacele fondului de salarizare, în mărimile prevăzute în condiţiile de salarizare stabilite de Guvern pentru ramurile sau grupurile respective de salariaţi, dar nu mai puţin de un fond lunar de salarizare pe an calculat în raport cu salariile tarifare şi salariile funcţiei, ţinându-se cont de majorările, sporurile şi suplimentele stabilite în conformitate cu legislaţia, precum şi de cota economisită din fondul de salarizare. Consideră că ajutorul material prevăzut la art. 42 alin. (1) din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008, poate fi acordat anual în mărimea unui fond mediu lunar de salarizare 2 doar de către conducătorul unităţii bugetare în care activează Nicolae Pădureţ şi anume de către şeful Direcţiei generale educaţie, tineret şi sport.

Iar, Consiliul municipal Chişinău nu este în drept să-i acorde ultimului un aşa numit „suport financiar”, sub formă de ajutor material, achitând lunar pe parcursul anilor 2013-2023 din contul bugetului municipal sume care variază între (3135,66 lei - 2060,00 lei) prin intermediul băncilor comerciale. Susţine că în clauza de emitere a deciziei nr. 5/11 din 30 mai 2013, Consiliul municipal Chişinău invocă prevederile Regulamentului privind finanţarea dobânzii bancare persoanelor angajate în sistemul bugetar care construiesc/procură locuinţe prin metoda creditării ipotecare, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 67/25 din 20 martie 2007. Remarcă că Regulamentul menţionat a fost aprobat în scopul executării prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea serviciului public nr. 443 din 04 mai 1995 (în vigoare până la 01 ianuarie 2009), care prevedea că, funcţionarii publici sunt asiguraţi cu locuinţă în modul stabilit de legislaţie.

Iar, odată cu intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, această garanţie a fost exclusă. Consideră că Consiliul municipal Chişinău întru respectarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 317 din 18 iulie 2003, urmează să revizuie actele sale şi să le aducă în concordanţă cu prevederile legislaţiei în vigoare. Relatează că prin răspunsul nr. 07-119/5121 din 19 august 2013, Primăria mun. Chişinău califică decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 5/11 din 30 mai 2013, ca decizie care poartă caracter social, iar ca obiectiv acordarea de ajutor material cu impact social prevăzut de art. 8 alin. (6) din Legea privind finanţele publice locale, acordarea de asistenţă socială populaţiei.

Conform prevederilor art. 22 lit. k) din Legea nr. 431-XIII din 19 aprilie 1995 privind statutul municipiului Chişinău, Consiliul municipal ia măsuri de protecţie socială şi acordă, la propunerea primarului, de la bugetul municipal sau din fonduri speciale, ajutor unor categorii de populaţie.

Consideră că la adoptarea deciziei nr. 5/11 din 30 mai 2013, Consiliul municipal Chişinău urma să ţină cont de prevederile art. 5 alin. (1) din Legea Fondului republican şi a fondurilor locale de susţinere socială a populaţiei nr. 827 din 18 februarie 2000, conform căruia mijloacele Fondului republican şi ale fondurilor locale se utilizează pentru acordare de ajutor material persoanelor socialmente vulnerabile din rândul pensionarilor (prioritar invalizi, persoane singure şi în etate), altor persoane inapte de muncă, familiilor cu copii şi persoanelor care au nimerit în situaţii excepţionale pe care nu le pot depăşi de sine stătător, precum şi pentru acoperirea cheltuielilor ce ţin de achitarea ajutorului material.

Menţionează că conform prevederilor Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 91 din 20 octombrie 2008 privind clasificarea bugetară, la articolul 135.21. „Ajutoare unice populaţiei conform deciziilor autorităţilor administraţiei publice locale” se referă ajutoarele băneşti de o singură dată acordate persoanelor fizice din fondul de rezervă a autorităţilor administraţiei publice locale sau din alte surse, în baza deciziilor autorităţilor administraţiei publice locale. 3 Prin urmare, ajutorul material unic poate fi achitat doar unor categorii de populaţie o singură dată pe an. Iar prin decizia nr. 5/11 din 30 mai 2013, Consiliul municipal Chişinău acordă lui Nicolae Pădureţ un aşa numit „suport financiar”, sub formă de ajutor material, achitat lunar pe parcursul anilor 2013-2023 din contul bugetului municipal.

Afirmă că art. 3 din Legea nr. 133 din 13 iunie 2008 cu privire la ajutorul social, defineşte ajutor social ca plată lunară în bani acordată familiei defavorizate, iar familie defavorizată - familie care are un venit global mediu lunar mai mic decât venitul lunar minim garantat.

Conform prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea cu privire la ajutorul social, de dreptul la ajutor social beneficiază familiile defavorizate în cazul în care toţi membrii adulţi ai acesteia se încadrează în cel puţin una dintre următoarele situaţii: a) au atins vârsta necesară pentru stabilirea pensiei conform legislaţiei; b) sânt persoane încadrate în diferite grade de invaliditate; c) sânt şomeri înregistraţi la agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul şi care nu refuză un loc de muncă sau participarea la servicii de stimulare a ocupării forţei de muncă şi la lucrări public oferite de agenţii; 4) se află în perioada dintre săptămâna a 30-a de sarcină şi săptămâna a 12-a după naştere în cazul în care copilul se naşte mort sau moare în perioada concediului postnatal, ori îngrijeşte un copil până la vârsta de 3 ani; e) îngrijesc un membru/membri ai familiei încadraţi în gradul I de invaliditate care necesită îngrijire conform concluziei Consiliului de expertiză medicală a vitalităţii, îngrijesc un copil/copii invalizi din aceeaşi familie sau o persoană în vârstă de peste 75 de ani din aceeaşi familie conform concluziei Consiliului medical consultativ.

De asemenea, remarcă că în baza art. 9 din aceeaşi lege, ajutorul social se stabileşte în baza cererii de acordare a ajutorului social depusă de unul dintre membrii familiei cu capacitatea deplină de exerciţiu, desemnat de aceasta, sau, în cazurile prevăzute de lege, de către reprezentantul legal al acesteia. Ajutorul social este stabilit de către direcţia/secţia asistenţă socială şi protecţie a familiei. Susţine că în cazul în care angajaţii din autorităţile executive şi organele administrative municipale cât şi consilierii municipali fac parte din categoriile de persoane enumerate în art. 5 al Legii nr. 133 din 13 iunie 2008, ajutorul social urmează a fi calculat şi acordat în modul stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 1167 din 16 octombrie 2008, pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de stabilire şi plată a ajutorului social.

Consideră că normele enumerate mai sus nu admit abateri şi prevăd conduita de urmat, iar încălcarea acestor norme duce la nulitatea actului. Solicită anularea deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 5/11 din 30 mai 2013. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 31 martie 2014 a fost admisă acţiunea şi anulată decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 5/11 din 30 mai 2013 „Cu privire la susţinerea financiară a persoanelor angajate în instituţiile 4 publice finanţate din bugetul local care construiesc/procură locuinţe prin metoda creditării ipotecare”. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2014 a fost respins apelul declarat de reprezentantul Consiliului municipal Chişinău, Snejana Novac şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 22 decembrie 2014 Consiliul municipal Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. Afirmă că decizia integrală a instanţei de apel a recepţionat-o prin intermediul cancelariei Primăriei mun. Chişinău, la 03 decembrie 2014. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând că instanţa a interpretat eronat art. 17 din Legea nr. 397 din 16 octombrie 2003 privind finanţele publice locale, precum că autorităţile reprezentative şi deliberative, precum şi cele executive ale unităţilor administrativ teritoriale, nu sunt în drept să acorde împrumuturi sau garanţii persoanelor fizice.

Menţionează că decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 5/11 din 30 mai 2013 nu prevede acordarea de împrumut, ci acordarea suportului financiar din bugetul municipal Chişinău în mărime de 10,0 la sută anual din dobânda bancară aprobată conform contractului de credit ipotecar nr. S130003 din 11 ianuarie 2013, încheiat cu BC „Moldova Agroindbank”. Consideră că decizia nr. 5/11 din 30 mai 2013 a Consiliului municipal Chişinău „Cu privire la susţinerea financiară a persoanelor angajate în instituţiile publice finanţate din bugetul local care construiesc/procură locuinţe prin metoda creditării ipotecare” este legală şi emisă cu respectarea normelor legale, şi anume art. 14 alin. (2) lit. lit. a), b), n), art. 19 alin. (2) şi (3) din Legea privind administraţia publică locală şi art. 30 din Legea privind finanţele publice locale.

Invocă că instanţa greşit a concluzionat despre necesitatea admiterii acţiunii Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat cu anularea deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 5/11 din 30 mai 2013 pe motiv că autorităţile reprezentative şi deliberative, precum şi cele executive ale unităţilor administrativ teritoriale, nu sunt în drept să acorde împrumuturi sau garanţii persoanelor fizice.

Or, decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 5/11 din 30 mai 2013, nu prevede acordarea de împrumut, ci acordarea suportului financiar din bugetul municipal Chişinău întru îmbunătăţirea condiţiilor de trai, cu atât mai mult că sursele financiare pentru acordarea suportului financiar a persoanelor angajate în instituţiile publice finanţate din bugetul local care construiesc/procură locuinţe prin metoda creditării ipotecare, este prevăzut anual în buget încă din anul 2007, când a fost aprobată decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 67/25 din 20 martie 2007 „Despre aprobarea Regulamentului privind finanţarea dobânzii bancare persoanelor angajate în sistemul bugetar care construiesc/procură locuinţe, grupa 10, tipul 258, pentru rambursarea parţială a dobânzii bancare.

Consideră că nu pot fi reţinute argumentele instanţelor ierarhic inferioare precum că decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 5/11 din 30 mai 2013, nu a fost adoptată în conformitate cu prevederile legislaţiei, deoarece conform art. 42 alin. (1) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr. 158 din 5 04 iulie 2008, funcţionarului public i se acordă ajutoare materiale în vederea soluţionării problemelor sociale şi de trai în conformitate cu legea, cu atât mai mult că în temeiul art. 47 alin. (1) din Constituţie, statul este obligat să ia măsuri pentru orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcăminte, locuinţa, îngrijire medicală, precum şi servicii sociale necesare.

Relevă că autoritatea publică locală, neavând posibilitatea să construiască spaţii locative, participă la finanţarea acestor cheltuieli, după posibilităţi, cu un ajutor financiar pentru aceşti cetăţeni, respectiv cuantumul ajutorului financiar acordat pentru achitarea parţială de la buget a dobânzii bancare este de 10 la sută anual şi se calculează în funcţie de mărimea şi termenele prevăzute în contractul de credit ipotecar, cu atât mai mult că în bugetul local Consiliul municipal Chişinău a aprobat mijloace financiare în acest sens, conform principiului autonomiei locale şi subsidiarităţii, pe parcursul fiecărui an, începând cu anul 2007. Precum şi că Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat nu a efectuat controlul legalităţii acestor decizii pe parcursul anilor 2007-2013.

Afirmă că Consiliul municipal Chişinău a întreprins măsuri în ajutorarea angajaţilor din cadrul subdiviziunilor cu o vechime în muncă şi care au nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor spaţiului locativ conform prevederilor legislaţiei în vigoare (pentru fiecare membru de familie suprafaţa locativă nu trebuie să depăşească 9 metri pătraţi).

Menţionează că Nicolae Pădureţ este angajat de aproximativ 10 ani în cadrul DGKTS, instituţie bugetară, subdiviziune a CMC, conform ordinului nr. 1480-A clin 30 mai 2002, cu un salariu lunar în mediu de 2000 lei în anul 2012, conform adeverinţei de la Contabilitatea centralizată a DGETS, cu 2 copii minori şi soţia la fel bugetară, angajată a Centrului de Creaţie a Copiilor „Floarea soarelui” a îndeplinit cerinţele Regulamentului privind finanţarea dobânzii bancare persoanelor angajate în sistemul bugetar care construiesc/procură locuinţe prin metoda creditării ipotecare şi i-a fost acordat suportul financiar conform deciziei CMC nr. 5/11 din 30 mai 2013. Indică că conform notei informative nr. 162/62 din 17 aprilie 2013 la proiectul de decizie nr. 5/11 din 30 mai 2013, elaborat de către Direcţia management financiar a Primăriei municipiului Chişinău, aceasta este o iniţiativă socială prin care Consiliul municipal Chişinău îşi aduce aportul la asigurarea angajaţilor din sfera bugetară cu locuinţe.

De asemenea proiectul dat a fost înaintat spre examinare Comisiei de specialitate şi anume Comisia pentru buget, economie, finanţe, patrimoniu public local, agricultură şi probleme suburbiilor, cu numărul de intrare 276 din 22 aprilie 2013, programat pentru examinare la data de 16 mai 2013. Conform avizului de specialitate semnat de preşedintele comisiei şi secretarul comisiei, proiectul a fost acceptat în întregime, fără careva menţiuni sau înlocuiri.

Consideră că Consiliul municipal Chişinău, în conformitate cu art. 14 alin. (2) lit. n) aprobă bugetul local, modul de utilizare a fondului de rezervă, precum şi a fondurilor speciale, aprobă împrumuturi şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar, operează modificări în bugetul local aprobat conform competenţei sale, şi în limita 6 surselor financiare prevăzute în bugetul municipal pentru anul 2013 aprobat prin decizia CMC nr. 5/11 din 30 mai 2013. Invocă că instanţa de apel a ignorat cele invocate de apelant precum că există alte decizii similare adoptate de către Consiliul municipal Chişinău care nu au fost contestate de către Oficiul Teritorial al Cancelariei de Stat şi anume decizia CMC nr. 5/72 din 17 septembrie 2012 „Cu privire la achitarea parţială a dobânzii bancare persoanelor angajate în sistemul bugetar care construiesc/procură locuinţe prin metoda creditării ipotecare” şi decizia CMC nr. 8/4 din 20 decembrie 2012 „Cu privire la achitarea parţială a dobânzii bancare persoanelor angajate în sistemul bugetar care construiesc/procură locuinţe prin metoda creditării ipotecare”.

Consideră că anularea actului administrativ contestat riscă să creeze un tratament discriminatoriu, ceea ce este inadmisibil într-o societate democratică, faţă de persoanele care cad sub incidenţa lui comparativ cu cele care, în condiţii similare din punct de vedere legislativ, beneficiază deja de o asemenea facilitate în baza deciziilor precedente ale Consiliului municipal Chişinău, verificarea legalităţii căror de către Oficiul Teritorial al Cancelariei de Stat nu a fost solicitată. În această situaţie ar putea să constituie o violare a art. 14 CEDO potrivit căruia exercitarea drepturilor şi libertăţilor trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a depus cererea de recurs în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Consiliul municipal Chişinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 7 Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Consiliul municipal Chişinău, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Consiliul municipal Chişinău ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Consiliul municipal Chişinău se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 8