3ra-498/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: Iu. Moldovan dosarul nr. 3ra-498/2015 instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Panov ÎNCHEIERE 29 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Institutul Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină Veterinară, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Institutului Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină Veterinară împotriva Consiliului local Maximovca cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Institutul Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină Veterinară Maximovca şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 23 aprilie 2014 c o n s t a t ă La 07 noiembrie 2013 Institutul Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină Veterinară (în continuare IŞPBZMV) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului local Maximovca r-l Anenii Noi, intervenienţi accesorii ÎS ,,Institutul de Proiectări pentru Organizarea Teritoriului” şi Oficiul Teritorial Căuşeni al Cancelariei de Stat cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii Institutul Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină Veterinară a indicat că, la data de 22 aprilie 2013 a expediat spre aprobare Primăriei s. Maximovca actul de stabilire a hotarelor sectorului de teren a bunului imobil ,,Agromagazin” aflat în proprietatea reclamantului. Prin scrisoarea nr. 104 din 01 iunie 2013, Consiliul local Maximovca a amînat examinarea acestuia pe motivul lipsei unei solicitări din partea IŞPBZMV. Ulterior, la 06 august 2013, IŞPBZMV s-a adresat Consiliului local Maximovca cu o cerere privind aprobarea documentaţiei referitoare la delimitarea hotarelor terenului agricol aflat sub bunul imobil al reclamantului.

1 Prin scrisoarea nr. 133 din 13 septembrie 2013 Primăria s. Maximovca a comunicat reclamantului că conform deciziei nr. 04/12-1 din 10 septembrie 2013 Consiliul local Maximovca a refuzat în aprobarea documentaţiei prezentate de IŞPBZMV pe motivul neprezentării actelor suficiente cu privire la dreptul de proprietate asupra bunului imobil ,,Agromagazin”. Indică reclamantul că conform Legii nr. 668 din 23 noiembrie 1995 pentru aprobarea listei unităţilor ale căror terenuri destinate agriculturii rămîn în proprietatea statului, este prevăzut expres că terenurile aflate în gestiunea Institutului de Cercetări şi Tehnologii pentru Zootehnie şi Medicină Veterinară cu un total de 1779 ha rămîn în proprietatea statului, dintre care 960 ha rămîn în cadrul s. Maximovca.

Ulterior, Institutul de Cercetări şi Tehnologii de Zootehnie şi Medicină Veterinară a fost reorganizat în Institutul Naţional de Zootehnie şi Medicină Veterinară, iar la 14 decembrie 2005 în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr. 1406 cu privire la măsurile de optimizare a infrastructurii sferei ştiinţei şi inovării, ultimul a fost reorganizat prin transformare în Institutul de Zootehnie şi Medicină Veterinară. Conform Hotărîrii Guvernului nr.761 din 24 iunie 2008, Institutul de Zootehnie şi Medicină Veterinară a fost reorganizat prin transformare în Instituţia Publică ,,Institutul Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină Veterinară”. Or, reclamantul este succesorul de drept al Institutului de Cercetări şi Tehnologii pentru Zootehnie şi Medicină Veterinară.

Conform pct.2 din Hotărîrea Guvernului nr.761 din 24 iunie 2008 cu privire la optimizarea infrastructurii sferei şi inovării din sectorul agroalimentar, organizaţiile din sfera ştiinţei şi inovării, create ca rezultat al reorganizării, sunt succesoare de drepturi ale profilurilor respective acreditate, pînă la expirarea termenelor de valabilitate ale certificatelor de acreditare, iar conform art. 70 al. (5) Cod civil, în cazul reorganizării persoanei juridice prin transformare, drepturile şi obligaţiile persoanei juridice reorganizate trec la noua persoană juridică în conformitate cu actul de transmitere. Menţionează reclamantul că sectorul de teren asupra delimitării şi stabilirii hotarelor asupra căruia se insistă, este teren din domeniul public şi corespunde exigenţelor art. 4 al.

(1) lit. c) al Legii privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor nr. 91 din 05 aprilie 2007. Conform art. 3 al. (4) al Legii privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor, executarea lucrărilor de delimitare a terenurilor proprietate publică a statului şi a terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ- teritoriale, inclusiv a terenurilor care aparţin domeniului public sau celui privat, de identificare a lor, precum şi a lucrărilor de elaborare a planului geometric, este asigurată de Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, în comun cu autorităţile administraţiei publice centrale competente şi autorităţile administraţiei publice locale, prin intermediul întreprinderilor de stat al căror fondator este Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru.

Art. 9 al. (1) al aceleiaşi legi stabileşte că, Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, în comun cu reprezentanţii ministerelor, altor autorităţi ale 2 administraţiei publice centrale, ai autorităţilor administraţiei publice locale, identifică şi reprezintă pe planuri hotarele terenurilor proprietate publică a statului şi ale terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, întocmind setul de documente referitoare la delimitarea terenurilor proprietate publică, iar conform art. 3 al. (2) şi al. (3) al legii date, delimitarea terenurilor proprietate publică se efectuează prin acţiuni de identificare şi formare a terenurilor proprietate publică a statului şi a terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale în modul stabilit de legislaţie.

În cazul în care terenurile proprietate publică a statului se mărginesc cu terenuri proprietate publică dobîndite de unitatea administrativ-teritorială, reprezentanţii statului şi reprezentanţii unităţii administrativ-teritoriale coordonează hotarele acestor terenuri. Dacă reprezentanţii părţilor nu convin asupra hotarelor, litigiul se examinează în instanţă de judecată.

Conform Hotărîrii Guvernului despre unele măsuri privind inventarierea şi înregistrarea de stat a terenurilor destinate agriculturii, proprietate a statului nr. 1093 din 22 septembrie 2006, pentru asigurarea unei evidenţe stricte a terenurilor cu destinaţie agricolă, proprietate a statului, prevăzute în Legea nr.668-XIII din 23 noiembrie 1995 pentru aprobarea Listei unităţilor ale căror terenuri destinate agriculturii rămîn în proprietatea statului, Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru în comun cu Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, autorităţilor administraţiei publice locale, le-a fost pusă sarcina efectuării şi finalizării lucrărilor ce ţin de identificarea, inventarierea cantitativă şi calitativă, precum şi elaborarea planurilor cadastrale ale terenurilor destinate agriculturii, proprietate a statului; inclusiv asigurarea înregistrării primare masive în registrul bunurilor imobile a terenurilor destinate agriculturii, proprietate a statului.

Consideră reclamantul refuzul Consiliului local Maximovca ca fiind unul ilegal, or stabilirea hotarelor unui sector de teren constituie o procedură necesară, indiferent de forma de proprietate asupra acestui teren. Totodată, actele ce confirmă dreptul de proprietate asupra unui lot de pămînt constituie titlul de proprietate sau extrasul din registrul bunurilor imobile. Or, prezentarea acestor acte este imposibilă, din considerentul că eliberarea lor se face de către Oficiul Cadastral Teritorial în baza înregistrărilor din registrul bunurilor imobile. Deci, în situaţia în care fără stabilirea hotarelor sectorului de teren respective, este imposibil de efectuat înregistrarea bunului respectiv în registrul bunurilor imobile, respectiv este imposibil de obţinut şi extrasul din registrul bunurilor imobile.

Cere reclamantul anularea deciziei Consiliului local Maximovca nr.04/12- 1 din 10 septembrie 2013, cu obligarea Consiliului local şi a Primăriei s. Maximovca de a aproba hotarele sectorului de teren din litigiu. Prin hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 23 aprilie 2014, a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014, a fost respins apelul declarat de Institutul Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină Veterinară şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 23 aprilie 2014. 3 La 31 decembrie 2014 Institutul Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină Veterinară a declarat recurs împotriva decizie Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie admisă acţiunea integral.

În motivarea recursului Institutul Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină Veterinară a invocat că, consideră hotărîrile instanţelor judecătoreşti inferioare nefondate şi rezultat al aprecierii eronate şi greşite a dovezilor administrate, deoarece în cadrul examinării cauzei atît prima instanţă, cît şi cea de apel, au fost induse în eroare de poziţia Oficiului Teritorial Căuşeni al Cancelariei de Stat şi au apreciat eronat probele administrate de recurent. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Institutul Ştiinţifico- Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină Veterinară este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Institutul Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină Veterinară nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Institutul Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină Veterinară, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are 4 caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Institutul Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină Veterinară ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Institutul Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină Veterinară se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 5