3ra-388/14 — Contestarea actului administrativ

Prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 20 martie 2013 a fost admisă acţiunea. S-a anulat dispoziţiile Primarului or.Căuşeni nr.02/1-7-358 din 06 iunie 2012, nr.02/1-7-372 din 11 iunie 2012, nr.02/1-7-373 din 11 iunie 2012,nr. 02/1-7- 374 din 11 iunie 2012, nr.02/1-7-375 din 11 iunie 2012, nr. 02/1-7-382 din 15 iunie 2012, nr. 02/1-7-387 din 19 iunie 2012, nr. 02/1-7-388 din 19 iunie 2012, nr. 02/1-7-389 din 19 iunie 2012, nr. 02/1-7-390 din 19 iunie 2012, nr. 02/1-7- 391 din 19 iunie 2012, nr. 02/1-7-403 din 28 iunie 2012, nr. 02/1-7-404 din 28 iunie 2012 cu privire la atribuirea terenurilor în folosinţă.

Prin decizia Curţii de Apel Bender din 29 octombrie 2013 s-a respins apelul declarat de către Capaţina Nina, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Căuşeni din 20 martie 2013. 1

La data de 28 ianuarie 2014, recurenta Capaţina Nina a declarat recurs împotriva hotărîrii Judecătoriei Căuşeni din 20 martie 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Bender din 29 octombrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului, recurenta Capaţina Nina a declarat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate.

Analizînd modul în care recurenta şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat.

Colegiul constată că, argumentele invocate de recurentă în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art.386 alin.(1) lit.b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel, însă asemenea, temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art.432, alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că, instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcînd în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 CPC.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentele recurentului precum că instanţa de apel nu a dat o apreciere cuvenită circumstanţelor cauzei cu încălcarea eronată a normelor de drept material, nu poate constitui temei pentru recurs în Secţiunea a II-a. Mai 2 mult ca atît, aceste argumente poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Capaţina Nina nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Capaţina Nina împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 29 octombrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 3