3ra-1405/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: T. Avasiloaie dosarul nr. 3ra-1405/14 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrcă, S. Arnăut ÎNCHEIERE 12 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Oficiul Teritorial Căuşeni al Cancelariei de Stat, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă Oficiul Teritorial Căuşeni al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului orăşenesc Căuşeni, intervenienţii accesorii Muntean Vasilii, Gîlcă Adrian şi Titeapchina Ina cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Gîlcă Adrian şi Muntean Vasilii, casată hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 05 iulie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La data de 19 septembrie 2012 Oficiul Teritorial Căuşeni al Cancelariei de Stat a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliul or.

Căuşeni, intervenienţii accesorii Muntean Vasilii, Gîlcă Adrian şi Titeapchina Ina cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin pct.2 al deciziei nr.5/7 din 22.03.2012 Consiliul or. Căuşeni a completat decizia nr.6/3 din 28.04.2007 „Cu privire la atribuirea unor terenuri proprietate publică” cu pct.33-91. Reclamantul consideră că pct.2 al deciziei 5/7 din 22.03.2012 este ilegal, deoarece referitor la deciziei nr.6/3 din 28.04.2007 a fost deschis dosar penal în privinţa secretarului Primăriei or. Căuşeni, Volcenco L.I. în temeiul art.328 alin.(l) Cod penal. La fel, în instanţă se află spre examinare dosarul civil sub nr.2-1972-12 cu privire la declararea nulităţii absolute a deciziei nr.6/3 din 28.04.2007.

Din textul procesului-verbal nr.5 consilierii s-au expus, că întrebarea nr.5/7 nu a fost examinată nici la comisia respectivă prin ce a încălcat alin.(l) art.22 al Legii nr.436 din 28.12.2006 - examinarea problemelor în şedinţa consiliului local. Solicită reclamantul anularea pct.2 al deciziei Consiliul or. Căuşeni nr.5/7 din 22.03.2012, prin care a fost completată decizia Consiliului or. Căuşeni nr.6/3 din 28.04.2007 „Cu privire la atribuirea unor terenuri proprietate publică” cu pct.33-91 . Prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 05 iulie 2013 acţiunea a fost admisă, cu anularea pct.2 al deciziei Consiliul or. Căuşeni nr.5/7 din 22.03.2012, prin care a fost completată decizia Consiliului or.

Căuşeni nr.6/3 din 28.04.2007 „Cu privire la atribuirea unor terenuri proprietate publică” cu pct.33-91. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Gîlcă Adrian şi Muntean Vasilii au depus apel. Prin deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2014 a fost admis apelul declarat de Gîlcă Adrian şi Muntean Vasilii, casată hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 05 iulie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului. La emiterea deciziei instanţa de apel a invocat prevederile art. 69 alin. (1) din Legea privind administraţia publică locală, conform cărora în cazul în care consideră că actul poate avea consecinţe grave, în scopul prevenirii unei pagube iminente, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat poate sesiza direct instanţa de contencios administrativ după primirea actului pe care îl consideră ilegal, încunoştinţînd de îndată autoritatea locală emitentă.

Instanţa de apel a stabilit că în cazul dat, oficiul teritorial Căuşeni al Cancelariei de Stat a fost în drept să sesizeze direct instanţa de contencios administrativ, însă în termenul prevăzut de art. 68 al Legii privind administraţia publică locală, adică în termen de 30 zile de la primirea copiei actului considerat ilegal. Cererea de chemare în judecată, însă, a fost depusă la data de 19 septembrie 2012 adică peste aproape 6 luni de la data recepţionării – 06 aprilie 2012 (fapt confirmat de ştampila aplicat). În cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat repunerea în termen a acţiunii . Instanţa de apel a menţionat, în context, că în apel apelantul Muntean Vasilii şi Gîlca Adrian au invocat omiterea termenului de depunere a cererii de chemare în judecată şi a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată din acest motiv.

La 22 august 2014 Oficiul Teritorial Căuşeni a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului recurentul a invocat ca fiind greşite constatările instanţei de apel. Astfel, indică că nici în instanţa de fond şi nici în apelul motivat apelantul Muntean Vasile nu a invocat omiterea termenului de prescripţie. Aceasta a fost invocat abia la data de 24 martie 2014, printr-o cerere suplimentară. 2 Intimatul Consiliul or. Căuşeni prin referinţă a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Oficiul Teritorial Căuşeni al Cancelariei de Stat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri 3 (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Oficiul Teritorial Căuşeni al Cancelariei de Stat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Oficiul Teritorial Căuşeni al Cancelariei de Stat se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Iurie Bejenaru 4