2rc-337/15 — Obligarea executării obligatiunilor contractuale

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE A REPUBLICII MOLDOVA

dosar nr.2rc-337/15 prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (judecător N.Cernat) DECIZIE 29 aprilie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componența: Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Oleg Sternioală examinând recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Anchir”, în cauza civilă la acțiunea înaintată de administratorul Societății pe Acțiuni „Anchir” în proces de restructurare împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Ialoveni-Gaz” privind obligarea executării obligațiunilor contractuale, împotriva încheierii Curţii de Apel Chișinău din 16 martie 2015 prin care a fost restituită cererea de chemare în judecată depusă de administratorul Societății pe Acțiuni „Anchir” în proces de restructurare împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Ialoveni-Gaz” privind obligarea executării obligațiunilor contractuale, din motivul că instanța nu este competentă să judece pricina, a c o n s t a t a t: La 05.03.2015, administratorul insolvabilității SA „Anchir” în proces de restructurare, Bulgaru Igor, s-a adresat în instanţa de insolvabilitate, Curtea de Apel Chişinău, cu acțiune împotriva SRL „Ialoveni-Gaz” prin care a solicitat obligarea executării obligațiunilor contractuale.

În motivarea acţiunii, administratorul insolvabilității a indicat că la 07.07.2014, ca rezultat al negocierilor între SA „Anchir” şi SRL „Ialoveni Gaz” a fost semnat contractual nr.50 „de furnizare a gazului natural consumatorului noncasnic, aflat în procedura planului” conform prevederilor Legii insolvabilității. A precizat, că potrivit încheierii Curţii de Apel Bender din 09.06.2014, care este definitivă şi irevocabilă, SRL „Ialoveni Gaz” a fost obligată să încheie cu SA „Anchir” contract de furnizare a gazelor naturale în procedura planului de restructurare, necondiționat şi în regim de urgență, în condițiile indicate în proiectul contractului de furnizare a gazelor naturale prezentat pentru negocieri.

A menționat, că la 19.01.2015, SRL „Ialoveni Gaz” a sistat livrarea gazului natural şi a refuzat executarea contractului nr.50 din 07.07.2014, iar la adresările probate prin scrisorile nr.24 din 19.01.2015 şi nr.138 din 27.02.2015, a refuzat reluarea furnizării gazului natural invocând diverse motive. A relatat, că pentru realizarea intențiilor de a nu executa contractul nominalizat, la 26.02.2015 SRL, „Ialoveni Gaz” a transmis către SA „Anchir” un nou contract de furnizare a gazelor naturale pentru acest consumator în procedura de executare a planului procedurii de restructurare. Consideră, că prin contractul nou propus, SRL „Ialoveni Gaz” a impus condiții ilegale și imposibil de executat, care pot duce la neîndeplinirea planului de restructurare, iar dacă planul nu va fi îndeplinit va urma falimentul SA „Anchir”.

Toate argumentele în acest sens au fost aduse la cunoștință către SRL „Ialoveni Gaz”, însă au fost ignorate și executarea contractului nr.50 din 07.07.2014 a fost refuzată în continuare. Examinând cererea de chemare în judecată înaintată de administratorul insolvabilității în pricina dată, instanţa de insolvabilitate a constat că nu este competentă să judece pricina, competența aparținând instanţei de drept comun. Astfel, prin încheierea Curţii de Apel Chișinău din 16.03.2015 a fost restituită cererea de chemare în judecată depusă de administratorul SA „Anchir” în proces de restructurare împotriva SRL „Ialoveni-Gaz” privind obligarea executării obligațiunilor contractuale, din motivul că instanța nu este competentă să judece pricina.

Nefiind de acord cu încheierea instanței de insolvabilitate din 16.03.2015, administratorul SA „Anchir” în proces de restructurare a declarat recurs prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii şi admiterea spre examinare de instanța de insolvabilitate a prezentei acțiuni. În motivarea recursului a invocat art.art: 5 alin.(2), 97 și 213 alin.(3) din Legea insolvabilității și consideră că examinarea cererii de chemare în judecată pe care a depus-o ține de competența exclusivă a instanței de insolvabilitate. Intimatul, SRL „Ialoveni-Gaz”, a menționat în referință că recursul este neîntemeiat, deoarece argumentele invocate sunt declarative și fără suport legal. Ca urmare, a solicitat respingerea recursului și menținerea încheierii din 16.03.2015.

Verificând legalitatea încheierii atacate cu recurs, în raport cu materialele dosarului, circumstanțele pricinii și normele de drept aplicabile prezentei cauze, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SA „Anchir” este întemeiat și urmează a fi admis, casată integral încheierea instanţei de insolvabilitate din 16.03.2015 şi restituită pricina spre rejudecare în instanţa de insolvabilitate. În conformitate cu art.427 lit.b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parțial încheierea, restituind pricina spre rejudecare.

Potrivit art.8 alin.(3) din Legea insolvabilității, nr.149 din 29.06.2012, recursul se examinează în termen de 60 de zile de la înregistrarea dosarului în instanţa de recurs, în modul prevăzut de Codul de procedură civilă, într-un complet de 3 judecători, fără participarea părților, în baza dosarului și a materialelor anexate la recurs. Conform art.8 alin.(1) din Legea insolvabilității, hotărârile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunțării în cazurile prevăzute expres în legea respectivă. Astfel, instanța de recurs constată că recursul este declarat în termen legal, deoarece împotriva încheierii din 16.03.2015 cererea de recurs a fost depusă la 24.03.2015.

Problema de drept în prezenta acțiune este raportată la normele de drept material cu privire la competenta instanţei de insolvabilitate, prestarea de servicii către debitor, procedura de restructurare, supravegherea realizării planului procedurii de restructurare și limitele de creditare a debitorului, aspecte reglementate în Legea insolvabilității. 2 Aprecierea soluționării juste a încheierii instanței de insolvabilitate din 16.03.2015, revine instanței de recurs prin prisma problemei de drept indicate și normelor ce guvernează prezentul raport juridic litigios, după cum urmează. În corespundere cu dispozițiile art.5 alin.(3) din Legea insolvabilității, instanţa pe al cărei rol se află cauza de insolvabilitate examinează din oficiu toate circumstanțele relevante cauzei.

Potrivit art.97 din Legea insolvabilității „(1) Niciun furnizor de servicii de utilitate publică care deţine o poziţie dominantă (livrări de energie electrică, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau altele asemenea) nu are dreptul să refuze ori să întrerupă unilateral prestarea unor astfel de servicii către debitor din momentul depunerii cererii introductive, chiar dacă debitorul nu a plătit serviciile prestate anterior depunerii cererii introductive. În cazul în care se intentează procedură de insolvabilitate, procedură a falimentului sau procedură de restructurare, costurile serviciilor curente se achită lunar în baza contractelor încheiate de furnizor cu administratorul/lichidatorul.

(2) Reducerea sau întreruperea prestării serviciilor enumerate la alin.(1) poate avea loc doar în cazul în care administratorul/lichidatorul sau debitorul nu plăteşte, conform contractului, serviciile curente prestate după intentarea procesului”. Conform art.182 din Legea insolvabilității, restructurarea este o procedură de insolvabilitate ce se aplică debitorului în vederea achitării datoriilor lui, care prevede întocmirea, aprobarea, implementarea şi respectarea unui plan al procedurii de restructurare, incluzînd, împreună sau separat: a) restructurarea operațională şi/sau financiară a debitorului; b) restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social; c) restrîngerea activității prin lichidarea unor bunuri din patrimoniul debitorului; d) orice alte acțiuni neinterzise de legislația în vigoare.

Potrivit art.211 din Legea insolvabilității este stabilit că „(1) În partea organizatorică, planul procedurii de restructurare va reglementa supravegherea realizării sale. În acest caz, supravegherea se limitează la executarea de către debitor a obligațiilor specificate în plan. (3) Atribuțiile de supraveghere țin de competența administratorului insolvabilității. În legătură cu aceasta, atribuțiile administratorului insolvabilității şi ale membrilor comitetului creditorilor, precum şi supravegherea din partea instanţei de insolvabilitate continuă. Prevederile art.25 se aplică în modul corespunzător. (5) Dacă se constată că debitorul nu își îndeplinește obligațiile a căror executare este supravegheată sau dacă se constată că executarea lor este imposibilă, administratorul insolvabilității informează imediat comitetul creditorilor şi instanţa de insolvabilitate”.

În corespundere cu art.213 alin.(3) „Niciun furnizor de servicii – electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau altele asemenea – nu are dreptul, în perioada de realizare a planului procedurii de restructurare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către debitor sau către masa debitoare în cazul în care debitorul are calitatea de consumator captiv, potrivit legii. Instanţa de insolvabilitate poate, la cererea furnizorului, să dispună ca debitorul să constituie o cauțiune la o bancă, drept condiție pentru îndatorirea furnizorului de a îi presta servicii în timpul procedurii stabilite în prezentul capitol. O astfel de cauțiune nu poate depăși 30% din costul serviciilor prestate debitorului şi neachitate ulterior deschiderii procedurii”.

3 Fiind investită cu examinarea cererii de chemare în judecată depusă de administratorul SA „Anchir” în proces de restructurare împotriva SRL „Ialoveni- Gaz” privind obligarea executării obligațiunilor contractuale, instanţa de insolvabilitate a restituit-o prin încheierea din 16.03.2015, pe motivul că nu este competentă să judece pricina, deoarece litigiul nu ține de masa debitoare a reclamantului, dar de executarea obligațiunilor pe un contract de prestare a serviciilor necesare activității economice a SA „Anchir” în proces de restructurare. Instanţa de insolvabilitate a restituit cererea de chemare în judecată cu toate actele anexate și a menţionat că administratorul SA „Anchir” în proces de restructurare poate să înainteze acțiunea împotriva SRL „Ialoveni-Gaz” cu privire la obligarea executării obligațiunilor contractuale în instanţa de drept comun în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul.

Reieșind din natura juridică a problemelor și normelor de drept aplicabile pricinii, reiterate de instanța de recurs, raportate la circumstanțele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că încheierea instanţei de insolvabilitate din 16.03.2015 este neîntemeiată și ilegală. Instanța de recurs a ajuns la această concluzie reieșind din prevederile Legii insolvabilității aplicabile obiectului prezentei pricini privind obligarea executării obligațiunilor contractuale de furnizare a gazelor naturale pentru consumatorul SA „Anchir” în proces de restructurare.

Astfel, instanța de recurs constată că obligațiunile contractuale de a furniza gaz natural către SA „Anchir” în proces de restructurare, SRL „Ialoveni Gaz” şi le-a asumat în urma semnării contractului nr.50 din 07.07.2014 de furnizare a gazelor naturale pentru consumatorii noncasnici, semnat de SRL „Ialoveni Gaz” şi SA „Anchir” în procedura planului, în urma pronunțării încheierii din 09.06.2014 de către instanţa de insolvabilitate. Încheierea Curţii de Apel Bender din 09.06.2014 prin care SRL „Ialoveni Gaz” a fost obligată să semneze contractul de furnizare a gazului natural către consumatorul noncasnic cu SA „Anchir” în proces de restructurare, a fost menținută de prin decizia Curții Supreme de Justiţie din 03.12.2014.

În acest context, instanța de recurs consideră neîntemeiată concluzia la care a ajuns instanța de insolvabilitate, cuprinsă în încheierea din 16.03.2015, precum că litigiul în pricina data nu ține de masa debitoare a reclamantului, dar de executarea obligațiunilor contractuale de prestare a serviciilor necesare activității economice a SA „Anchir” în proces de restructurare şi ca urmare examinarea acestui litigiu nu ține de competența jurisdicțională a instanţei de insolvabilitate. Or, în conformitate cu normele de drept material precitate supra, instanța de recurs menționează că instanţa pe al cărei rol se află cauza de insolvabilitate examinează din oficiu toate circumstanțele relevante pricinii și că atribuțiile administratorului insolvabilității continuă să fie supravegheate de instanța de insolvabilitate, concluzie ce se desprinde din art.5 alin.(3) coroborat cu art.211 alin.(3) din Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012.

La caz, administratorul procesului de insolvabilitate al SA „Anchir” în proces de restructurare s-a adresat în instanța de insolvabilitate cu cerere de chemare în judecată privind obligarea executării contractului nr.50 din 07.07.2014 de furnizare a gazelor naturale pentru consumatorii noncasnici, semnat de SRL „Ialoveni Gaz” şi SA „Anchir”. 4 În acest context, instanța de recurs consideră că acțiunea înaintată de administratorul procesului de insolvabilitate al SA „Anchir” în proces de restructurare este întemeiată pe dispozițiile art.211 alin.(5) din Legea insolvabilității, prin care legiuitorul a stabilit că în cazul în care se constată că debitorul nu își îndeplinește obligațiile a căror executare este supravegheată sau dacă se constată că executarea lor este imposibilă, administratorul insolvabilității informează imediat instanţa de insolvabilitate.

Totodată, instanța de recurs consideră că ține de competența instanței de insolvabilitate examinarea prezentei acțiuni, deoarece restructurarea SA „Anchir” este o procedură de insolvabilitate ce se aplică debitorului în vederea achitării datoriilor conform art.182 din Legea insolvabilității. Astfel, instanța de recurs ajunge la concluzia că prezenta acțiune înaintată având ca obiect obligarea executării contractului nr.50 din 07.07.2014 de furnizare a gazelor naturale pentru consumatorii noncasnici, semnat de SRL „Ialoveni Gaz” şi SA „Anchir”, ține de competența instanței de insolvabilitate, reieșind din faptul că SA „Anchir” se află în proces de restructurare gestionat de instanța de insolvabilitate și toate procesele de funcționalitate normală în acest sens se află în supravegherea instanței de insolvabilitate.

În contextul normelor de drept aplicabile, raportate la materialele dosarului și circumstanțele cauzei, instanța de recurs constată că prin încheierea din 16.03.2015, instanța de insolvabilitate a restituit neîntemeiat cererea de chemare în judecată depusă de administratorul SA „Anchir” în proces de restructurare împotriva SRL „Ialoveni-Gaz” privind obligarea executării obligațiunilor contractuale, din motivul că instanţa de drept comun este competentă să judece pricina, dar nu instanța de insolvabilitate. Având în vedere că încheierea instanței de insolvabilitate este neîntemeiată, iar argumentele invocate în cererea de recurs sunt plauzibile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral încheierea din 16.03.2015, cu restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de insolvabilitate.

În conformitate cu art.art: 424 alin.(2),(3), 427 lit.b) 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Anchir”. Se casează integral încheierea Curţii de Apel Chișinău din 16 martie 2015, emisă în cauza civilă la acțiunea înaintată de administratorul Societății pe Acțiuni „Anchir” în proces de restructurare împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Ialoveni-Gaz” privind obligarea executării obligațiunilor contractuale. Se restituie pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău din faza primirii cererii de chemare în judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Sveatoslav Moldovan Oleg Sternioală 5