3ra-592/15 — Contestarea actului administrativ

Judecătoria Bălţi Dosarul nr. 3ra-592/15 Judecător: D. Stănilă Curtea de Apel Bălţi Judecători: T. Duca, E. Grumeza, S. Procopciuc Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 29 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către SRL „Descomplus”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Descomplus” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Bălţi privind contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 13 ianuarie 2015, CONSTATĂ : La data de 02 august 2013 SRL ’’Descomplus” a înaintat cerere de chemare în judecată către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Bălţi privind contestarea actelor administrative. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, la data de 19.04.2013, în urma unui control fiscal la capitolul TVA pentru perioada 01.01.2009 - 31.03.2013, a emis Actul de control fiscal nr.3-452068, iar la data de 14.05.2013 a emis Decizia nr.927, prin prisma cărora i-au fost invocate reclamantului un şir de ilegalităţi, care au fost contestate în parte, la data de 10.06.2013. Astfel, la data de 09.07.2013, pîrîtul în urma examinării Actului de control fiscal, precum şi a Deciziei emise asupra cazului de încălcare fiscală, a emis o nouă Decizie prin care, în lipsa temeiului legal de modificare sau anulare a deciziei contestate, s-a considerat ca neîntemeiată contestaţia înaintată şi s-a dispus executarea Deciziei nr. 927 din 14.05.2013.

Consideră reclamantul că, Decizia pîrîtului cu nr.1480 din 09.07.2013, expusă pe marginea contestaţiei împotriva Actului de control fiscal nr.3- 452068 şi a Deciziei nr.927 este una ilegală, neîntemeiată şi pasibilă anulării, deoarece în ianuarie 2013 între SRL „T.V.Liuvas” şi SRL „Descomplus” a fost încheiat un contract de antrepriză, prin prisma căruia SRL „T.V.Liuvas” a efectuat lucrări de dezăpezire a teritoriului şi a acoperişului magazinului „Unic” din mun. Bălţi. Operaţiunile nominalizate au fost reflectate în evidenţa financiară a întreprinderii SRL ’’Descomplus” în baza facturilor fiscale seria FU nr.2835100, şi respectiv FU 1 nr. 2835101 din 24.01.2013. În acest context, a fost prezentată conform procedurii declaraţia privind TVA pentru perioada fiscală ianuarie 2013, atribuind la decontări suma TVA în valoare de 11 946,72 lei.

Mai invocă reclamantul şi faptul că, pîrîtul nelegitim subscrie asupra faptului, precum că, înregistrarea modificărilor componenţei fondatorilor SRL „F.V.Liuvas” s-ar fi soldat cu întocmirea actului de predare-primire a documentelor de strictă evidenţă în care s-ar constata că printre blanchetele facturilor fiscale neutilizate s-ar fi regăsit şi facturile fiscale seria FU nr. nr.2835100, şi respectiv FU 2835101 din 24.01.2013; această situaţie în opinia reclamantului este lipsită de considerenţă juridică întrucît reclamantul efectuînd tranzacţia nominalizată şi conducîndu-se de prevederile legislaţiei în vigoare a declarat venitul obţinut organului competent, reţinînd concomitent şi suma TVA.

Drept rezultat, poziţia pîrîtului precum că „reclamantul la momentul reflectării în documentele de evidenţă contabilă a intrării de servicii, nu ar fi dispus, de facto, de factura fiscală seria FU 2835100 în valoare de 48 560 lei, inclusiv TVA - 8 093,33 lei şi factura fiscală seria FU 2835101 în valoare de 23 120,33 lei, inclusiv TVA - 3 853,39 lei şi nu ar fi avut temei de a atribui la decontări cu bugetul suma TVA în corespundere cu prevederile art. 102 al.6 Cod Fiscal”, o consideră incidenţă.

Un al treilea temei întru invocarea ilegalităţii deciziei menţionate, pretinde reclamantul, că susţinerea de către pîrît a poziţiei referitoare la prezentarea neconformă, de către reclamant, a Declaraţiei cu privire la TVA pentru perioada fiscală L/01/2013 în condiţiile în care formularul de prezentare a dării de seamă este unul strict prestabilit de legislaţia fiscală, iar reclamantul fară nici o derogare, avînd la bază prevederile Ordinului nr.1164 din 25.10.2012 cu privire la aprobarea formularului Declaraţiei privind TVA şi a modului de completare a Declaraţiei privind TVA a prezentat darea de seamă pentru perioada fiscală L/01/2013 - este una neîntemeiată; dacă pîrîtul invocă netemeinicia Declaraţiei privind TVA, urma a elucida în mod expres în actul de control circumstanţele care generează netemeinicia Declaraţiei.

Conform acţiunii depuse la data de 02.08.2013, reclamantul SRL ’’Descomplus” a solicitat anularea Deciziei nr.1480 din 09.07.2013 emisă pe marginea contestatiei nr.1588 din 10.06.2013. Prin cererea depusă de reclamant la data de 23.08.2013 (f.d. 32), acesta şi-a majorat pretenţiile, solicitînd anularea Actului de control fiscal nr. 3-452068 din 19.04.2013, Decizia cu nr. 927 din 14.05.2013 şi a Decizia cu nr.1480 din 09.07.2013. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 19 iunie 2014 s-a respins acţiunea înaintată de SRL „Descomplus” . Pentru a hotărî astfel, instaţa de fond s-a bazat pe cercetarea completă, şi nemijlocită a tuturor probelor prezente şi a constatat că, cerinţele invocate în acţiune, nu se încadrează în prevederile legii.

La data de 21.07.2014 SRL „Descomplus” a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă 2 integral. În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 13 ianuarie 2015 s-a respins apelul declarat de către SRL ’’Descomplus” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Bălţi, din 19 iunie 2014. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel SRL „Descomplus” a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Bălţi din 13 ianuarie 2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 19 iunie 2014. În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei.

Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai 3 asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către SRL „Descomplus” asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Descomplus” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SRL „Descomplus”, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 13 ianuarie 2015, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Descomplus” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Bălţi privind contestarea actelor administrative. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4