3ra-187/16 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – D. Stănilă dosarul nr. 3ra-187/16 instanţa de apel – I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 10 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druţă Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Bălţi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii cu răspundere limitată “Tehnoenergie-Nord” cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 29 octombrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Bălţi şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 08 aprilie 2015 c o n s t a t ă La 11 noiembrie 2013 societatea cu răspundere limitată “Tehnoenergie-Nord” (SRL“Tehnoenergie-Nord”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Bălţi cu privire la anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Bălţi nr. 1905 din 03 septembrie 2013. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 12 august 2013 la sediul companiei s-au prezentat pentru efectuarea controlului fiscal prin metoda verificării tematice, inspectorul superior E. Delinschi.

Controlul fiscal s-a desfăşurat în perioada 01 iunie 2013 – 31 iulie 2013. În urma controlului fiscal menţionat a fost întocmit Actul de control fiscal nr. 3- 519655. Menţionează reclamantul că, în Decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Bălţi nr. 1905 din 03 septembrie 2013 se indică că în perioada fiscală iunie 2013, SRL“Tehnoenergie-Nord” a declarat procurări de mărfuri efectuate în baza contractului 19/06/13 din 19 iunie 2013 de la SRL “Freddy Fish” şi în baza facturilor fiscale: BV1071172; BV 1071173; BV 1071174; BV 1071175, iar suma TVA aferentă acestor tranzacţii de 263843 lei, a fost inclusă în declaraţia TVA pentru luna iunie 2013. În acest sens, dat fiind faptul că SRL “Freddy Fish” a fost anulat ca plătitor de TVA prin decizia 336 din 10 iulie 2013, s-a constatat că agentul economic a prezentat Declaraţia privind TVA pentru iunie 2013, întocmită eronat.

Drept consecinţă SRL “Tehnoenergie-Nord” a fost obligat să restituie suma TVA trecută în cont în mărime de 263843 lei, să achite majorarea de întîrziere în sumă de 2375 lei precum şi amenda în mărime de 80153 lei . Indică reclamantul că consideră decizia nr.1905 din 03 septembrie 2013 ca fiind eronată, nefondată, rezultată din aprecierea subiectivă şi incompletă a legislaţiei în vigoare şi a probelor puse la baza emiterii actului administrativ, întrucît facturile fiscale: BV1071172; BV 1071173; BV 1071174; BV 1071175 au fost eliberate SRL “Freddy Fish”, cu dreptul de a fi puse în circulaţie; aceste facturi nu au fost anulate/abrogate, prin urmare urmează a fi considerate valabile. Or, tranzacţiile în baza acestor facturi au avut loc în iunie 2013, iar suma TVA aferentă acestor tranzacţii a fost inclusă în declaraţia pentru luna iunie 2013, din care considerente consideră reclamantul că situaţia de anulare a SRL “Freddy Fish” ca plătitor TVA, nu-i poate fi imputată.

Cere reclamantul anularea Deciziei IFS mun. Bălţi nr. 1905 din 03 septembrie 2013. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 08 aprilie 2015, a fost admisă acţiunea şi s-a anulat Decizia IFS mun. Bălţi nr. 1905 din 03 septembrie 2013. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 octombrie 2015, a fost respins apelul declarat de către IFS mun. Bălţi şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 08 aprilie 2015. La 29 decembrie 2015 IFS mun. Bălţi a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca neîntemeiată. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel nu a aprecia probele administrate şi a aplicat eronat normele de drept material.

Astfel, invocă ilegalitatea deciziei contestate şi susţine că instanţa de apel a interpretat eronat art. 102 alin.(1), (6) şi (7) din Codul Fiscal care prevede că, în cazul achitării TVA la buget, subiecţilor impozabili, înregistraţi conform art. 112, li se permite trecerea în cont a sumei TVA achitate sau care urmează a fi achitate furnizorilor plătitori ai TVA pe valorile materiale , serviciile procurate (inclusiv transmise în cadrul realizării contractului de comision) pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător.

Se permite trecerea în cont a TVA la serviciile importate , procurate de către subiecţii impozabili pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător, numai în cazul achitării TVA la buget pentru serviciile menţionate în conformitate cu art. 115. Astfel susţine recurentul că respectiv, întreprinderea antrenată nu avea dreptul la trecerea în cont a TVA în baza facturilor fiscale menționate mai sus, deoarece, furnizorul SRL “Freddy Fish”, la momentul încheierii tranzacției şi eliberării facturii fiscale, deja era anulat ca plătitor de TVA, facturile fiscale nemaiputînd constitui temei pentru trecerea în cont a TVA. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Bălţi asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Bălţi ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Bălţi se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druţă Galina Stratulat