2ra-979/15 — Constatarea nulităţii contractului de cesiune a creanţei

Judecătoria Grigoriopol Dosarul nr.2ra-979 /15 Judecător: N. Costin Curtea de Apel Chişinău Judecători: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 29 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Sîrbu Liliana, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Sîrbu Liliana împotriva Ministerului Apărării privind contestarea actului administrativ, obligarea pîrîtului să-i achite compensaţia bănească a costului comercial a unui apartament, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015, CONSTATĂ : La 23.05.2013 reclamanta Sîrbu Liliana a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării privind contestarea actului administrativ, obligarea pîrîtului să-i achite compensaţia bănească a costului comercial a unui apartament.

În motivarea acţiunii a indicat că, a satisfăcut serviciul militar în Forţele Armate mai mult de 22 ani. În timpul satisfacerii serviciului militar, la 29.06.1993, a fost inclusă în lista pentru acordarea spaţiului locativ şi anume, a unui apartament cu 1 (una) odăi. Menţionează, că în conformitate cu art. 9 al Legii privind protecţia socială şi juridică a militarilor şi membrilor familiilor lor, care era în vigoare la acel moment, trebuia să-i fie acordat spaţiul locativ în termen de un an. Mai indică, că în conformitate cu prevederile Legii cu privire la statutul militarilor, art. 21 alin. (5) militarii care au satisfăcut serviciul militar 15 şi mai mulţi ani au voie la spaţiul locativ privat.

Acest drept este stipulat şi în Legea RM „Cu privire la privatizarea fondului locativ”.Conform legislaţiei în vigoare, în cazul în care nu este posibil de acordat spaţiul locativ în natură, atunci se achită compensaţia bănească a costului comercial pentru spaţiu locativ. Invocă reclamanta, că costul mediu al unui apartament compus din 1 (una) odăi în mun. Chişinău constituie 401 280 (patru sute unu mii două sute optzeci) lei, care trebuie să-i fie achitat (conform datelor Bursei Imobiliare „Lara”). 1 S-a adresat cu cerere prealabilă către Ministerul Apărării al RM să-i fie acordat spaţiu locativ, sau să-i fie achitată compensaţia bănească a costului comercial pentru procurarea lui, dar la data de 29.04.2013 a primint refuzul Ministerul Apărării al RM întru realizarea solicitării sale.

Prin hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 05 noiembrie 2014, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată şi depusă tardiv. Pentru a hotărî astfel, instaţa de fond a menţionat că răspunsul la adresa reclamantului nu poate fi interpretat ca fiind un refuz, din moment ce actualmente Ministerul Apărării nu dispune de locuinţe care ar putea fi acordate solicitanţilor, dar se întreprind măsuri necesare pentru implementarea mecanismului legal în vederea asigurării cu spaţiu locativ a militarilor prin contract şi rezerviştilor Armatei Naţionale. Totodată instanţa a constatat că, actul a fost contestat cu încălcarea termenului de prescripţie. La data de 24.11.2014 Sîrbu Liliana a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015 s-a respins apelul declarat de către Sîrbu Liliana şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 05 noiembrie 2014. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Sîrbu Liliana a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Grigoriopol din 05 noiembrie 2014 cu emiterea unei hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral. La data de 10 aprilie 2015 Ministerul Apărării al RM a înaintat referinţă prin care solicită declararea ca fiind inadmisibil a recursului înaintat de către Sîrbu Liliana. În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 2 Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Sîrbu Liliana asemenea aspecte nu se regăsesc. 3 Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Sîrbu Liliana ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Sîrbu Liliana, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Sîrbu Liliana împotriva Ministerului Apărării privind contestarea actului administrativ, obligarea pîrîtului să-i achite compensaţia bănească a costului comercial a unui apartament. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4