- Dosarul nr.
- 3ra-320/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 12 martie 2014
- Părțile
- Sîrbu Nicolae vs Ministerul Apărării al RM şi Ministerul Finanţelor al RM
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
3ra-320/14 — Încasarea compensaţiei pentru procurarea spaţiului locativ
Judecătoria Centru Dosarul nr. 3ra-320/14 Judecător: S.Namaşco Curtea de Apel Chişinău Judecători: N.Budăi, A.Nogai, I.Muruianu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 12 martie 2014 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Sîrbu Nicolae, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sîrbu Nicolae împotriva Ministerului Apărării al RM şi Ministerului Finanţelor al RM privind încasarea compensaţiei pentru procurarea spaţiului locativ şi a obînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013, CONSTATĂ : La 21.04.2010, Sîrbu Nicolae s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării al RM şi Ministerului Finanţelor al RM privind încasarea compensaţiei băneşti pentru procurarea sau construcţia spaţiului locativ în temeiul art. 15 din Legea nr. 162 din 22.07.2005 cu privire la statutul militarului.
În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că, în luna decembrie a anului 2003, a depus raport privind includerea în lista militarilor ce necesită asigurare cu spaţiu locativ. Comisia locativă a Departamentului Administrativ-Militar a studiat documentele înaintate şi în baza procesului-verbal al comisiei date, Sîrbu Nicolae a fost inclus în lista militarilor ce necesită asigurare cu spaţiu locativ. În luna martie 2007, în baza Hotărîrii Guvernului RM nr.246 din 02.03.2007 privind lichidarea Departamentului Administrativ-Militar al Ministerului Apărării (Publicat la 16.03.2007 în Monitorul Oficial Nr. 036) sa început lichidarea departamentului. Reclamantul mai indică că, la momentul lichidării Departamentului sus- menţionat, vechimea serviciului militar în cadrul Forţelor Armate constituia 20 de ani şi 8 luni.
Iar, la finele lunii aprilie anul 2007, prin ordinul ministrului apărării nr.051 din 19.04.2007 p.140 lit.”H” (în urma unor măsuri de organizare) am fost trecut în rezervă. Susţine că, odată cu eliberarea din serviciul militar prin contract, i s-a achitat doar indemnizaţia unică bănească în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare. Apartament sau compensaţie pentru procurarea acestuia pînă în prezent nu a primit, din care considerent a înaintat prezenta cerere, solicitînd prin ultima cerere de concretizare a cerinţelor încasarea compensaţiei băneşti pentru procurarea spaţiului în sumă de 50 000 euro, echivalentul costului mediu pe piaţă a 1 unui apartament cu 3 odăi. Totodată, reclamantul prin cererea de concretizare solicită încasarea dobînzii de întîrziere în mărime de 42 397 euro.
Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 12 aprilie 2013, cererea de chemare în judecată înaintată de Sîrbu Nicolae împotriva Ministerului Apărării al RM şi Ministerul Finanţelor al RM privind încasarea compensaţiei pentru procurarea spaţiului locativ în mărime de 50 000 euro şi încasarea dobînzii de întîrziere în mărime de 42 397 euro, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 10 octombrie 2013, acţiunea a fost respinsă ca fiind tardivă. În susţinerea soluţiei, instanţa de fond a invocat prevederile art. 21 al Legii cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22.07.2005, menţionînd că pîrîtul este dispus la asigurarea cu spaţiu locativ a reclamantului, cu respectarea succesiunii şi normelor stabilite şi în acest sens, reclamantului nu i-a fost încălcat dreptul la asigurarea cu locuinţă a militarilor înscrişi în lista generală a solicitanţilor Armatei Naţionale.
Totodată, în motivarea hotărîrii suplimentare, instanţa a invocat prevederile art. 267 alin. 81) CC şi 355 alin. (1) lit. b) Codul muncii, statuînd că acţiunea a fost depusă peste termenul de prescripţie de 3 ani acordat de lege. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 14.05.2013, Sîrbu Nicolae a atacat-o cu apel, solicitînd admiterea cererii de apel, casarea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 12 aprilie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea cererii de apel, apelantul a invocat că, conform livretului militar LM nr.090839, Nicolae Sîrbu, a fost exclus din lista nominală a Departamentului Administrativ-Militar de la 30.04.2007.
Drept temei pentru trecerea în rezervă a servit Ordinul MA RM nr.051 din 19.04.2007, pct.140 lit. „h”. La emiterea hotărîrii, instanţa de fond a ignorat înscrisurile probatorii ce demonstrează, că Nicolae Sîrbu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Judecătoria Centru, mun. Chişinău la 24 martie 2010. Consideră apelantul că, dreptul dînsului la compensaţia bănească pentru procurarea spaţiului locativ sau construirea lui este expres stabilit prin art. 21 pct. 15 al Legii nr.162 din 22.07.2005 cu privire la statutul militarului. Susţine apelantul că reprezentantul pîrîtul a dus instanţa de judecată în eroare, afirmînd precum că, prin Legea nr.90 din 04.12.2009, a fost modificat art. 21 al Legii nr.162 din 22.07.2005 cu privire la statutul militarului, pct. 15 fiind exclus.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013, a fost respins apelul declarat de Sîrbu Nicolae şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 12 aprilie 2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 09.01.2014, Sîrbu Nicolae a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14.11.2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.
Chişinău din 12.04.2013 şi din 10.10.2013 şi emiterea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii. 2 În argumentarea recursului recurentul a reiterat argumentele de fapt ale pricinii. Totodată, a susţinut că instanţa de apel nu s-a expus asupra hotărîrii suplimentare. Ministerul Apărării al RM a depus referinţă pe marginea recursului înaintat de Sîrbu Nicolae, prin care a solicitat declararea acestuia ca inadmisibil. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei.
În viziunea recurentului, intimatul duce în eroare instanţele, deoarece dreptul său la spaţiu locativ (art. 21 pct. 15 al Legii nr. 162 din 22.07.2005 nu a fost modificat), este un drept odată obţinut şi nu poate fi anulat prin lege. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.
Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.
Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 3 Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Sîrbu Nicolae, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Sîrbu Nicolae ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Sîrbu Nicolae, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sîrbu Nicolae împotriva Ministerului Apărării al RM şi Ministerului Finanţelor al RM privind încasarea compensaţiei pentru procurarea spaţiului locativ şi a obînzii de întîrziere. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 4