3ra-958/14 — Acordarea compensației bănești

Dosarul nr. 3ra-958/14 : Instanţa de fond judecătoria Grigoriopol (judecător:N. Constin) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători:V. Pruteanu, A. Minciună, Iu. Cimpoi)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 30 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedinte, judecător Svetlana Novac Judecători: Ala Cobăneanu Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Bobrov Oleg împotriva deciziei din data de 14 mai 2014 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bobrov Oleg împotriva Ministerului Apărării privind anularea actului administrativ constată La data de 12 decembrie 2012 Bobrov Oleg a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării privind anularea actului administrativ.

În motivarea cererii a indicat că a efectuat serviciul militar începînd cu 01 august 1986. La data de 27 iulie 1994 a fost luat la evidență pentru acordarea spațiului locativ și anume a unui apartament cu două odăi. A mai indicat reclamantul că conform prevederilor art. 9 al Legii privind protecția socială și juridică a militarilor și familiilor lor, în vigoare la acel moment, urma să i se acorde spațiu locativ timp de un an. Ulterior, conform modificărilor efectuate la legea menționată și anume la art. 21 se prevedea acordarea spațiului locativ pentru militarii care au efectuat serviciul militar timp de 15 ani. La fel a indicat reclamantul că prețul unui apartament cu două odăi în mun. Chișinău este în medie de 40000 euro.

Pentru a-și realiza dreptul la spațiu locativ a adresat o cerere prealabilă Ministerului Apărării, iar în cazul în care este imposibil acordarea unui spațiu locativ să fie compensat costul acestuia. Ministerul Apărării nu a admis cererea reclamantului. A solicitat reclamantul recunoașterea ilegalității refuzului Ministerului Apărării, acordarea compensației bănești a unui apartament cu două odăi. Prin hotărîrea din data de 05.03.2014 a judecătoriei Grigoriopol cererea lui Bobrov Oleg a fost respinsă. Prin decizia din data de 14 mai 2014 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat de Bobrov Oleg a fost respins. La data de 12.06.2014, Bobrov Oleg a depus recurs împotriva deciziei din data de 14 mai 2014 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului s-a indicat că, în conformitate cu prevederile art.1 alin.(1) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din data de 10.02.2000, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Conform art. 24 alin. (3) al Legii contenciosului administrativ, la examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului, iar în materie de despăgubire, sarcina probaţiunii revine ambelor părţi.

Indică recurentul că, afirmaţia reprezentantului Ministerului Apărării precum ca contestarea răspunsului Ministerului Apărării nu constituie obiect al acţiunii în contencios administrativ, nu este întemeiată, deoarece în conformitate cu prevederile art. 3 al Legii contenciosului administrativ, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi, subdiviziunile autorităţilor publice; funcţionarii din structurile specificate la lit. a) şi b). Obiect al acţiunii în contenciosul administrativ poate fi şi nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

Conform art. 16 alin. (l) al aceluiaşi act normativ, indică recurentul că, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate. Astfel, indică recurentul că, atît instanţa de fond, cît şi cea de apel nu au luat în consideraţie faptul că și-a efectuat serviciul militar în Forţele Armate ale RM mai mult de 26 de ani și a prezentat instanței actele care confirmă acest fapt.

În timpul efectuării serviciului militar, la data de 27.07.1994, a fost luat la evidență pentru acordarea spaţiului locativ şi anume a unui apartament cu 2 (două) odăi, ceea ce nu a făcut pînă în prezent. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC.

Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în prevederile art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentei poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Bobrov Oleg, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Bobrov Oleg împotriva deciziei din data de 14 mai 2014 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Ala Cobăneanu Oleg Sternioală