3ra-974/14 — Acordarea compensației bănești

Dosarul nr. 3ra-974/14 : Instanţa de fond judecătoria Grigoriopol (judecător: N. Costin ) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (judecători: Sv. Caitaz, A. Doga, A. Nogai)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 30 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedinte, judecător Svetlana Novac Judecători: Ala Cobăneanu Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Bulat Victor împotriva deciziei din data de 08 mai 2014 a Curții de Apel Chișinău, adoptate în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată lui Bulat Victor împotriva Ministerului Apărării al RM privind contestarea actului administrativ şi obligarea reclamantului să-i acorde spaţiul locativ, c o n s t a t ă : La data de 16 ianuarie 2013 Bulat Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova privind contestarea actului administrativ şi obligarea reclamatului să-i acorde spaţiu locativ.

În motivarea acțiunii a indicat că începând cu data de 05 august 1982 pînă la data de 25 iunie 2008 a activat în Forţele Armate a Republicii Moldova, mai mult de 26 de ani, apoi a trecut în rezervă, ieşind la pensie. În timpul îndeplinirii serviciului militar, la data de 07.07.1998 a fost înscris în lista privind acordarea spaţiului locativ pentru el şi membrii familiei sale şi anume a unui apartament cu 2 odăi. Însă, până în prezent lui Bulat Victor nu i s-a repartizat locuinţă sau compensaţia bănească în schimbul spaţiului locativ. Indică recurentul că în conformitate cu art. 9 al Legii RM „Privind protecţia socială şi juridică a militarilor şi membrilor familiilor lor”, care era în vigoare la acel moment, trebuia să-i fie acordat spaţiul locativ în termen de un an.

Conform art.21 alin.(5) al Legii RM „cu privire la statutul militarilor”, militarii care au îndeplinit serviciul militar de la 15 ani şi mai mult, au voie la spaţiul locativ privat”, acest drept este stipulat şi în Legea „Cu privire la privatizarea fondului locativ”. La fel, conform legislaţiei în vigoare, în cazul în care nu este posibil de acordat spaţiul locativ în natură, atunci se achită compensaţia bănească a costului comercial pentru spaţiul locativ. Prin răspunsul nr. 70/26 din 04.01.2013, la cererea prealabilă înaintată, reclamantului i s-a comunicat despre imposibilitatea de asigurare cu spaţiu locativ, motivându-se prin faptul că în conformitate cu art. XIV al Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr.90 din 04.12.2009, art. 21 al Legii cu privire la statutul militarilor nr. l62-XVI din 22.07.2005 a fost modificat, în urma căreia obligaţia de asigurare cu spaţiu locativ a militarilor prin contract, a fost exclusă.

Mai indică recurentul că, nesoluţionarea cererii este ilegală din considerentele că afirmaţiile pîrîtului referitor la acţiunea Legii cu privire la statutul militarilor nr. l62-XVI din 22.07.2005 şi anume, precum că prevederile art. 21 din această lege referitor la asigurarea cu spaţiu locativ au fost excluse prin Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 90-XVIII din 04.12.2009, nu au temei legal. Nu s-a luat în consideraţie faptul că în cadrul Armatei Naţionale reclamantul a activat în perioada anilor când acţiunea Legii cu privire la statutul militarilor nr.162-XVI din 22.07.2005 (în redacţia precedentă) se răsfrângea asupra lui şi din acest motiv el are dreptul la spaţiu locativ.

Prin urmare, solicită recurentul obligarea Ministerului Apărării al Republicii Moldova de a acorda compensaţia bănească a costului comercial al unui apartament din 2 odăi în sumă de 40 000 Euro. Prin hotărârea din 05 martie 2014 a judecătoriei Grigoriopol, cererea lui Bulat Victor împotriva Ministerului Apărării a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia din data de 08 mai 2014 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul depus de către Bulat Victor şi menţinută hotărîrea din 05 martie 2014 a Judecătoriei Grigoriopol. La data de 12 iunie 2014 recurentul-Bulat Victor a depus recurs împotriva deciziei din data de 08 mai 2014 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului a indicat că, instanţele inferioare nu au luat în consideraţie faptul că a îndeplinit serviciul militar în Forţele Armate ale RM mai mult de 26 ani şi în această perioadă de timp a fost inclus împreună cu membrii familiei sale în lista pentru acordarea spaţiului locativ.

Indică recurentul că conform legislaţiei în vigoare militarii prin contract cu vechime în serviciul militar de 20 ani şi mai mult, care la momentul trecerii în rezervă nu sunt asiguraţi cu spaţiu locativ sau dispun de spaţiu locativ de serviciu fără drept de privatizare, beneficiază la ultimul loc de serviciu de o compensaţie bănească pentru procurarea sau constricţia spaţiului locativ.

A mai indicat recurentul că afirmaţia reprezentantului Ministerului Apărării precum ca contestarea răspunsului Ministerului Apărării nu constituie obiect al acţiunii în contencios administrativ, nu este întemeiată, deoarece în conformitate cu prevederile art. 3 al Legii contenciosului administrativ, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi, subdiviziunile autorităţilor publice; funcţionarii din structurile specificate la lit. a) şi b). Obiect al acţiunii în contenciosul administrativ poate fi şi nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

Conform art. 16 alin. (l) al aceluiaşi act normativ, indică recurentul că persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”.

Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în prevederile art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentei poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Bulat Victor, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Bulat Victor împotriva deciziei din data de 08 mai 2014 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Ala Cobăneanu Oleg Sternioală