3ra-201/15 — Obligarea acordării spaţiului locativ

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chişinău Dosarul nr. 3ra-201/15 Judecător: M. Avornic Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: L. Popova, A. Panov, M. Moraru ÎNCHEIERE 26 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Ion Corolevschi, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Ocadciuc Viorica, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Osadciuc Viorica către Ministerul Apărării al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, privind obligarea să acorde Vioricăi Osadciuc şi membrilor familiei sale spaţiu locativ sau de a achita compensaţia bănească în schimbul locuinţei, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 29 aprilie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 21 decembrie 2012, Osadciuc Viorica s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Ministerul Apărării al RM, intervenient accesoriu Ministerul Finanţelor al RM, solicitând obligarea Ministerului Apărării al RM să acorde Vioricăi Osadciuc şi membrilor familiei sale spaţiu locativ, sau de a achita compensaţia bănească în schimbul locuinţei, În motivarea acţiunii reclamanta a indicat, că din 25.03.1999 şi până în prezent exercită serviciul militar prin contract în cadrul Armatei Naţionale ale Republicii Moldova. Actualmente deţine funcţia de ajutor superior şef serviciu financiar, Brigada 2 infanterie motorizată, având gradul militar de locotenent major.

Menţionează, că pe parcursul serviciului militar prin contract, a solicitat, în ordinea stabilită de legislaţie, luarea la evidenţă pentru acordarea locuinţei. I-a fost comunicat faptul, că a fost luată la evidenţă şi vor fi îmbunătăţite condiţiile de locuit pentru familia sa în conformitate cu legislaţia în vigoare, însă până în prezent, nu i s-a repartizat locuinţa sau compensaţia bănească în schimbul spaţiului locativ. Consideră reclamanta că astfel i-au fost încălcate drepturile sale legale. Menţionează, că prin cererea prealabilă din 14.12.2012, adresată Ministerului Apărării al Republicii Moldova, a solicitat asigurarea cu spaţiu locativ din fondul locativ de stat. Prin răspunsul nr.70/1572 din 18.12.2012 la cererea prealabilă înaintată, i s-a comunicat despre imposibilitatea de asigurare cu spaţiu locativ, motivându-se prin faptul, că în conformitate cu art. XIV al Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr.90 din 04.12.2009.

art.21 al Legii privire la statutul militarilor nr.162- XVI din 22.07.2005 a fost modificat, în urma căreia obligaţia de asigurare cu spaţiu locativ a militarilor prin contract, a fost exclusă. Consideră reclamanta că de către pârât au fost ignorate prevederile art. 6 alin. (1) din CC, care stabileşte că legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 29 aprilie 2014, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014, a fost respins apelul declarat de Osadciuc Viorica şi a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 29 aprilie 2014. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 30 decembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Osadciuc Viorica prin intermediul avocatului Ceban Alexandru (mandat nr. 0122226) a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 29 aprilie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii înaintate obligând Ministerul Apărării al RM să-i acorde spaţiu locativ. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenta a indicat că atît instanța de apel cît şi instanţa de fond au încălcat esenţial normele de drept material şi au aplicat eronat de drept material.

La 11 februarie 2015, Ministerul Apărării a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd declararea acestuia inadmisibil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Osadciuc Viorica nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Osadciuc Viorica ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Osadciuc Viorica se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă