2ra-998/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă:E. Tverdohleb dosarul nr. 2ra-998/15 instanţa de apel: T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza ÎNCHEIERE 29 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Alexandra Medveţcaia în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Asociaţiei de Economii şi Împrumut „Colicăuţi” împotriva Alexandrei Medveţcaia cu privire la încasarea datoriei şi acţiunea reconvenţională a Alexandrei Medveţcaia împotriva Asociaţiei de Economii şi Împrumut „Colicăuţi” cu privire la declararea nulităţii contractului împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 04 noiembrie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de Alexandra Medveţcaia şi menţinută hotărârea Judecătoriei Briceni din 18 mai 2013, prin care a fost admisă acţiunea iniţială şi respinsă cererea reconvenţională constată: La 11 septembrie 2012, AEÎ „Colicăuţi” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Alexandrei Medveţcaia cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a invocat că conform contractului de împrumut nr. 325 din 30 decembrie 2009 a acordat Alexandrei Medveţcaia un împrumut în sumă de 35000 lei, cu termen de rambursare la 01 februarie 2012. Susţine că în baza acestui contract, pârâta şi-a asumat obligaţia de a executa contractul conform graficului de rambursare a dobânzii, cât şi a împrumutului în întregime, însă nu a respectat condiţiile contractuale, nu a achitat plăţile stabilite prin contract, astfel, datoria acumulată fiind de 46470,26 lei, constituită din 35000 lei împrumut, 3152,01 lei dobândă, 7630 lei penalităţi de întârziere la împrumut, 687,35 lei penalităţi de întârziere la dobândă.

Subliniază că în adresa Alexandrei Medveţcaia a fost expediată o notificare prin care, în temeiul art. 1156 şi 1242 Cod civil, ultima a fost informată despre termenul de scadenţă a contractului de împrumut, acordându-i încă un termen de 10 zile pentru achitarea tuturor plăţilor, însă până în prezent, pârâta refuză achitarea datoriei. Îţi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 166, 167 CPC, art. 1156, 1242, 1243 Cod civil. 1 Solicită admiterea acţiunii, încasarea de la Alexandra Medveţcaia în beneficiul AEÎ „Colicăuţi” a datoriei în sumă de 46470,26 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Briceni din 14 septembrie 2012 a fost aplicat sechestru asupra terenului agricol cu suprafaţa de 0,807 ha, numărul cadastral 1420107098, amplasat în extravilanul s. Colicăuţi, r-nul Briceni, ce aparţine Alexandrei Medveţcaia.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 20 decembrie 2012, a fost respins recursul declarat de Alexandra Medveţcaia şi menţinută încheierea Judecătoriei Briceni din 14 septembrie 2012. La 20 martie 2013, AEÎ „Colicăuţi” a depus cerere de completare a temeiurilor şi concretizare a cerinţelor. În motivarea acţiunii a invocat că pct. 2.5 al contractului de împrumut nr. 325 din 30 decembrie 2009, este prevăzut expres care este rata dobânzii contractuale şi anume că pentru utilizarea împrumutului beneficiarul achită asociaţiei dobânda în mărime de 27,5 % anual. Rata dobânzii este variabilă, va fi stabilită unilateral de asociaţie şi va fi comunicată beneficiarului cu 10 zile lucrătoare înainte de modificare.

În cazul dezacordului cu noua rată a dobânzii, beneficiarul este în drept de a rezilia prezentul contract şi în termen de 10 zile să achite anticipat şi integral împrumutul, dobânda aferentă şi alte plăţi prevăzute de prezentul contract. Pentru perioada de timp ce urmează după expirarea acestor zile la suma nerambursată se calculează dobânda la rată nouă.

Susţine că circumstanţele menţionate sunt confirmate în mod expres prin procesul – verbal nr. 1A al şedinţei Consiliului AEÎ „Colicăuţi” din 21 ianuarie 2009, or, conform pct. 2 al deciziei stabilit, conform scrisorii de la Corporaţia de Finanţare Rurală începând cu 01 februarie 2009, mărimea dobânzii la împrumuturile luate şi acordate în mărime de 27,5 % anual şi comision de 2,5 %. Afirmă că reieşind din dreptul de a modifica unilateral rata dobânzii, în temeiul procesului – verbal nr. 3 al şedinţei Consiliului AEÎ „Colicăuţi” din 26 ianuarie 2010, prin pct. 2 al deciziei a fost prevăzut că la împrumuturile anilor precedenţi de stabilit dobânda în mărime de 23 % anual, începând cu trimestrul II al anului 2010, iar în temeiul pct. 2.5 al contractului de împrumut, s-a decis micşorarea ratei contractuale stabilite la cuantumul de 23 % anual.

Menţionează că părţile contractuale au prevăzut plata unei alte rate a dobânzii contractuale, decât cea egală cu rata de refinanţare a BNM. Mai notează că potrivit pct. 2.5 al contractului menţionat, pentru utilizarea împrumutului, beneficiarul achită asociaţiei dobândă în mărime de 27,5 % anual, iar ulterior, a modificat unilateral rata dobânzii contractuale, fiind micşorată la cuantumul de 23 % anual. În circumstanţele expuse, beneficiind de drepturile sale contractuale şi valorificând integral mijloacele financiare împrumutate, pârâta şi-a asumat şi obligaţiunea să plătească dobânda contractuală la rata prevăzută de clauzele actului juridic semnat.

Iar din materialele cauzei rezultă că a plătit dobânda contractuală până la situaţia din 08 mai 2012. Menţionează recurentul că are dreptul de a pretinde inclusiv şi la încasarea de la pârâtă a dobânzii de întârziere contractuală şi legală, în cuantumul şi condiţiile stabilite de contract şi de legislaţa aferentă, pe motiv că pârâta nu şi-a onorat 2 obligaţiile contractuale cu privire la rambursarea împrumutului, a încălcat dispoziţiile contractului de împrumut, nerespectând termenul de rambursare a împrumutului, precum şi prevederile legislaţiei în vigoare cu privire la executarea obligaţiilor. Relevă că potrivit art. 602 alin. (1) Cod civil, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă.

Totodată, în acord cu prevederile art. 872 alin. (1) Cod civil, în cazul în care împrumutatul nu restituie în termen împrumutul, împrumutătorul poate cere pentru întreaga sumă datorată o dobândă în mărimea prevăzută la art. 619 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Menţionează reclamantul şi dispoziţiile art. 619 alin. (1) Cod civil, care statutează că obligaţiilor pecuniare li se aplică dobânzi pe perioada întârzierii. Dobânda de întârziere reprezintă 5 % peste rata dobânzii prevăzută la art. 585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Reieşind din faptul că împrumutul nu a fost rambursat de către pârâtă conform pct. 2.8 al contractului pentru perioada de 180 de zile, urmează a fi încasată şi penalitatea în mărime de 12600 lei.

La fel, susţine reclamantul că este necesară aplicarea imperativă şi calcularea dobânzii de întârziere legale la rata de bază stabilită de BNM pentru perioada respectivă şi coeficientul de 5,0 % peste rata dobânzii prevăzute de art. 585 Cod civil, potrivit alin. (1) art. 619 Cod civil, ceea ce constituie în total suma de 2122,53 lei. Indică că potrivit art. 513 Cod civil, debitorul şi creditorul trebuie să se comporte cu bună-credinţă şi diligenţă la momentul naşterii, pe durata existenţei, la momentul executării şi stingerii obligaţiei. Iar prin prisma prevederilor art. 512 alin. (1) Cod civil, în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute.

Prestaţia poate consta în a da, a face sau a nu face. Invocă şi prevederile art. 514 Cod civil, potrivit căruia obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. Menţionează şi conţinutul art. 572 alin. (2) Cod civil, care stipulează că obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Mai indică că potrivit art. 872 alin. (1) Cod civil, în cazul în care împrumutatul nu restituie în termen împrumutul, împrumutătorul poate cere pentru întreaga sumă datorată o dobândă în mărimea prevăzută la art. 619 dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Solicită admiterea cererii, încasarea de la Alexandra Medveţcaia a datoriei restante în sumă totală de 61122,15 lei, ce constă din 35000 lei împrumut restant, 9950,69 lei dobândă restantă, 12600 lei penalităţi la împrumut restant, 1448,93 lei penalităţi la dobânda restantă, 2122,53 lei dobânda de întârziere, precum şi a cheltuielilor de judecată în valoare de 1833,67 lei. La 20 martie 2013, Alexandra Medvedţcaia a înaintat acţiune reconvenţională împotriva AEÎ „Colicăuţi” cu privire la declararea nulităţii contractului de împrumut nr. 325 din 30 decembrie 2009. 3 În motivarea acţiunii reconvenţionale a invocat că la semnarea contractului de împrumut nu şi-a manifestat voinţa spre naşterea drepturilor şi obligaţiilor corespunzătoare, ori aceasta nu a primit suma indicată în contractul de împrumut, menţionând că contractul de împrumut este fictiv, deoarece, nu a avut intenţia ca contractul menţionat să producă efecte juridice, acesta creând doar o aparenţă juridică.

Indică prevederile art. 195 Cod civil, care stipulează că actul juridic civil este manifestarea de către persoane fizice şi juridice a voinţei îndreptate spre naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile. Iar potrivit art. 221 alin. (1) Cod civil, actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul. Susţine că a beneficiat de un împrumut, fiind semnat contractul de împrumut nr. 325 din 30 decembrie 2009, cu termenul de rambursare la 10 decembrie 2009, obiectul căruia a costituit suma de 41657,29 lei. A fost încheiat un contract de împrumut cu soţul ei Nicolai Medveţchii şi cu fiul ei Serghei Medveţchii. Susţine că la data scadenţei, nici ea şi nici soţul ei, din lipsa mijloacelor băneşti, nu au restituit împrumutul.

Subliniază că de către administraţia AEÎ „Colicăuţi” a fost invitată împreună cu Ala Cernovod şi Vadim Cernovod în vederea clarificării situaţiei, la care au semnat anumite acte propuse de directorul asociaţiei. La materialele cauzei se regăseşte cererea de împrumut din 28 decembrie 2009, în care se indică că solicită acordarea unui împrumut de 35000 lei, fiind indicat că datorii către persoanele fizice şi juridice nu are. Remarcă că din anexa procesului – verbal al consiliului AEÎ „Colicăuţi” din 29 decembrie 2009, este indicat că împrumutul a fost rambursat la 29 decembrie 2009. Conchide că este dubios faptul precum că la 29 decembrie 2009 se face referire că au fost rambursate mijloacele băneşti în mărime de 30000 lei, în cerere de împrumut din 28 decembrie 2009 este indicat că datorii nu are, iar la 30 decembrie 2009 de indică că a fost primită suma de 35000 lei.

Susţine că la semnarea contractului de împrumut, părţile au avut intenţia de a ascunde actul juridic din 31 martie 2009, din motive necunoscute ei, ori aceasta nu a restituit suma de 30000 lei, astfel cum se pretinde în anexa procesului – verbal din 29 decembrie 2009 al consiliului AEÎ „Colicăuţi” din lipsa mijloacelor băneşti, iar AEÎ „Colicăuţi” la 30 decembrie 2009, nu dispunea de mijloace băneşti pentru a le acorda membrilor săi ori sunt numeroase contracte de împrumut la alţi membri ai AEÎ „Colicăuţi” care, de asemenea, au primit sume de bani fără a le număra.

Prin hotărârea Judecătoriei Briceni din 18 mai 2013 a fost admisă acţiunea AEÎ „Colicăuţi”, încasată de la Alexandra Medveţcaia în beneficiul AEÎ „Colicăuţi” suma de 35000 lei cu titlu de împrumut restant şi suma de 9950,69 lei cu titlu de dobândă restantă, suma de 12600 lei cu titlu de penalităţi la împrumut restant, suma de 1448,93 lei penalităţi la dobândă restantă, suma de 2122,53 lei cu titlu de dobândă de întârziere, în total suma de 61122,15 lei, precum şi suma de 1833,67 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 04 noiembrie 2014, a fost respins apelul declarat de Alexandra Medveţcaia şi menţinută hotărârea primei instanţe.

4 La 20 februarie 2015, Alexandra Medveţcaia a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 04 noiembrie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acţiunea reconvenţională, iar acţiunea înaintată de AEÎ „Colicăuţi” să fie respinsă ca neîntemeiată şi tardivă în partea încasării penalităţii. În motivarea recursului a invocat dzacordul cu decizia recurată, considerând că instanţele ierarhic inferioare nu au aplicat legea pertinentă.

Susţine că în motivarea nulităţii contractului de împrumut a adus mai multe argumente ce dovedesc temeiul, cât şi probele ce justifică acţiunea reconvenţională înaintată, iar instanţa de fond şi cea de apel nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi anume prevederile legale cu privire la nulitatea actului juridic, lipsa consimţământului asupra încheierii actelor juridice şi modul defectuos al evidenţei contabile. Subliniază că intenţia părţilor la încheierea contractului nu a fost de a acorda şi respectiv, de a primi careva mijloace băneşti, care, de altfel, nu au fost primite, din lipsa materială a acestora, contractul nefiind executat fizic în lipsa resurselor financiare, evidenţa contabilă confirmând aceste circumstanţe de drept.

Afirmă că instanţele ierarhic inferioare nu au aplicat legea cu privire la fictivitatea contractului şi anume art. 221 alin. (1) Cod civil, care prevede că actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice este nul. Invocă prevederile art. 17 alin. (1) al Legii contabilităţii, potrivit cărora deţinerea de către entitate a activelor cu orice titlu, înregistrarea surselor de provenienţă a acestora şi a faptelor economice fără documentarea şi reflectarea acestora în contabilitate se interzic. Menţionează şi prevederile pct. 22 al Hotărârii Guvernului privind aprobarea Normelor pentru efectuarea operaţiunilor de casă în economia naţională a Republicii Moldova, care statutează că în registrul de casă a întreprinderii se ţine evidenţa tuturor încasărilor şi eliberărilor de numerar.

Iar potrivit pct. 24 din Hotărârea nominalizată, înscrierile în registru de casă se fac de către casier imediat după primirea sau eliberarea banilor pe fiecare dispoziţie sau alt document de substituire. Zilnic, la sfârşitul zilei de lucru, casierul face totalul operaţiunilor, transcrie restul de bani din casă pentru ziua următoare şi predă contabilităţii, contra chitanţă, exemplarul doi detaşabil (copia înscrierilor din registrul de casă pentru ziua respectivă) cu documentele de casă de încasare şi de cheltuieli, notificând acest lucru contra semnătură în registrul de casă. Relatează că registrul de casă care este documentul contabil ce reflectă consecutivitatea încasărilor şi eliberărilor de numerar, indică că la sfârşitul zilei de 29 decembrie 2009, intimatul deţinea suma de 26850 lei şi nicidecum suma de 35000 lei pentru a fi acordată, aceiaşi sumă fiind indicată şi cu ziua imediat următoare în litigiu, fapt confirmat din menţiunile registrului de casă.

Susţine că în lipsa încasărilor de numerar, AEÎ „Colicăuţi” nu putea să acorde suma de 35000 lei, ori înscrierile din registru se fac imediat după primirea banilor şi/sau eliberarea acestora, iar intimatul până a indica în registrul de casă în calitate de plăţi suma de 35000 lei ca acordată nu a încasat nimic, neavând mijloace băneşti pentru a fi eliberate, iar concluzia că la 30 decembrie 2009, intimatul a încasat peste 850000 lei şi a efectuat plăţi în sumă de 850000 lei, necesită a fi apreciată critic. 5 Conchide că instanţele ierarhic inferioare nu au ţinut cont de prevederile pertinente aplicabile circumstanţelor de fapt ale pricinii indicate, dar şi prevederile art. 201 Cod civil, care prevede expres că actul juridic se consideră neîncheiat în cazul în care esenţa consimţământului nu poate fi determinată cu certitudine nici din exprimarea exteriorizată şi nici din alte circumstanţe ale încheierii sale.

Nici prevederile art. 670 Cod civil, potrivit căruia este nul contractul al cărui obiect reprezintă o prestaţie imposibilă, nu a fost aplicat de instanţele ierarhic inferioare. Remarcă că dispunerea încasării penalităţii este neîntemeiată şi tardivă. Astfel, instanţa de fond şi cea de apel urmau să aplice normele cu privire la prescripţia extinctivă a penalităţii la împrumutul restant şi la dobânda restantă în mărime de 12600 lei şi corespunzător 1448 lei. Prin urmare, conform art. 268 Cod civil, este stabilit că se prescriu în termen de 6 luni, acţiunile privind încasarea penalităţii.

Mai indică că termenul de prescriere, de stingere a dreptului la penalitate de 6 luni se referă la perioada ce începe de la scadenţa contractului de împrumut 01 februarie 2012 şi data când acţiunea a fost înaintată în instanţa de judecată care este 11 septembrie 2012 şi nu perioada în care se permite calcularea penalităţii, or, art. 268 Cod civil, prevede prescrierea acţiunii privind încasarea penalităţii şi nu prescrierea calculului încasării penalităţii. Consideră că instanţa de fond şi cea de apel nu a ţinut cont de modul de calcul şi limita calculării dobânzii contractuale fiind dispusă neîntemeiat încasarea sumei de 9950 lei, cu titlu de dobândă contractuală restantă suma calculată după scadenţa contractului de împrumut.

La 17 aprilie 2015, AEÎ „Colicăuţi” a depus referinţă la recursul Alexandrei Medveţcaia, solicitând declararea recursului ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentei, la 19 decembrie 2014, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire nr. 26277 (f. d. 63, vol. II ), fiind recepţionată de recurentă la 26 decembrie 2014, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f. d. 64). Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 20 februarie 2015, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

6 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Alexandra Medveţcaia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Alexandra Medveţcaia, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Alexandra Medveţcaia ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Alexandra Medveţcaia se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 7