2rac-117/15 — Încasarea datoriei

Judecătoria Donduşeni Dosarul nr. 2rac-117/15 Judecător: L. Ţurcan Curtea de Apel Bălţi Judecători: E. Ababei, G. Polivenco, A. Garbuz Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 29 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Galina Stratulat, Ion Druţă, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de către ÎM „Magt-Vest” SRL, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM „Magt-Vest” SRL împotriva SC „Ariprodagro” SRL privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 04 noiembrie 2014, CONSTATĂ : La 02 august 2013 ÎM „Magt-Vest” a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva SC „Ariprodagro” SRL privind încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în conformitate cu contractul de vînzare-cumpărare a sfeclei de zahăr, pîrîtul s-a obligat faţă de reclamant să crească şi să livreze către Filiala ÎM ”Magt-Vest” Fabrica de zahăr din Donduşeni, sfeclă de zahăr iar reclamantul s-a obligat să recepţioneze şi să achite marfa. Conform actului de verificare a decontărilor, pîrîtul înregistrează o datorie în sumă de 2 064 051,67 (două milioane şaizeci şi patru mii cincizeci şi unu lei şase zeci şi şapte lei). Pentru soluţionare pe cale amiabilă a litigiului apărut, în adresa pîrîtului a fost expediată pretenţie. Numeroasele încercări ulterioare de a-1 contacta pe pîrît, pentru a verifica care este cauza neachitării datoriei restante, nu s-au soldat cu succes, fapt ce la determinat să se adreseze în instanţa de judecată.

Ulterior, reclamantul ÎM „Magt-Vest” SRL a depus o cerere de concretizare a acţiunii privind majorarea cuantumului pretenţiilor, motivînd că la data de 20.12.2013 pîrîtul a livrat sfeclă de zahăr în sumă 245443,68 lei care la data de 30.11.2013 a fost recoltată de către ÎM „Magt-Vest” SRL mai prestînd servicii în mărime de 165 200 lei, amenzi şi penalităţi în sumă de 120138, 27 lei. Prin urmare, la data de 27.02.2014 suma datoriei SC ’’Ariprodagro” s-a mărit cu 59 937,28 (cincizeci şi nouă mii nouă sute treize; şapte, 28) lei şi constituie 2 123 988,95 (două milioane o sută douăzeci şi trei nouă sute optzeci şi opt mii, 95) lei. A solicitat reclamantul încasarea forţată din contul pîrîtului a sumelor indicate.

Prin hotărîrea Judecătoriei Donduşeni din 27.02.2014 s-a admis parţial acţiunea înaintată de ÎM „Magt-Vest” împotriva SC „Ariprodagro” SRL cu privire încasarea 1 datoriei. S-a încasat de la SC „Ariprodagro” SRL în beneficiul Întreprindereii Mixte „Magt-Vest” Societate cu Răspundere Limitată suma datoriei în mărime de 1 850 000 (un milion opt sute cincizeci mii) lei. S-a respins acţiunea în partea încasării sumei de 274 000 (două sute şaptezeci şi patru mii) lei. Pentru a hotărî astfel, instaţa de fond s-a bazat pe totalitatea probelor prezente şi a conchis că acţiunea înaintată este bazată pe suport legal. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, SC „Ariprodagro” SRL a declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată înainatată de ÎM „Magt-Vest” SRL să fie respinsă.

Ulterior, la data de 26.06.2014, SC „Ariprodagro” SRL a depus apel suplimentar împotriva hotărîrii Judecătoriei Donduşeni din 27.02.2014 solicitînd admiterea acţiunii cu casarea parţială a hotărîrii primei şi încasarea de la SC „Ariprodagro” SRL a sumei datoriei în mărime de 458 542 lei în beneficiul ÎM „Magt-Vest” SRL. În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 04 noiembrie 2014 s-a admis apelul declarat de către SC „Ariprodagro” SRL şi s-a modificat hotărîrea Judecătoriei Donduşeni din 27.02.2014 prin micşorarea sumei încasate de la SC „Ariprodagro” SRL în beneficiul ÎM „Magt-Vest” SRL de la 1 850 000 lei la 458 542 lei şi taxa de stat încasată de la SC „Ariprodagro” SRL în beneficiul statului de la 50 000 lei la 13 756, 26 lei. În rest hotărîrea Judecătoriei Donduşeni din 27.02.2014 s-a menţinut. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt întemeiate.

Totodată, instanţa de apel a conchis că o parte din facturile anexate la materialele cauzei sînt datate cu mai mult de trei ani pînă la înaintarea acţiunii în instanţa de judecată. Astfel, odată ce acţiunea a fost înregistrată la data de 02.08.2013, instanţa de apel consideră că trebuie să fie luate în calcul doar facturile de după data de 02.08.2010, care se încadrează în termenul general de prescripţia. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel ÎM „Magt-Vest” SRL a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 04 noiembrie 2014 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Donduşeni din 27 februarie 2014 prin care acţiunea a fost admisă parţial.

În argumentarea recursului recurentul a invocat că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, au fost încălcate şi aplicate greşit normele de drept material. La data de 17.03.2015, SC „Ariprodagro” SRL a înaintat referinţă prin care solicită declararea ca fiind inadmisibil a recursului înaintat de către ÎM „Magt-Vest” SRL. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de ÎM „Magt-Vest” SRL a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. 2 Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei prezentate de intimat, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide temeinicia lui, pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. Colegiul susţine ca fiind legală şi întemeiată soluţia dată de prima instanţă. Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată cu certitudine că, ÎM „Magt-Vest” a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva SC „Ariprodagro” SRL privind încasarea datoriei de 2 123 988,95 (două milioane o sută douăzeci şi trei nouă sute optzeci şi opt mii, 95) lei.

Instanţa de fond a admis parţial acţiunea şi a încasat de la SC „Ariprodagro” SRL în beneficiul Întreprindereii Mixte „Magt-Vest” SRL suma datoriei în mărime de 1 850 000 (un milion opt sute cincizeci mii) lei, respingînd acţiunea în partea încasării sumei de 274 000 (două sute şaptezeci şi patru mii) lei, soluţie casată parţial de instanţa de apel care a admis apelul SC „Ariprodagro” SRL şi a modificat hotărîrea primei instanţe prin micşorarea sumei încasate de la SC „Ariprodagro” SRL în beneficiul ÎM „Magt-Vest” SRL de la 1 850 000 lei la 458 542 lei şi taxa de stat încasată de la SC „Ariprodagro” SRL în beneficiul statului de la 50 000 lei la 13 756, 26 lei. În rest hotărîrea instanţei de fond s-a menţinut.

Colegiul consideră soluţia dată de instanţa de apel ilegală, deoarece decurge din interpretarea greşită a circumstanţelor cauzei şi, ca urmare, aplicarea eronată a normelor de drept material pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 513 Cod civil, debitorul şi creditorul trebuie să se comporte cu bună-credinţă şi diligenţă la momentul naşterii, pe durata existenţei, la momentul executării şi stingerii obligaţiei. Conform art. 514 Cod Civil al RM, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. Astfel, constată Colegiul că, între părţi la data de 12.08.2011 a fost încheiat contractual nr. 25 privind procurarea sfeclei de zahăr din roada anului 2012, conform căruia SRL „Ariprodagro” era obligat să livreze sfeclă de zahăr către ÎM „Magt- Vest” SRL în număr de 2400 tone sfeclă de zahăr de pe 80 ha pămînt, iar reclamantul s-a obligat să recepţioneze şi să achite marfa.

Colegiul mai constată, că contractul a fost încheiat cu respectarea formei prevăzute de lege. Articolul 572 al. (2) al Codului Civil RM stipulează că, obligaţia trebuia executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Colegiul reţine că în şedinţa de judecată a instanţei de fond s-a constatat cu certitudine, că pârâtul nu şi-a onorat obligaţiunile contractuale stabilite în contractul de prestare a sfeclei de zahăr susmenţionat, prin faptul neprestării a cantităţii de sfeclă de zahăr stipulate în contract, ceea ce a susţinut în şedinţa de judecată şi reprezentantul pîrîtului, care a declarat că din motivul calamităţilor naturale, în speţă anului secetos, nu a fost în stare de a presta cantitatea de sfeclă de zahăr convocată în contractul de vînzare-cumpărare.

De aceea şi s-a format suma datoriei. Potrivit art. 602 Codului Civil al Republicii Moldova, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru 3 prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. Astfel, Colegiul conchide că, odată ce a fost încheiat un contract între părţi privind prestarea sfeclei de zahăr, ambele părţi şi-au asumat anumite răspunderi stipulate în contract, care urmau a fi executate. Reţine Colegiul, reieşind din materialele cazului că, în şedinţa de judecată a instanţei de fond reclamantul a relevat faptul că nu a prestat cantitatea de sfeclă de zahăr necesară din motivul anului secetos şi a calamităţilor naturale, însă nu a probat aceste afirmaţii cu probe pertinente, plus la toate pct. 5.1 din contract prevede ca pîrîtul se obligă să presteze tot volumul de sfeclă de zahăr cultivat pe suprafaţa indicată în pct. 2.1.

din contract şi anume 80 ha, în mărime de 2400 tone, iar pct. 5.2 din acelaşi contract stipulează că părţile contractante sunt eliberate integral sau parţial de la răspundere privind neîndeplinirea prevederilor din contract doar în cazuri fortuite. Nici o împrejurare nu eliberează debitorul de a se achita cu creditorul, pentru avansarea material-financiară acordată, decît în cazurile fortuite. Care anume cazuri, şi în ce proporţii nu este prevăzut în conţinutul contractului, iar pîrîtul nici nu a prezentat careva probe, în care ar dovedi pierderile suportate în urma aşa - numitor calamităţi naturale. Respectiv, Colegiul reţine că, pîrîtul a fost avansat cu cele necesare privind recoltarea sfeclei de zahăr, pe care urma s-o presteze reclamantului, totodată pîrîtul urma să stingă datoriile faţă de reclamant, pentru serviciile de recoltare a sfeclei, pentru motorină, pentru erbicide.

La înaintarea cererii de chemare în judecată reclamantul a solicitat încasarea de pe pîrît a datoriei în sumă de 2 064 051,67 (două milioane şaizeci şi patru mii cincizeci şi unu, 67) lei. Conform art. 131 alin. (4) CPC, dacă o parte recunoaşte în şedinţă de judecată sau în cadrul îndeplinirii delegaţiei judiciare faptele pe care cealaltă parte îşi întemeiază pretenţiile sau obiecţiile, aceasta din urmă este degrevată de obligaţia dovedirii lor. Recunoaşterea se consemnează în procesul-verbal al şedinţei de judecată. Recunoaşterea expusă în scris se anexează la materialele dosarului.

În acest sens, Colegiul menţionează ca important faptul că, în şedinţa de judecată a primei instanţe, pîrîtul, în persoana lui Serghei Suveica, a recunoscut datoria formată faţă de reclamant în mărime de 1 850 000 (un milion opt sute cincizeci mii) lei, relatînd că penalitatea în mărime de 274 000 (două sute şaptezeci şi patru mii) lei nu o recunoaşte, solicitînd respingerea acesui capăt de cerere. (f.d. 108) Astfel, conchide Colegiul că, recunoaşterea unui fapt în instanţa de judecată este văzut ca un fapt juridic, care din momentul recunoaşterii lui, dă naştere drepturile şi obligaţiile civile ce se consideră apărute şi nu necesită acţiuni suplimentare pentru probarea lor. Conform art. 123 alin. (6) CPC, faptele invocate de una din parţi nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat.

În acest context, Colegiul menţionează faptul că, în cadrul examinării litigiului de către prima instanţă, intimatul în cauză, pe de o parte a recunoscut existenţa relaţiilor juridico-civile între părţile aflate în litigiu, a recunoscut şi existenţa datoriei parţial, mai mult, intimatul, nu a invocat omiterea de către recurent a termenului de prescripţie. 4 Conform art. 271 CPC, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond. În apel sau în recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului.

Astfel, reţine Colegiul că, în sensul art. 271 din CC RM, cerere despre termenul de prescripţie poate fi făcută doar pînă la terminarea dezbaterilor judiciare în fond. Or, conchide Colegiul că, regula conform căreia în apel sau în recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului, nu poate fi aplicată acestei speţe, deoarece faptele care au stat la baza examinării de către instanţa de apel a cererii de omitere a termenul general de prescripţie depusă la etapa apelului, sunt axate pe reaprecierea unor probe care au stat la baza calculului mărimei datoriei SC „Ariprodagro” SRL faţă de ÎM „Magt-Vest” SRL. Astfel, fondul cauzei, în speţă mărimea datoriei, nu poate fi reexaminată, deoarece a fost recunoscută de către intimat în instanţa de fond, fiind un fapt degrevat de probaţiune.

În condiţiile litigiului, Colegiul constată faptul că, cerere despre termenul de prescripţie a fost depusă de către intimat în cadrul examinării litigiului în apel, iar instanţa de apel contrar cerinţelor legale, nu a constatat existenţa împrejurărilor degrevate de obligaţia dovedirii lor, prin ce a admis încălcarea drepturilor legal- patrimoniale şi celor procedurale ale întreprinderii reclamante, interpretînd eronat prevederile legale. Mai reţine Colegiul că, faptul recunoaşterii în cadrul examinării litigiului, în instanţa de fond, de către SRL „Ariprodagro”, a datoriei parţiale în sumă de 1.850.000 MDL (fără penalităţi şi calculul numărului de hectare), urma a fi apreciat corespunzător de către instanţa de apel, prin a constata că argumentele şi/sau motivaţia cererii de apel, reprezintă o modalitate de a se eschiva de la plata obligaţiilor pecuniare existente şi recunoscute, fie şi în măsura parţială.

Totodată, Colegiul reţine că, instanţa de apel în condiţiile examinării litigiului în apel, nu a ţinut cont de faptul că, în prima instanţă intimatul nu a obiectat cu referire la facturile fiscale, obiectând doar în cadrul instanţei de apel. Astfel, Colegiul conchide că instanţa de fond corect a ajuns la concluzia de a admite parţial acţiunea înaintată de ÎM „Magt-Vest” împotriva SC „Ariprodagro” SRL cu privire încasarea datoriei şi corect a încasat de la SC „Ariprodagro” SRL în beneficiul Întreprindereii Mixte „Magt-Vest” SRL suma datoriei în mărime de 1 850 000 (un milion opt sute cincizeci mii) lei, respingînd acţiunea în partea încasării sumei de 274 000 (două sute şaptezeci şi patru mii) lei.

În consecinţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că argumentele aduse de ÎM „Magt-Vest” SRL şi-au găsit în parte confirmare în cadrul examinării prezentului recurs. Ţinînd cont de faptul că prima instanţă a constatat şi a elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea fondului cauzei, corect a aplicat legea materială, adoptînd o hotărîre legală şi întemeiată, iar instanţa de apel a adoptat o hotărîre ce reiese din aprecierea eronată a circumstanţelor cauzei, ce a dus la interpretarea şi aplicarea eronată a legii materiale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a 5 admite recursul declarat, de a casa decizia instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În legătură cu cele relatate, conform art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de ÎM „Magt-Vest” SRL. Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 04 noiembrie 2014 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Donduşeni din 27 februarie 2014, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a ÎM „Magt-Vest” SRL împotriva SC „Ariprodagro” SRL privind încasarea datoriei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă Ion Corolevschi Iuliana Oprea 6