2rac-553/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: I. Ţurcan dosarul nr. 2rac-553/15 instanţa de apel: A. Gheorghieş N. Chircu, A. Albu ÎNCHEIERE 21 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea comercială “Agrolăstar” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă “Magt-Vest” societate cu răspundere limitată împotriva societăţii comerciale “Agrolăstar” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 18 decembrie 2014 c o n s t a t ă La data de 02 august 2013 Întreprinderea Mixtă “Magt-Vest” societate cu răspundere limitată (Î.M.

“Magt-Vest” S.R.L.) a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii comerciale “Agrolăstar” societate cu răspundere limitată (în continuare S.C. “Agrolăstar” S.R.L.) cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii a menţionat că, în conformitate cu clauzele contractului de vînzare-cumpărare nr. 12 din 26 iulie 2011, S.C. “Agrolăstar” S.R.L. s-a obligat să crească şi să livreze sfeclă de zahăr către Î.M. “Magt-Vest” S.R.L., iar ultima să recepţioneze şi să achite preţul mărfii. Menţionează că, în scopul creşterii şi livrării sfeclei de zahăr a avansat către S.C. “Agrolăstar” S.R.L. mărfuri şi servicii, iar potrivit actului de verificare a decontărilor pîrîtul are o datorie în sumă de 1463641,07 lei.

Prin cererea de concretizare a pretenţiilor din 27 februarie 2014, Î.M. “Magt-Vest” S.R.L. a solicitat încasarea datoriei în sumă de 1429137,50 lei. În motivarea cererii de concretizare a pretenţiilor a menţionat că, ulterior depunerii 1 acţiunii, la data de 20 decembrie 2013 S.C. “Agrolăstar” S.R.L. a livrat în adresa sa sfeclă de zahăr care a dus la diminuarea datoriei cu suma de 34503,57 lei şi actualmente constituie 1429137,50 lei. Solicită încasarea din contul S.C. “Agrolăstar” S.R.L. în beneficiul său a datoriei în sumă de 1429137,50 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Donduşeni din 27 februarie 2014 s-a admis parţial acţiunea înaintată de Î.M. “Magt-Vest” S.R.L., s-a încasat de la S.C. “Agrolăstar” S.R.L.

în beneficiul Î.M. “Magt-Vest” S.R.L. suma datoriei în mărime de 1236000 lei, s-a respins acţiunea cu privire la încasarea sumei de 193137 lei cu titlu de penalitate şi s-a încasat taxa de stat de la S.C. “Agrolăstar” S.R.L. în mărime de 37080 lei. În motivarea soluţiei instanţa de judecată a constatat că, pîrîtul nu şi-a executat obligaţiile contractuale, mai mult ca atît a recunoscut datoria faţă de reclamant în sumă de 1236000 lei. Ţinînd cont de faptul că, suma în mărime de 193137 lei cu titlu de penalitate nu a fost recunoscută de pîrît instanţa a respins acest capăt de cerere. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 18 decembrie 2014 s-a respins apelul declarat de S.C. “Agrolăstar” S.R.L.

şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 17 februarie 2015 S.C. “Agrolăstar” S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 18 decembrie 2014, solicitînd scutirea parţială de la achitarea taxei de stat, admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi casarea parţială a hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel interpretat în mod eronat legea şi a încălcat normele de drept procedural. Mai mult ca atît a reţinut ca mijloace de probă facturi fiscale cu termen de prescripţie expirate şi a ignorat probele care atestă circumstanţele de forţă majoră. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 03 martie 2015 s-a respins demersul înaintat de S.C.

“Agrolăstar” S.R.L. cu privire la scutirea parţială de la plata taxei de stat la depunerea cererii de recurs, nu s-a dat curs cererii de recurs declarate de S.C. “Agrolăstar” S.R.L. şi s-a comunicat recurentului despre necesitatea prezentării dovezii de plată taxei de stat în mărime de 3531 lei, acordîndu-i termen de pînă la 25 martie 2015. La data de 19 martie 2015 recurentul a prezentat dovada achitării taxei de stat (f.d. 175) Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; 2 d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că, recurentul a luat cunoştinţă de decizia recurată la data de 21 ianuarie 2015, iar recursul a fost depus la 17 februarie 2015 prin urmare recursul este considerat ca fiind depus în termen. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel interpretat în mod eronat legea şi a încălcat normele de drept procedural poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute. Alegaţiile recurentului cu privire la existenţa forţei-majore nu au suport probant, iar în privinţa facturilor fiscale prescrise extinctiv instanţa de recurs notează că, prescripţia nu a fost invocată de recurent şi prin urmare acestea sunt valabile şi au forţă probantă. 3 De asemenea completul constată că, recursul declarat de societatea comercială “Agrolăstar” societate cu răspundere limitată nu corespunde exigenţelor legale prevăzute la art. 437 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanţa de recurs notează, că recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de societatea comercială “Agrolăstar” societate cu răspundere limitată ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de societatea comercială “Agrolăstar” societate cu răspundere limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4