2ra-954/15 — Recunoaşterea dreptului de proprietate

dosarul nr. 2ra-954/15 prima instanţă: Spoială A. instanţa de apel: Panov, M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 23 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul Cristinei Lupuşor, avocatul Mocanu Serghei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Lozovanu Stas împotriva Cristinei Lupuşor cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate, împotriva deciziei suplimentare a Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015, prin care cererea privind emiterea hotărîrii suplimentare formulată de reprezentantul Cristinei Lupuşor, avocatul Mocanu Serghei, a fost admisă parţial c o n s t a t ă: La 31 iulie 2013, Stas Lozovanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Cristinei Lupușor, intervenienţi Colbasiuc Andrei, BC „ProCreditBank” SA cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate.

În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că la 05 octombrie 2010, între Lozovanu Stas şi Colbasiuc Andrei, a fost încheiată tranzacţia de vînzare-cumpărare, în urma căreia de către reclamant a fost cumpărat automobilul de model BMW 520, anul producerii 1995, motorul nr 34558248206S2, caroseria nr. WBAHB51010GH16342, numărul de înmatriculare CXX 086, în temeiul recipisei eliberate de Colbasiuc Andrei. Menţionează că ultimul a vîndut-o în baza procurii eliberate de către Lupuşor Cristina, la data de 09 ianuarie 2009. În urma tranzacţiei Stas Lozovanu urma să înregistreze automobilul, însă din cauza că era avariat, înregistrarea i-a fost refuzată.

Reclamantul a efectuat reparaţia autovehiculului, iar la 12 octombrie 2010, a fost eliberată de Lupuşor Cristina procura pe numele lui Stas Lozovanu, din numele căreia acţiona Colbasiuc Andrei, în care s-a menţionat faptul că reclamantul are dreptul de a scoate de la evidenţă automobilul şi de a primi actele necesare pentru a încheia contractul de vînzare- cumpărare. Precizează că în timpul efectuării reparaţiei, procura eliberată pe numele lui Colbasiuc Andrei expira, astfel, Lupuşor Cristina a eliberat o altă procură pe numele 1 acestuia. Procura a fost întocmită din numele Cristinei Lupuşor pe numele lui Stas Lozovanu, la data de 06 ianuarie 2012. După repararea autovehiculului, reclamantul a plecat să-l înregistreze, însă a fost informat de organele de resort că acesta a fost sechestrat, din cauza că Lupuşor Cristina are datorii.

Peste puţin timp, bunul a fost ridicat de către executorul judecătoresc, fiind întocmit, în acest sens, proces-verbal de ridicare. Cere Stas Lozovanu, recunoaşterea tranzacţiei încheiate între Lozovanu Stas şi Colbasiuc Andrei drept contract de vînzare-cumpărare a automobilului de model BMW 520, anul producerii 1995, motorul nr 34558248206S2, caroseria nr. WBAHB51010GH16342, numărul de înmatriculare CXX 086; recunoașterea dreptului de proprietate asupra automobilului de model BMW 520, anul producerii 1995, motorul nr 34558248206S2, caroseria nr. WBAHB51010GH16342, numărul de înmatriculare CXX 086, după Lozovanu Stas, precum şi încasarea de la pîrîtă a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 29 octombrie 2013, acţiunea a fost admisă. A fost recunoscută convenţia dintre Lozovanu Stas şi Colbasiuc Andrei drept contract de vînzare-cumpărare a automobilului de model BMW 520, anul producerii 1995, motorul nr 34558248206S2, caroseria nr. WBAHB51010GH16342, numărul de înmatriculare CXX 086; a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra automobilului de model BMW 520, anul producerii 1995, motorul nr 34558248206S2, caroseria nr. WBAHB51010GH16342, numărul de înmatriculare CXX 086, după Lozovanu Stas şi a fost încasat de la Lupuşor Cristina în beneficiul lui Stas Lozovanu, cheltuielile de judecată în sumă de 150 lei, iar în beneficiul statului, taxa de stat în mărime de 736,20 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2014, au fost admise apelurile declarate de către Lupuşor Cristina şi BC „ProCreditBank” SA, casată hotărîrea Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 29 octombrie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care acţiunea a fost respinsă. La data de 14 februarie 2014, reprezentatului apelantei Lupuşor Cristina, avocatul Mocanu Serghei, a depus o cerere cu privire la emiterea unei hotărîri suplimentare, prin care să se încaseze de la Lozovanu Stas în beneficiul Cristinei Lupuşor, cu titlu de recompensă a cheltuielilor pentru asistenţa juridică şi cheltuieli pentru plata taxei de stat, conform bonurilor de plată anexate la materialele cauzei.

Prin decizia suplimentară a Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015, cererea reprezentatului apelantei Lupuşor Cristina, avocatul Mocanu Serghei, a fost admisă parţial. S-a încasat de la Lozovanu Stat în beneficiul Cristinei Lupuşor, taxa de stat achitată la depunerea cererii de apel în sumă de 665,00 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 2000 lei, total 2665 lei. În rest cererea a fost respinsă. La data de 19 februarie 2015, reprezentantul Cristinei Lupuşor, avocatul Mocanu Serghei, a declarat recurs împotriva deciziei suplimentare a Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei suplimentare a instanţei de apel în partea respingerii cerinţei de încasare a cheltuielilor de asistenţă în sumă de 2000 lei, cu pronunţarea unei decizii noi prin care să fie admisă această cerinţă, integral.

În motivarea recursului, a invocat recurentul că decizia suplimentară a instanţei de apel, în această parte, este ilegală şi neîntemeiată, fiind emisă cu încălcarea normelor de drept material. Susţine recurentul că instanţa de apel, la emiterea actului contestat, eronat a micşorat cheltuielilor de asistenţă juridică modificînd suma plătită de recurentă de la 4 000 2 lei la 2 000 lei, deoarece conform contractului de asistenţă juridică şi bonului de plată seria EP nr.364894 din 29 octombrie 2013, apelanta a cheltuit pentru asistenţa juridică suma de 4 000 lei, care conform art.96 din CPC, sunt reale, necesare şi rezonabile.

La fel, susţine că instanţa de fond nu a ţinut cont de recomandările Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova, care prevede că pentru acţiunile cuantumul cărora este peste o sută mii lei, onorariul avocatului va constitui 10% din cuantumul cerinţelor, în cazul dat, suma solicitată ca recuperarea cheltuielilor de asistenţă juridică este mai mică decît 10% din suma cerinţelor admise de instanţa de fond. Examinînd cererea de recurs declarată de reprezentantul Cristinei Lupuşor, avocatul Mocanu Serghei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

3 Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea parţială a deciziei suplimentare emisă de instanţa de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentei cu decizia suplimentară a instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu- se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II- a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror, instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul Cristinei Lupuşor, avocatul Mocanu Serghei, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de reprezentantul Cristinei Lupuşor, avocatul Mocanu Serghei, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 4