2ra-1555/19 — recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunului mobil

Dosarul nr. 2ra-1555/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Cucerescu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Clima, E. Palanciuc, A. Malîi)

Î N C H E I E R E

11 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Nicolai Marjina, reprezentat

de avocatul Andrei Cebotari,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolai Marjina

împotriva Nataliei Lobodiuc, Larisei Mirsaeva, intervenient accesoriu Instituția

Publică „Agenția Servicii Publice” cu privire la recunoașterea dreptului de

proprietate,

împotriva deciziei din 20 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 22 octombrie 2015 Nicolai Marjina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Nataliei Lobodiuc, Larisei Mirsaeva, intervenient accesoriu IP „Agenția

Servicii Publice” cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate.

În motivarea acțiunii a invocat că, în luna noiembrie 2013 de la surorile

Natalia Lobodiuc și Larisa Mirsaeva a cumpărat automobilul de model

Volkswagen Passat, cu numărul de înmatriculare XXXXX în sumă de 16 000 de

lei.

A relatat că recipisă sau alte înscrisuri pe faptul vânzării automobilului nu a

solicitat de la pârâte, deoarece s-au înțeles verbal precum că împreuna, după

revenirea acestora din Federația Rusă, vor merge la Direcția Înregistrare și

Calificare a Conducătorilor Auto al CRIS Registru pentru a înregistra automobilul

pe numele reclamantului.

Nicolai Marjina a specificat că au ajuns la o astfel de înțelegere din motiv că

pârâtele urmau să plece de urgență la muncă în Federația Rusă.

Conform pașaportului tehnic al automobilului ca proprietar figura tatăl

pârâtelor, care era decedat din 2009, însă Natalia Lobodiuc și Larisa Mirsaeva, i-au

prezentat reclamantului Certificatul de calitate de moștenitor din 23 iunie 2010, la

care i-au făcut о copie.

Astfel, evidențiază că după trei luni a încercat sa le contacteze pe Natalia

Lobodiuc și Larisa Mirsaeva apelând unul din numerele de telefon ce i-au fost

lăsate, dar acesta era deconectat.

Ulterior, la data de 18 februarie 2014, a expirat polița de asigurare obligatorie

și Certificatul de testare tehnică asupra automobilului, pe care le-a reînnoit.

1

A indicat reclamantul că în perioada anilor 2013-2015 a folosit automobilul

dat în interes propriu, având mare nevoie de el.

Totodată, a afirmat că în anul 2015 când a expirat iarăși polița de asigurare și

testarea tehnică, a mers la un punct de testare a automobilelor din orașul Telenești

pentru a trece testarea, însă a primit refuz din motiv că nu este proprietarul

automobilului și nici nu deține acte ce ar atesta dreptul de a conduce automobilul.

Reclamantul a menționat că a mers la domiciliul pârâtelor Natalia Lobodiuc și

Larisa Mirsaeva pentru a conveni cu aceste înregistrarea automobilului, dar din

spusele vecinilor, ultimele s-au stabilit cu traiul în Federația Rusa și de doi ani nu

au fost acasă.

Prin răspunsul nr. 02/217650 din 29 iunie 2015 emis de CRIS „Registru” a

fost înștiințat că Natalia Lobodiuc și Larisa Mirsaeva și-au radiat înregistrarea la

domiciliu si nu mai au domiciliu pe teritoriu Republicii Moldova.

A susținut că la 11 septembrie 2015 a achitat polița de asigurare obligatorie și

a mers la centru de testare tehnică din orașul Ialoveni pentru a trece testarea

tehnica a automobilului, însă și de acolo a primit răspuns că nu are acte ce ar

dovedi că este proprietarul automobilului, mai mult a fost anunțat că automobilul a

fost radiat de la evidență, iar Pașaportul tehnic anulat.

Reclamantul a indicat că conform art. 315 Cod civil dreptul de proprietate se

caracterizează prin drept de posesiune, de folosință și de dispoziție asupra bunului.

Dreptul de proprietate este acel drept subiectiv ce conferă titularului exercitarea în

putere proprie și în interes propriu a atributelor de posesie, folosință și dispoziție

asupra bunurilor sale în limitele determinate de lege. De asemenea, alin. 2 al art.

320 Cod civil prevede că dreptul de proprietate se poate dobândi, în condițiile legii,

prin ocupațiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum și prin

hotărâre judecătorească atunci când aceasta este translativă de proprietate.

A solicitat reclamantul recunoașterea dreptului de proprietate asupra

automobilului Volkswagen Passat, cu numărul de înmatriculare XXXXX.

Prin hotărârea din 18 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

respins acțiunea ca fiind nefondată.

La 16 mai 2018 Nicolai Marjina, reprezentat de avocatul Andrei Cebotari a

declarat apel împotriva hotărârii din 18 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea

unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 20 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Nicolai Marjina, reprezentat de avocatul Andrei Cebotari și s-a

menținut hotărârea din 18 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Astfel, instanța de apel a conchis că prima instanța a dat apreciere completă,

obiectivă și sub toate aspectele probelor, adoptând o hotărâre legală și întemeiată,

cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.

În acest sens, instanța de apel a menționat că prima instanță corect a ajuns la

concluzia că Nicolai Marjina nu a confirmat dreptul de proprietate asupra

automobilului din litigiu, făcând referire la circumstanțe pe care nu le-a probat prin

înscrisuri, așa cum impune legea.

Instanța de apel a apreciat corecte și relatările instanței de fond precum că

deși reclamantul posedă în fapt automobilul dat, totuși aceasta nu îi conferă dreptul

de a fi recunoscut drept proprietar asupra automobilului marca Volkswagen Passat,

anul producerii 1995, nr. de înmatriculare XXXXX. Or, la moment în calitate de

proprietare, sunt recunoscute Natalia Lobodiuc și Larisa Mirsaeva, în temeiul

2

certificatului de moștenitor legal, iar Larisa Mirsaeva a înaintat și о cerere de

aplicare a interdicției pentru înstrăinarea automobilului vizat.

La 17 iunie 2019, Nicolai Marjina, reprezentat de avocatul Andrei Cebotari a

declarat recurs împotriva deciziei din 20 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

admisă integral.

În motivarea recursului a menționat dezacordul cu hotărârile instanțelor

ierarhic inferioare, considerându-le ilegale, neîntemeiate și pasibile casării,

indicând argumente de fapt și de drept similare celor invocate pe parcursul

examinării cauzei.

Examinând argumentele recursului declarat de Nicolai Marjina, reprezentat de

avocatul Andrei Cebotari, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. b) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea

termenului de declarare prevăzut la art. 434.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Conform materialelor cauzei, decizia instanței de apel din 20 februarie 2019 a

fost expediată prin poșta electronică avocatului apelantului Nicolai Marjina,

Andrei Cebotari la 26 martie 2019, pe adresa indicată de ultimul în cererea de apel:

cebotarri@gmail.com (f.d. 195).

În conformitate cu art.100 alin. (1) Cod de procedură civilă, cererea de

chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și

persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite,

prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului

executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în

judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a

dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act

și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.

Astfel, reieșind din norma citată, instanța de recurs constată că avocatului

Andrei Cebotari i-a fost comunicată decizia din 20 februarie 2019 a Curții de Apel

Chișinău la 26 martie 2019 prin poșta electronică indicată de el în cererea de apel,

însă recursul a fost depus la 17 iunie 2019.

În conformitate cu art. 75 alin. (4) Cod de procedură civilă, actele procedurale

efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sânt obligatorii pentru

persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa

reprezentantului este echivalentă culpei părții.

Astfel, Colegiul constată că recursul depus la 17 iunie 2019 de către Nicolai

Marjina, reprezentat de avocatul Andrei Cebotari, este cu depășirea termenului de

contestare, care conform art. 434 alin. (1), (2) Cod de procedură civilă, este un

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

În conformitate cu dispozițiile art. 110 Cod de procedură civilă, termen de

procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul

căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de

3

activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să

încheie un ansamblu de acte.

Conform art. 113 Cod de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează o dată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța judecătorească.

În conformitate cu art. 61 alin. (1) Cod de procedură civilă, participanții la

proces sânt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz

se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Respectiv, Completul consideră necesar de a menționa că Nicolai Marjina,

având cunoștință despre decizia instanței de apel, nu a luat măsurile necesare, după

cum sugerează jurisprudența CtEDO, de a proteja drepturile sale de acces la

instanță și de a declara cererea de recurs, în termen legal prevăzut de lege.

Or, normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt, fără

îndoială, menite să asigure buna administrare a justiției și respectarea, în special, a

principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie să se aștepte ca aceste

reguli să fie aplicate (cauzele Nicolae Popa versus România, 09 decembrie 2014,

parag. 16, Tence versus Slovenia, 31 mai 2016, parag. 31). Mai mult, Curtea

Europeană pentru Drepturile Omului a statuat că, în cazul în care termenul pentru o

cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă considerabilă de timp, o astfel

de decizie poate încălca principiul securității juridice (cauzele Ponomaryov versus

Ucraina, 03 aprilie 2008, parag. 41, Ustimenko versus Ucraina, 20 octombrie 2015,

parag. 47).

În acest context, instanța de recurs constată cu certitudine că Nicolai Marjina

depunând cererea de recurs împotriva deciziei instanței de apel peste termenul

legal, a demonstrat o neglijență a drepturilor sale procedurale stipulate în legislația

națională.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că Nicolai Marjina,

reprezentat de avocatul Andrei Cebotari a depus cererea de recurs cu omiterea

termenului prevăzut de lege, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a-l

considera ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. b), 434, și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Nicolai Marjina, reprezentat de

avocatul Andrei Cebotari împotriva deciziei din 20 februarie 2019 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

4