3ra-535/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: S. Teleucă dosarul nr. 3ra-535/15 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim ÎNCHEIERE 22 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Tetis International Co” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Tetis International Co” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Tetis International Co” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 17 aprilie 2014, prin care a fost respinsă acţiunea constată: La 13 iunie 2013, SRL „Tetis International Co” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a invocat că în cadrul controlului efectuat de către Biroul Vamal Chişinău au fost verificate declaraţiile vamale în detaliu ale companiei nr. 2769 din 06 martie 2012, nr. 3030I6736 din 22 mai 2012 şi nr. 3019124817 din 06 noiembrie 2012, ca urmare fiind întocmit procesul-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 27-R din 02 aprilie 2013 şi decizia de regularizare nr. 203 din 02 aprilie 2013. Susţine că potrivit concluziilor formulate în procesul-verbal, ar fi încălcat anumite dispoziţii ale legislaţiei în vigoare care reglementează clasificarea tarifară a mărfurilor importate, nu a indicat poziţia tarifară a mărfurilor importate în perioada 01 februarie 2009 – 01 februarie 2013 şi anume măşti protectoare din hârtie „Troge Surgi Face” la poziţia 481890100, ce a dus la diminuarea TVA 8 % în loc de 20 % şi neachitarea taxei vamale.

Afirmă că prin decizia de regularizare au fost încasate drepturile adiţionale de import şi penalitate în mărime de 7225,95 lei. 1 Remarcă că prin cererea prealabilă din 12 aprilie 2013, depusă în conformitate cu art. 288 din Codul Vamal şi art. 14 din Legea contenciosului administrativ, a solicitat anularea deciziei de regularizare şi a procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale, iar prin scrisoarea nr. 28/11-5552 din 14 mai 2013, Serviciul Vamal a respins cererea prealabilă ca neîntemeiată.

Susţine că la emiterea procesului – verbal şi a deciziei, pârâtul a aplicat eronat prevederile art. 141/2 alin. (3) din Codul vamal, care stabileşte că dacă, după reverificarea declaraţiei sau după controlul ulterior, rezultă că dispoziţiile ce reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete, organul vamal ia măsuri pentru regularizarea situaţiei, ţinând seama de noile informaţii obţinute, iar potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, dacă, la controlul ulterior al declaraţiilor, stabileşte, potrivit alin. (3), diferenţe în plus sau în minus şi la alte taxe şi impozite datorate statului în cadrul operaţiunilor vamale, organul vamal va lua măsuri pentru încasarea diferenţelor în minus constatate.

Afirmă că potrivit normei menţionate, organele vamale au dreptul să recalculeze drepturile de import doar în cazul în care în cadrul auditului post-vămuire (controlului ulterior) se va constata că importatorul a furnizat informaţii inexacte sau incomplete la depunerea declaraţiei vamale. Consideră că aplicând art. 181/1 din Codul vamal, pârâtul nu a indicat ce fel de informaţii inexacte sau incomplete ar fi fost furnizate la depunerea declaraţiei vamale. Procesul-verbal nu conţine menţiuni cu privire la categorii de informaţii inexacte sau incomplete care ar fi fost furnizate la depunerea declaraţiilor vamale.

Invocă că conform art. 141/2 din Codul vamal şi Ordinului Serviciului Vamal al RM cu privire la aprobarea metodologiei de prelucrare a declaraţiei vamale în detaliu, la momentul efectuării importului, organul vamal este obligat să verifice corectitudinea poziţiei tarifare indicate de declarant, în cazul în care poziţia tarifară indicată de declarant este incorectă organul vamal nu o acceptă. Relatează că cele 3 declaraţii vamale prezentate în anul 2012, au fost verificate în modul corespunzător şi acceptate de către organele vamale. Astfel, poziţia tarifară propusă pentru mărfurile importate (măşti protectoare din hârtie „Troge Surgi Face”) a fost considerată corectă de către organul vamal, a prezentat, la momentul importului, toate documentele şi informaţiile referitoare la mărfurile indicate în declaraţiile vamale, inclusiv şi autorizaţiile de import eliberate de Ministerul Sănătăţii al RM.

Mai indică că în procesul-verbal se menţionează că ceilalţi agenţi economici, aceeaşi marfă la declarare o atribuie la codul tarifar 630790990, fapt ce denotă că Biroul Vamal Chişinău avea cunoştinţă de cauză cu privire la mărfurile din această categorie, astfel încât să valideze conştient declaraţiile vamale în detaliu cu aplicarea codului tarifar propus fără careva obiecţii. Invocă că procesul – verbal şi decizia de regularizare contestate sunt în contradicţie cu decizia irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie.

Susţine că în decizia din 21 noiembrie 2012, adoptată în cauza civilă SRL „Tetis International Co” împotriva Serviciului Vamal, instanţa de recurs a reţinut prevederile art. 181/1 alin. (3) Cod Vamal, care indică că dacă, după 2 reverificarea declaraţiei sau după controlul ulterior, rezultă că dispoziţiile ce reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete, organul vamal ia măsuri pentru regularizarea situaţiei, ţinând seama de noile informaţii obţinute. Remarcă că omisiunea inspectorilor vamali de a-şi exercita în modul corespunzător obligaţiile de serviciu nu poate fi imputată agentului economic.

Indică prevederile art. 123 alin. (2) din CPC, care stipulează că faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sunt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 288, 296 Cod vamal, art. 15, 26 din Legea contenciosului administrativ. Solicită admiterea acţiunii, anularea deciziei de regularizare nr. 203 din 02 aprilie 2013 şi a procesului – verbal de reverificare nr. 27 – R din 02 aprilie 2013, emise de Biroul Vamal Chişinău.

La 04 octombrie 2013, SRL „Tetis International Co” a depus cerere de concretizare a temeiului acţiunii, invocând că pârâtul a calificat greşit mărfurile importate, contrar prevederilor nomenclatorului mărfurilor. Susţine că importul produselor în perioada martie - noiembrie 2012, a fost efectuat în conformitate cu art. 14 din Legea cu privire la medicamente, art. 8, 10, 11 din Legea cu privire la activitatea farmaceutică, precum şi Ordinul comun al Ministerului Sănătăţii şi al Serviciului Vamal. Remarcă că în această privinţă, a solicitat şi a recepţionat autorizaţiile de import pentru măştile chirurgicale respective. Relatează că conform Ordinului sus menţionat, funcţia de atribuire a codului vamal în cazul produselor medicamentoase este pusă în sarcina Agenţiei Medicamentului, iar în cazul altor produse farmaceutice este pusă în sarcina Ministerului Sănătăţii al RM.

Afirmă că potrivit pct. 4 din Ordinul menţionat, medicamentele şi alte produse farmaceutice clasificate la grupul 30, se plasează în circulaţia liberă în baza autorizaţiei de import, eliberate de către Agenţia medicamentului, cu direcţionarea directă la depozitul agentului economic importator. Alte produse farmaceutice şi dispozitive medicale, care nu se atribuie la categoria medicamentelor, se plasează în circulaţia liberă în baza autorizaţiei de import, eliberată de către Ministerul Sănătăţii al RM.

Indică că măştile chirurgicale au fost importate în baza autorizaţiilor de import, eliberate de Ministerul Sănătăţii, astfel fiind confirmat în mod oficial faptul că acestea sunt articole de uz chirurgical, medical sau igienic (cod tarifar 4818 90 100) şi nu pot fi atribuite la categoria articolelor de îmbrăcăminte (cod tarifar 6307 90 990). Menţionează că conform menţiunilor din procesul-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 27-R din 12 aprilie 2013, pârâtul a clasificat mărfurile importate - măştile protectoare din hârtie „Troge Surgi Face” la codul tarifar 3 630790990, iar poziţia tarifară propusă de către recurent pentru mărfurile date şi anume 4818 90 100, confirmă în detaliu caracteristicile şi compoziţia materială, de facto, a acestora, precum şi a fost considerată corectă de către organul vamal la momentul vămuirii şi pentru acordarea liberului de vamă.

Invocă că poziţia tarifară propusă de pârât este eronată, deoarece adiţional Regulii nr. 1 de interpretare a Nomenclatorului mărfurilor, urmează de aplicat regula nr. 3 lit. a) conform căreia se va da preferinţă poziţiei de marfă care conţine cea mai concretă descriere a mărfii şi nu poziţiilor cu o descriere mai generală.

Indică că întrucât codul tarifar stabilit de el menţionează expres articolele de uz chirurgical, iar cel impus de pârât este abstract şi de ordin general, rezultă că poziţia corectă pentru mărfurile importate din speţă este 4818 90 100. Menţionează că clasificarea mărfurilor la poziţia 630790990, precum este descris mai sus, ţine exclusiv de materialele textile şi articole din aceste materiale, însă conform informaţiei descrise pe ambalajul mărfurilor importate, documentelor şi datelor de pe site-ul oficial al producătorului este clar că acestea sunt produse, compuse, fabricate din polipropilenă, un material plastic macromolecular folosit la fabricarea diferitor obiecte, inclusiv măşti protectoare prin procedee de presare şi extrudare.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 17 aprilie 2014 acţiunea a fost respinsă Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015 a fost respins apelul declarat de SRL „Tetis International Co” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 04 martie 2015, SRL „Tetis International Co” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acţiunea, anulată decizia de regularizare nr. 203 din 02 aprilie 2013 şi a procesului – verbal de reverificare nr. 27 – R din 02 aprilie 2013, emise de Biroul Vamal Chişinău. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală.

Consideră că instanţa de apel a emis decizia cu aplicarea şi interpretarea eronată a art. 1811 Cod vamal, care stipulează că organul vamal are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declaraţia vamală. În termenul prevăzut la alin. (1), organul vamal verifică orice document, registru şi evidenţă referitoare la mărfurile vămuite sau la operaţiunile comerciale ulterioare aferente acestor mărfuri. Controlul poate fi efectuat la sediul declarantului, al oricărei alte persoane interesate, direct sau indirect, din punct de vedere profesional, în operaţiunile menţionate, sau al oricărei alte persoane care se află în posesia acestor acte sau deţine informaţii în legătură cu acestea.

De asemenea, poate fi făcut şi controlul fizic al mărfurilor dacă acestea mai există. Dacă, după reverificarea declaraţiei sau după controlul ulterior, rezultă că dispoziţiile ce reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate eronat, organul vamal ia măsuri pentru regularizarea situaţiei, ţinând seama de noile constatări. În cazul în care se constată că a luat 4 naştere o obligaţie vamală sau că au fost plătite sume în plus, organul vamal ia măsuri pentru încasarea diferenţelor în minus sau pentru rambursarea sumelor plătite în plus, cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare. Dacă, la controlul ulterior al declaraţiilor, stabileşte, potrivit alin. (3), diferenţe în plus sau în minus şi la alte taxe şi impozite datorate statului în cadrul operaţiunilor vamale, organul vamal va lua măsuri pentru încasarea diferenţelor în minus constatate.

Invocă că instanţa de apel s-a expus, în decizia emisă, cu privire la aplicabilitatea art. 1811 Cod vamal, în mod selectiv, pronunţând o soluţie contrară normei juridice menţionate. Susţine că aplicarea art. 1811 alin. (3) din Codul vamal în sensul modificării declaraţiei vamale nu depinde doar de modificarea regimului vamal (altul decât regimul de import definitiv), dar şi de dispoziţiile ce reglementează regimul vamal respectiv aplicat. Remarcă că conform art. 1 pct. 17) al Codului vamal, regimul vamal reprezintă totalitatea reglementărilor vamale care determină statutul mărfurilor şi al mijloacelor de transport în funcţie de scopul operaţiunii şi de destinaţia mărfurilor.

Astfel, instanţa de apel eronat a concluzionat că modificarea poziţiei tarifare nu afectează regimul vamal sau statutul mărfurilor importate, deoarece reglementările vamale depind în mod direct de codul atribuit mărfurilor importate, iar condiţiile prevăzute la art. 1811 alin. (3) din Codul Vamal urmează a fi aplicate ca atare.

Consideră că decizia recurată contravine explicaţiilor date în Recomandarea CSJ nr. 65 cu privire la aplicarea legislaţiei vamale ce reglementează stabilirea poziţiei tarifare pentru mărfurile importate, care prevede că în cazul în care decizia de regularizare a fost emisă în circumstanţe când informaţiile pe baza cărora s-a efectuat importul au fost exacte şi complete, însă organul vamal a considerat ulterior că poziţia tarifară este eronată, se retine că organul vamal, efectuând un control ulterior, nu era în drept să emită decizii de regularizare întru regularizarea situaţiei în baza noilor opinii ale organului vamal vizavi de poziţia tarifară la o anumită marfă.

Astfel, instanţa urmează să stabilească dacă deciziile de regularizare contestate au fost emise cu respectarea cumulativă a condiţiilor imperative prevăzute de art. 1811 Cod Vamal (în redacţia de până la 01 ianuarie 2014), şi anume, dacă importul a fost realizat pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete şi, organul vamal deţine informaţii noi care vin să confirme faptul dat. În caz contrar, urmează să constate ilegalitatea deciziilor de regularizare emise, cu restituirea drepturilor de import calculate suplimentar.

Menţionează că poziţia tarifară indicată de instanţa de fond şi instanţa de apel este eronată, deoarece adiţional Regulii nr. 1 de interpretare a Nomenclatorului mărfurilor, urmează de aplicat regula nr. 3 lit. a) conform căreia se va da preferinţă poziţiei de marfă care conţine cea mai concretă descriere a mărfii şi nu poziţiilor cu o descriere mai generală, iar reieşind din faptul că codul tarifar stabilit de recurent menţionează expres articolele de uz chirurgical, iar cel invocat în decizia atacată este abstract şi de ordin general rezultă că poziţia corectă pentru mărfurile importate din speţă este 4818 90 100. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

5 Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentei, la 16 februarie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 155), însă careva probe despre recepţionarea acesteia de către recurentă, la materialele dosarului, lipsesc. Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 04 martie 2015, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Tetis International Co” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SRL „Tetis International Co”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

6 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Tetis International Co” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Tetis International Co” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 7