2rhc-55/15 — Încasarea sumei

dosarul nr. 2rhc-55/15 instanţa de insolvabilitate: I. Rabei instanţa de recurs: N. Clima, T. Chişca-Doneva, I. Şumcov ÎNCHEIERE 22 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd cererea de revizuire depusă de Întreprinderea Individuală „Motrea Eugeniu”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Solotrans-Agro” împotriva întreprinderii individuale „Motrea Eugeniu” cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 17 ianuarie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Solotrans-Agro” şi casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani din 23 octombrie 2012, c o n s t a t ă La data de 16 martie 2012, societatea cu răspundere limitată „Solotrans-Agro” a depus cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderii individuale „Motrea Eugeniu” cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii reclamantul, societatea cu răspundere limitată „Solotrans- Agro” indică că în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 09-12/11 din 09 decembrie 2011, întreprinderea individuală „Motrea Eugeniu”, în calitate de vânzător/furnizor, şi-a asumat obligaţiunea să livreze către societatea cu răspundere limitată „Solotrans-Agro”, în calitate de cumpărător, articole din lemn necesare pentru fabricarea a trei mii de containere, destinate pentru păstrarea merelor în stare proaspătă. Societatea cu răspundere limitată „Solotrans-Agro” susţine că, în scopul executării corespunzătoare a obligaţiei asumate de vânzător, a prezentat directorului întreprinderii individuale „Motrea Eugeniu” o mostră de containere din lemn, căreia urmau să corespundă produsele finite şi astfel, potrivit art. 763 al.

(2) lit. a) CC RM, a informai vânzătorul despre destinaţia exactă a articolelor din lemn contractate. Întru executarea obligaţiunilor asumate prin contract, la data de 14 decembrie 2011, prin ordinul de plată nr. 777, societatea cu răspundere limitată „Solotrans- Agro”, a transferat la contul de decontare a vânzătorului suma avansului în mărime de 58965,00 MDL, echivalentul sumei de 5000,00 USD, prevăzut la pct. 2.3. al contractului de vânzare-cumpărare. De asemenea, la data de 22 decembrie 2011, prin ordinul de plata nr. 794, societatea cu răspundere limitată „Solotrans-Agro” a transferat la contul de decontare a vânzătorului suma de 94225,00 MDL.

Susţine reclamantul, că până în prezent, vânzătorul, întreprinderea individuală „Motrea Eugeniu”, nu a livrat în adresa societăţii cu răspundere limitată „Solotrans- Agro” nici un lot de marfa, fapt ce contravine prevederilor pct. 3.1 din contractul de vânzare-cumpărare, potrivit căruia pârâtul s-a obligat să livreze toată marfa în termen de 90 de zile din momentul primirii primei plăţi. Menţionează societatea cu răspundere limitată „Solotrans-Agro”, că această circumstanţă denotă şi încălcarea prevederilor art. 757 al. (1) lit. a) CC.

În această ordine de idei, reclamantul reiterează faptul că societatea cu răspundere limitată „Solotrans-Agro” a pierdut interesul în realizarea peste termen a contractului pe motiv că până la începerea sezonului de colectare a merelor – luna august, nu reuşeşte să producă trei mii de containere necesare pentru atingerea scopurilor propuse, iar în calitate de temei legal, în vederea renunţării la executarea ulterioară a contractului, invocă prevederile art. 757 al. (2) şi (3) CC. Totodată, reclamantul constată, că vânzătorul, întreprinderea individuală „Motrea Eugeniu”, a prezentat un lot de marfă (cherestea) acceptarea căruia a fost refuzată de societatea cu răspundere limitată „Solotrans-Agro” pentru că acesta nu corespundea cerinţelor de calitate (era afectat de putrefacţie şi avea grosimi diferite), fapt ce nu permite utilizarea acestuia conform destinaţiei strict prevăzute de contractul de vânzare-cumpărare, şi anume fabricarea containerelor din lemn.

Reclamantul reiterează, că despre necorespunderea lotului de marfă cerinţelor de calitate, a informat vânzătorul prin pretenţia din 14 ianuarie 2012 (recepţionată de destinatar la data de 18 ianuarie 2012), concomitent solicitând întreprinderii individuale „Motrea Eugeniu” restituirea integrală şi necondiţionată a sumei de 153190.60 MDL, transferate la contul bancar al pârâtului. La pretenţia în cauză vânzătorul nu a dat nici un răspuns, fapt ce, consideră reclamantul, că vine în contradicţie cu prevederile pct. 6.2. din contractul de vânzare- cumpărare. Mai mult decât atât, invocă reclamantul, societatea cu răspundere limitată „Solotrans-Agro”, că prin derogare de la prevederile pct. 5.2. din contract, furnizorul a refuzat să execute obligaţia asumată privind restituirea, în decurs de 10 zile a sumei achitate de cumpărător.

Susţine reclamantul, că neonorarea obligaţiilor contractuale asumate de întreprinderea individuală „Motrea Eugeniu” a generat formarea unei datorit faţă de societatea cu răspundere limitată „Solotrans-Agro” în cuantum de 153190.60 MDL la plăţi de bază, iar întârzierea debitorului privind restituirea mijloacelor băneşti primite în avans au determinat calcularea penalităţilor în cuantum de 8885,00 MDL. Solicită societatea cu răspundere limitată „Solotrans-Agro”, încasarea din contul întreprinderii individuale „Motrea Eugeniu” a sumei de 153190,60 MDL, a penalităţii de întârziere în sumă de 8885.00 MDL şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 4862,00 MDL. Pe parcursul examinării cauzei, reclamantul a modificat acţiunea, micşorând suma solicitată cu 32000 MDL, pe motiv că suma dată a fost transferată de către pârât pe contul reclamantului.

Prin hotărârea judecătoriei Rîşcani din 23 octombrie 2012 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 17 ianuarie 2013, a fost admis apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Solotrans-Agro” şi casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani din 23 octombrie 2012, de respingere a acţiunii. A fost adoptată o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă parţial cu încasarea din contul întreprinderii individuale „Motrea Eugeniu” în favoarea societăţii cu răspundere limitată „Solotrans-Agro” a sumei de 121190,6 lei şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 8297,25 lei cu respingerea în rest a cerinţelor.

La 28 februarie 2013, ÎI „Motrea Eugeniu” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 17 ianuarie 2013, cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Rîşcani din 23 octombrie 2012. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 aprilie 2013, recursul declarat de ÎI „Motrea Eugeniu” a fost respins. La data de 17 martie 2015, ÎI „Motrea Eugeniu”a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 17 ianuarie 2013, solicitînd admiterea cererii de revizuire, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Bălţi, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel. În motivarea cererii de revizuire a indicat revizuentul că au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute anterior.

Susţine că prin decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Bălţi din 17.01.2013, apelul înaintat de SRL „Solotrans-Agro” a fost admis, casată hotărîrea instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea SRL „Solotrans-Agro” a fost admisă parţială şi încasat de la ÎI „Motrea Eugeniu” în beneficiul SRL „Solotrans-Agro” 121190,60 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 8297,25 lei. În rest acţiunea fiind respinsă. Mai susţine, că nefiind de acord cu decizia instanţei de apel a înaintat cerere de recurs, care prin încheierea CSJ din 25.04.2013, a fost declarat ca inadmisibil. La acea etapă, toate mijloacele de probă au fost epuizate, iar de existenţa altor probe administratorul ÎI „Motrea Eugeniu” nu cunoştea, chiar dacă, a depus suficiente eforturi în scopul de a le identifica.

În scopul stabilirii adevărului, ÎI „Motrea Eugeniu” s-a adresat cu plîngere la organele de drept pe faptul însuşirii bunurilor prin înşelăciune şi cauzării de prejudicii considerabile companiei. În urma desfăşurării urmăririi penale, din motive neîntemeiate, la data de 19.12.2014 a fost emisă ordonanţa de scoatere integrală de sub urmărirea penală a lui Popa Dinu şi Revenco Viorel şi de clasare a cauzei penale nr. 2013320508, ordonanţă, care în urma atacării acesteia (în temeiul prevederilor art. 313 CPP RM) a fost anulată prin încheierea judecătorului de instrucţie a judecătoriei mun. Bălţi din 13.02.2015. Concomitent, ÎI „Motrea Eugeniu” a avut acces la materialele acumulate în cadrul cauzei penale.

Astfel, fiind studiate materialele cauzei penale, au fost descoperite acele probe incontestabile datorită cărora au devenit cunoscute noi circumstanţe esenţiale ale pricinii, de existenţa cărora ÎI „Motrea Eugeniu” nu a ştiut şi nici nu putea să cunoască la etapa examinării pricinii civile, iar acţiunile întreprinse de companie în scopul identificării acestor probe erau fără efect din cauza că erau ţinute sub tăcere de SRL „Solotrans-Agro”, despre existenţa cărora ultimii ştiau.

Aceste probe incontestabile, eliberate apărătorului la data 21.01.2015, sunt declaraţiile martorilor identificaţi de organul de urmărire penală, de existenţa cărora ÎI „Motrea Eugeniu” nu ştia şi nici nu putea să cunoască, precum şi procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 12.06.2013 şi recipisa, potrivit cărei conţinut a fost descoperită şi ridicată o parte din cherestea transmisă la păstrare lui Popa Dinu, fiind anume cheresteaua livrată de compania ÎI „Motrat Eugeniu” în luna decembrie 2011. Consideră revizuentul că aceste probe au puterea decisivă asupra concluziei instanţei ce a examinat pricina, şi ele au fost descoperite după ce soluţia instanţei a devenit irevocabilă. Circumstanţele nou-descoperite permit stingerea obligaţiilor civile avute de ÎI „Motrea Eugeniu” faţă de compania intimată şi au o importanţă esenţială pentru soluţionarea justă a cauzei civile.

Consideră de asemenea, că ele dispun de acea putere decisivă asupra concluziei instanţei. Or, ele nu au fost cunoscute subsemnatului anterior, dar existau pînă la momentul pronunţării hotărîrii, dar au fost descoperite după ce soluţia instanţei a devenit irevocabilă. Precizează, în context, că ÎI „Motrea Eugeniu” a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a acţiunii intentate de intimat, dar din cauze independente de voinţa subsemnaţilor ele nu au putut fi stabilite la acel moment. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente.

Potrivit art. 448 alin. (2) Cod de procedură civilă, cererea de revizuire împotriva unei hotărîri care, fiind supusă căilor de atac, a fost menţinută, modificată sau casată, emiţîndu-se o nouă hotărîre, se soluţionează de instanţa care a menţinut, a modificat hotărîrea sau a emis o nouă hotărîre. Avînd în vedere că decizia Curţii de Apel Bălţi din 17 ianuarie 2013, la data de 25 aprilie 2013, a fost supusă procedurii de recurs de către Curtea Supremă de Justiţie, care a menţinut decizia instanţei de apel, examinarea cererii de revizuire este de competenţa instanţei supreme. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie notează că motivele revizuirii sînt prevăzute limitativ de art.449 CPC.

Astfel, revizuirea se declară în cazul în care: a) s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, comiterea unei infracţiuni în legătură cu pricina care se judecă; b) au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii; c) instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces; e) s-a anulat ori s-a modificat hotărîrea, sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere; g) Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova a iniţiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva Republicii Moldova; h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărîre, fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declaraţie, o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale care poate fi remediată, cel puţin parţial, prin anularea hotărîrii pronunţate de o instanţă de judecată naţională.

Colegiul reţine că revizuentul invocă drept temei de revizuire lit. b) al articolului precitat. Colegiul precizează că hotărîrea atacată prin intermediul revizuirii nu poate fi criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunţării acestei hotărîri, dar numai în baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţă la data pronunţării. Pe calea revizuirii nu se pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăţi, pe temeiul unor elemente ce au format obiectul judecăţii finalizată cu pronunţarea hotărîrii a cărei revizuire se solicită.

Colegiul menţionează că pentru admiterea cererii de revizuire pe temeiul indicat este important ca circumstanţele sau faptele date, existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, să fie confirmate prin prezentarea unor probe concludente şi pertinente, să aibă importanţă esenţială pentru justa soluţionare a cauzei civile, adică să aibă putere decisivă asupra concluziei (hotărîrii) instanţei de judecată, să fie descoperite după ce hotărîrea judecătorească devine irevocabilă.

Astfel, revizuentul a indicat că în rezultatul intentării cauzei penale nr. 2013320508, prin intermediul avocatului a avut acces la materialele acumulate, astfel fiind descoperite noi circumstanţe esenţiale ale pricinii, precum declaraţiile martorilor identificaţi de organul de urmărire penală; procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 12.06.2013, precum şi recipisa, potrivit cărei a fost descoperită şi ridicată o parte din cherestea transmisă la păstrare lui Popa Dinu, fiind anume cheresteaua livrată de compania ÎI „Motrat Eugeniu” în luna decembrie 2011. De asemenea, a indicat revizuentul că în urma desfăşurării urmăririi penale, din motive neîntemeiate, la data de 19.12.2014 a fost emisă ordonanţa de scoatere integrală de sub urmărirea penală a lui Popa Dinu şi Revenco Viorel şi de clasare a cauzei penale nr. 2013320508, ordonanţă, care în urma atacării acesteia, în temeiul prevederilor art. 313 CPP RM, a fost anulată prin încheierea judecătorului de instrucţie a judecătoriei mun.

Bălţi, din 13.02.2015. Examinînd argumentele cererii de revizuire, Colegiul le apreciază drept irelevante şi lipsite de contextul pertinent iniţierii procedurii de revizuire, ori, acestea de fapt, nu sunt suficiente pentru a influenţa legalitatea deciziei emise de Curtea de Apel Bălţi din 17 ianuarie 2013. Precizează Colegiul, că reieşind din argumentele invocate şi din materialele prezentate, urmărirea penală nu este finalizată. Astfel, nu se poate da o apreciere probelor acumulate în procesul de examinare a cauzei penale nr. 2013320508, despre a cărei finalizare şi despre a cărei rezultat, date nu sunt. Coroborînt cele expuse, Colegiul notează că argumentele susţinute de revizuent nu pot fi acceptate în contextul prevederilor art. 449 lit.b) Cod de procedură civilă.

Mai mult, Colegiul consideră imperios necesar să precizeze că unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, inter alia, că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (cauza Roşca c. Moldovei, nr. 6276/02, § 24, din 22 martie 2005). Principiul securităţii raporturilor juridice presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat (res judecata). Acest principiu insistă asupra faptului, că nici o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri care este definitivă şi executorie, chiar şi în scopul reluării procesului de judecată şi o nouă soluţionare a cauzei. Competenţa Curţii Supreme de Justiţie este de a corecta lacunele în drept şi omisiunile justiţiei, şi nici într-un caz de a efectua o reexaminare.

Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs în anulare şi nici existenţa a două păreri asupra aceleiaşi probleme nu poate servi temei pentru reexaminare. Ca excepţie de la acest principiu se face în cazul în care reexaminarea este necesară în temeiul circumstanţelor fundamentale şi obligatorii. În consecinţă, admiterea cererii de revizuire în împrejurările reţinute va constitui incontestabil o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice (Popov (2) contra Moldovei, E. Duca contra Moldovei ş.a). În acelaşi timp, Curtea susţine că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanţă, aşa precum este garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară preeminenţa dreptului, o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante.

Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire depusă de Întreprinderea Individuală „Motrea Eugeniu”. În conformitate cu art. 269-270, 453 al.(1) lit. a) şi 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Întreprinderea Individuală „Motrea Eugeniu” împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 17 ianuarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Solotrans-Agro” împotriva întreprinderii individuale „Motrea Eugeniu” cu privire la încasarea sumei.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă