2rac-255/13 — Încasarea datoriei

prima instanţă I. Talpa dosarul nr. 2rac-225/13 instanţa de apel T. Duca S. Procopciuc A. Albu DECIZIE 07 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî Ion Vîlcov, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Gospodăria ţărănească „Paşa Victor”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii mixte „Socelivin” societate cu răspundere limitată împotriva Gospodăriei ţărăneşti „Paşa Victor” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 18 decembrie 2012, prin care apelul declarat de către Gospodăria ţărănească „Paşa Victor” a fost respins şi menţinută hotărârea Judecătoriei Bălţi din 07 iunie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 23 martie 2012, ÎM „Socelivin” SRL a depus o cerere de chemare în judecată împotriva GŢ „Paşa Victor” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul ÎM „Socelivin” SRL a indicat că la 12 septembrie 2008, între ÎM „Socelivin” SRL şi GŢ „Paşa Victor” a fost încheiat un contract de păstrare a merelor, ce aparţineau GŢ „Paşa Victor”. Conform prevederilor contractului, ÎM „Socelivin” SRL s-a obligat să asigure lăzi pentru păstrarea producţiei, transport pentru transportarea merelor în depozit şi depozit pentru păstrarea merelor în mun. Bălţi, iar GŢ „Paşa Victor” s-a obligat să achite serviciile primite în termen de o lună din momentul semnării actului de verificare. La 01 aprilie 2009, a fost semnat acul de verificare între ÎM „Socelivin” SRL şi GŢ „Paşa Victor” şi ultimul urma să achite suma de 27582 lei pentru lăzile primite, 11200 lei pentru transport şi 78688 lei pentru păstrare, ce constituie în total suma de 117470 lei.

Menţionează că pârâtul GŢ „Paşa Victor” nu şi-a executat obligaţiunile contractuale, motiv din care au fost expediate de nenumărate ori în adresa acestuia propuneri de a achita datoria în mod benevol, însă datoria n-a fost achitată şi respectiv au fost nevoiţi să depună prezenta acţiune în judecată. Prin urmare, solicită ÎM „Socelivin” SRL încasarea de la GŢ „Paşa Victor” a datoriei în mărime de 117470 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 07 iunie 2012 acţiunea a fost admisă şi a fost încasat de la GŢ „Paşa Victor” în beneficiul ÎM „Socelivin” SRL datoria în 2 mărime de 117470 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 150 lei şi în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 3374 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 18 decembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către GŢ „Paşa Victor” şi a fost menţinută hotărârea primei instanţe. La 19 martie 2013, GŢ „Paşa Victor” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată să fie scoasă de pe rol. Recurentul GŢ „Paşa Victor”, în motivarea recursului, a indicat că instanţa de apel a pus la baza emiterii deciziei contestate acte în copii şi, anume, contractul din 12 septembrie 2008 şi un act de verificare din 01 aprilie 2009 încheiate între părţi, din care rezultă că GŢ „Paşa Victor” recunoaşte plata pentru lăzi în sumă de 27582 lei, plata pentru transport în sumă de 112000 şei şi plata pentru păstrare în sumă de 78688 lei, iar în total suma de 117470 lei, care în realitate nu au existat.

Indică că a solicitat instanţei de apel numirea unei expertize grafologice pentru stabilirea veridicităţii înscrisurilor prezentate, însă instanţa de apel a refuzat în admiterea demersului enunţat, astfel, au fost lipsiţi de posibilitatea de a aduce probe în apărarea lor, actele prezentate fiind în copii, dar nu în original, iar instanţa de judecată nu poate pune la bază un înscris neautentificat respectiv. De asemenea, instanţa de apel le-a respins demersul de prezentare a probelor suplimentare. În afară de aceasta, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra argumentelor expuse în apel. Totodată, recurentul a mai indicat că intimatul-reclamant nu a respectat procedura prealabilă, nu a prezentat probe ce ar confirma că în adresa lor a fost expediată şi recepţionată de ei pretenţia din 27 aprilie 2001, motiv din care în conformitate cu art. 167 alin. (1) şi art. 267 alin. (1) lit. a) CPC, cererea de chemare în judecată urmează a fi scoasă de pe rol.

Un alt motiv de scoatere a cererii de pe rol este că la depunerea cererii de chemare în judecată a fost încălcată competenţa teritorială, acţiunea urma să fie examinată la sediul pârâtului, Judecătoria Ocniţa şi nu Judecătoria Bălţi. Mai mult, instanţa de apel nu a aplicat legea, care urma să fie aplicată şi nu a ţinut cont de faptul că la data semnării contractului de depozit din 12 septembrie 2008, administrator a fost Olga Morozova, iar contractul este semnat de către administratorul Serghei Scutari, care niciodată nu a fost administrator sau director al ÎM „Socelivin” SRL şi respectiv nu avea dreptul de a semna din numele intimatului contracte sau pretenţii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele pricinii atestă că la 02 februarie 2013, recurentul a recepţionat decizia instanţei de apel, iar la 19 martie 2013, ultimul a declarat recurs. Astfel, GŢ „Paşa Victor” s-a conformat prevederilor legale şi recursul se consideră depus în termen. 3 În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 15 mai 2013 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi trimiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, ÎM „Socelivin” SRL a solicitat încasarea de la Gospodăria Ţărănească „Paşa Victor” a datoriei în mărime de 117470 lei şi a cheltuielilor de judecată. Instanţele judecătoreşti, fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, au ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii, încasând de la Gospodăria Ţărănească „Paşa Victor” în beneficiul ÎM „Socelivin” SRL datoria în mărime de 117470 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 150 lei.

Judecând pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că instanţa de apel a încălcat normele de drept procedural. Din materialele dosarului şi, anume, din procesul-verbal al şedinţei de judecată a instanţei de apel din 27 septembrie 2012 rezultă că reprezentantul Gospodăriei ţărăneşti „Paşa Victor” a solicitat efectuarea unei expertize grafoscopice. În conformitate cu art. 203 alin. (1) CPC, cererile şi demersurile participanţilor la proces în problema judecării pricinii se soluţionează prin încheiere judecătorească, după ascultarea opiniilor celorlalţi participanţi la proces.

În conformitate cu art. 270 alin. (1) CPC, în încheierea judecătorească se indică: a) locul şi data emiterii; b) denumirea emitentului, numele membrilor completului de judecată şi al grefierului; c) date despre participanţii la proces, obiectul litigiului sau pretenţia înaintată; d) problema asupra căreia se emite; e) motivele care au determinat concluziile instanţei şi legea guvernantă; f) dispoziţia instanţei; g) ordinea şi termenul de atac al încheierii dacă este susceptibilă de atac. Aliniatul (2) al aceluiaşi articol prevede că încheierea emisă fără retragerea completului în camera de dezbatere trebuie să conţină datele specificate la alin.(1) lit. d), e), f) şi g). Instanţa de apel, însă, contrar prevederilor legale citate, nu a emis o încheiere judecătorească în acest sens.

4 Această circumstanţă este apreciată de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie drept o eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanţei de apel şi de a trimite pricina spre rejudecare în instanţa de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Gospodăria Ţărănească „Paşa Victor”.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 18 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii mixte „Socelivin” societate cu răspundere limitată împotriva Gospodăriei ţărăneşti „Paşa Victor” cu privire la încasarea datoriei, cu trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî Ion Vîlcov Ion Corolevschi