2rhc-16/15 — Încasarea sumei, dobînzii de întîrziere, penalităţii şi a cheltuielilor de judecată

prima instanţă : T. Malcianova dosarul nr. 2rhc-16/15 instanţa de apel: L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun, instanţa de recurs: N. Clima, I: Druţă, T. Chişca-Doneva ÎNCHEIERE 18 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componenţa: Preşedinte completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clavadî Tamara Chişca-Doneva examinând cererea de revizuire depusă de către Societatea Comercială „Agroterra-Impex” Societatea cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspunderea Limitată „Transfer-Impex” împotriva Societății Comerciale „Agroterra-Impex” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea sumei, penalității, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 25 septembrie 2014, prin care recursul declarat de către Societatea Comercială „Agroterra-Impex” Societatea cu Răspundere Limitată a fost considerat inadmisibil, c o n s t a t ă: La 03 iunie 2011, SRL „Transfer-Impex” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Agroterra-Impex” SRL cu privire la încasarea sumei, penalității, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, a invocat că conform contractelor de prestare a serviciilor de transport şi expediție pe cale feroviară nr.01/08 din 03 ianuarie 2008 şi nr. 29/10 din 18 octombrie 2010, societatea şi-a asumat obligația de a presta servicii de transport şi expediție pe cale feroviară, precum şi alte servicii care însoțesc expedierea, iar SC „Agroterra-Impex” SRL s-a obligat să beneficieze de serviciile în cauză, achitând suma serviciilor de care a beneficiat, fiind semnate în acest sens, facturile fiscale seria nr. RU2023187 din 31 mai 2009 și RU 2023192 din 22 iunie 2009. Susţine că la 01 ianuarie 2010, datoria pârâtului a constituit 259 021,13 lei, iar la de 21 octombrie 2010, ultima a stins parțial suma datorată, achitând în beneficiul societății suma de 70 000 lei.

Prin urmare, datoria neachitată de către beneficiar, în detrimentul obligațiilor asumate constituie 189 021,13 lei. Menţionează că conform p.5.5 a Contractului de prestare a serviciilor de transport și expediție prin comunicație feroviară nr. 01/08 din 03 ianuarie 2008, în cazul întârzierii plății, partea culpabilă achită penalitate în mărime de 0,2 % din suma neachitată pentru fiecare zi de întârziere, considerînd că pe lângă datoria de bază, pîrîtul, urmează să-i achite şi o penalitate în mărime de 64645,22 lei. Invocă că la 11 aprilie 2011, SRL „Transfer-Impex” a expediat în adresa SC „Agroterra-Impex” pretenția nr. 198, solicitând achitarea sumei restante în termen de 7 zile lucrătoare, însă pretenția menționata a rămas neexecutată.

Solicită încasarea din contul SC „Agroterra-Impex” SRL în beneficiul SRL „Transfer-Impex” a datoriei în mărime de 189 021,13 lei, penalității în mărime de 64645,22 lei, dobânzii de întârziere în mărime de 18487,82 lei, cheltuielilor pentru asistența juridică în sumă de 4000 lei și a taxei de stat în mărime de 8164,62 lei. În cadrul dezbaterilor judiciare reclamantul și-a concretizat cerințele înaintate, solicitând încasarea de la SC „Agrotera-Impex” SRL în beneficiul său datoria în mărime de 59021,13 lei, penalitatea în mărime de 64645,22 lei, dobânda de întârziere în mărime de 18 487,82 lei și cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Basarabeasca din 09 februarie 2012, acțiunea a fost admisă şi încasat de la SC „Agroterra-Impex” SRL în beneficiul SRL „Transfer-Impex” datoria în mărime de 59021,13 lei, penalitatea în mărime de 64645 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 18487,82 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 12662,22 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 iulie 2012, a fost admis apelul declarat de către SC „Agroterra-Impex” SRL, casată hotărârea primei instanțe și restituită pricina spre rejudecare în prima instanță. Prin hotărârea Judecătoriei Basarabeasca din 19 august 2013, acțiunea a fost admisă şi încasat de la SC „Agroterra-Impex” SRL în beneficiul SRL „Transfer-Impex” datoria în mărime de 59021,13 lei, penalitatea în mărime de 64645,22 lei, dobânda de întârziere în mărime de 18487,82 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 13362,62 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2014, a fost respins apelul declarat de către SRL „Transfer-Impex” și menținută hotărîrea primei instanțe.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 mai 2014, cererea de revizuire depusă de către SC „Agroterra-Impex” SRL și Wavian Trading LTD a fost respinsă, ca fiind inadmisibilă.

Prin decizia Curții Supreme de Justiţie din 16 iulie 2014, a fost respins recursul declarat de către SC „Agroterra-Impex” SRL şi menținută încheierea instanței de apel din 07 mai 2014. Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 25 septembrie 2014, a fost considerat inadmisibil recursul declarat de către SC „Agroterra-Impex” SRL împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2014. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 03 decembrie 2014 a fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către SC „Agroterra-Impex” SRL împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 16 iulie 2014. La 16 decembrie 2014, SC „Agroterra-Impex” SRL a depus cerere de revizuire împotriva încheierii instanței de recurs din 25 septembrie 2014, solicitând admiterea acesteia şi casarea încheierii supuse revizuirii.

În motivarea cererii de revizuire a invocat prevederile art. 449 lit. b) şi c) CPC, susţinând că au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute anterior, precum i faptul că instanţa a emis o decizie cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces.

Menționează că conform contractelor de prestare a serviciilor de transport și expediție prin comunicație feroviară nr. 01/08 din 03 ianuarie 2008 și nr. 29/10 din 18 octombrie 2010 „Transfer Impex” SRL și-a asumat obligația de a presta servicii de transport și expediție a transporturilor feroviare, precum și alte servicii care însoțesc expedierea, iar SC „Agroterra-Impex” SRL s-a obligat să beneficieze de serviciile în cauză, achitând suma serviciilor de care a beneficiat, fapt confirmat atât prin contractele de prestare a serviciilor de transport și expediție prin comunicație feroviară, care au fost semnate între părți, cât și prin facturile fiscale seria RU nr. 2023187 din 31 mai 2009 și RU 2023192 din 22 iunie 2009. Indică că la executarea contractului nr. 01/08 din 03 ianuarie 2008, de către intimat au fost comise încălcări și anume marfa litigioasă a fost livrată în portul Reni cu depășirea termenului, iar dat fiind faptul că ultimul nu a asigurat venirea mărfii în port, acesta a fost stocată pentru o perioadă îndelungată în portul Reni, însă, prejudiciile materiale care au fost suportate în acest sens, în valoare de 17 879,30 dolari, au fost înaintate spre achitare SC „Agroterra-Impex” SRL, care şi a fost achitată de ultima.

Afirmă că din cauza că vagoanele au fost redirecționate greșit de către executant, marfa a ajuns în portul Reni abia la data de 20 decembrie 2008, astfel, cumpărătorul Wavian Trading LTD s-a refuzat să primească marfa, deoarece, toate termenele de livrare a fost depășite. Mai invocă că a intervenit faţă de instanţă de judecată cu rugămintea de a-i fi explicată divergenţa de calcul, însă cererea dată a rămas fără răspuns şi satisfacţie, încălcîndu-i-se astfel, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO şi art. 203 CPC. Insistă că în cazul din speţă instanţa nu a luat în consideraţie cererea menţionată şi nici nu a motivat dezacordul de a primi cererea, cu toate că instanţele judecătoreşti naţionale sunt obligate să-şi motiveze deciziile, iar toate întrebările care sunt importante pentru rezultatul procesului necesită un răspuns special în încheiere.

În cazul în care instanţa de fond se abţine de a da un răspuns special şi explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda părţii care a formulat o întrebare posibilitatea de a şti dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului. La fel, susţine că a solicitat suspendarea procesului până când instanța din străinătate se va expune în speța dată, deoarece, întreprinderea Wavian Trading LTD a avut de suferit în urma redirijărilor greșite a vagoanelor cu marfa a intimatei și respectiv, întârzierea preluării mărfii din portul Reni. Cu atît mai mult că instanţa de judecată a dispus încasarea din contul pîrîtului a sumelor care nu au fost incluse în cererea de chemare în judecată, în acest caz trebuia să fie incluse în dezbaterile judiciare separarea pretenţiilor conform art. 188 CPC, fapt care în consecinţă nu a fost realizat.

Cu referire la cerle relatate, consideră că instanţa de recurs nu a constatat toate circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, fiind încălcată norma materială şi procedurală, iar concluziile instanţei expuse în decizie sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fapt care în opinia sa serveşte temei de casare a deciziei în conformitate cu prevederile art. 449 lit. b) şi c) CPC. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă.

În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. În sensul normei enunţate este important de înţeles că circumstanţele sau faptele trebuiau să existe obiectiv până la data pronunţării hotărârii, să aibă importanţă esenţială pentru justa soluţionare a cauzei civile, adică să aibă putere decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanţei de judecată, iar revizuentul nu putea şti despre aceste circumstanţe anterior pronunţării hotărârii, revizuirea căreia se cere şi respectiv, să fie descoperite după ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că motivele invocate în cererea de revizuire nu pot fi reţinute ca circumstanţe sau fapte esenţiale a pricinii, care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului anterior, deoarece revizuentul în marea parte oferă împrejurări ce ţin de fondul cauzei, aducând în susţinere material probator care a constituit obiect de studiu în cadrul judecării pricinii. Cât priveşte invocarea revizuentului la încălcarea normelor de drept procedural la judecarea pricinii respective, Colegiul menţionează că acestea nu se încadrează în prevederile art. 449 CPC, deoarece dispoziţiile procedurale la momentul depunerii cererii de revizuire nu instituie un asemenea temei de revizuire.

Nu constitui temei de admitere a revizuirii nici referirea revizuentului la prevederile art. 449 lit. c) CPC, care indică că revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces.

Aceasta deoarece, deşi revizuentul a invocat ca temei de revizuire prevederile art. 449 lit. c) CPC, ultimul nu a adus nici un argument care ar indica la faptul că instanţele au emis hotărârile, revizuirea căror se solicită în speţă, cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces, mai mult că circumstanţele invocate, inclusiv şi cele cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces au constituit deja temei de revizuire înaintat de către SC „Agroterra-Impex” SRL în cererile de revizuire anterioare, din 01 august 2013, care prin încheierea Curţii de apel Chişinău din 07 mai 2014 a fost respinsă şi din 03 octombrie 2014, care prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 03 decembrie 2014 la fel a fost respinsă, pe motivul că decizia revizuirea căreia se solicita, nu constituie dispoziţie judecătorească care poate fi supusă revizuirii în sensul art. 446 CPC.

Prin urmare, aceste circumstanţe sunt temeiuri repetate, fapt ce contravine dispoziţiilor art. 451 alin. (4) CPC, care direct statuează că nu se admite depunerea repetată a cererii de revizuire în aceleaşi temeiuri. În acest context instanţa remarcă că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare a hotărârii contestate, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate.

Prin urmare, având în vedere că revizuentul SC „Agroterra-Impex” SRL în cererea de revizuire nu a invocat nici un temei prevăzut la art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii, admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Din considerentele menţionate şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Societatea Comercială „Agroterra-Impex” Societatea cu Răspundere Limitată împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 25 septembrie 2014 la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspunderea Limitată „Transfer-Impex” împotriva Societății Comerciale „Agroterra-Impex” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea sumei, penalității, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva