2rac-437/14 — Încasarea datoriei, penalității și a dibinzii de intirziere

prima instanță: T. Malcianova dosarul nr. 2rac-437/14 instanţa de apel: L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun ÎNCHEIERE 25 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea Comercială „Agroterra-Impex” Societatea cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspunderea Limitată „Transfer-Impex” împotriva Societății Comerciale „Agroterra-Impex” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea sumei, penalității, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Agrotera-Impex” și menținută hotărârea Judecătoriei Basarabeasca din 19 august 2013, prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 03 iunie 2011, SRL „Transfer-Impex” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Agroterra-Impex” SRL cu privire la încasarea sumei, penalității, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, a invocat că conform contractelor de prestare a serviciilor de transport şi expediție pe cale feroviară nr.01/08 din 03 ianuarie 2008 şi nr. 29/10 din 18 octombrie 2010, societatea şi-a asumat obligația de a presta servicii de transport şi expediție pe cale feroviară, precum şi alte servicii care însoțesc expedierea, iar SC „Agroterra-Impex” SRL s-a obligat să beneficieze de serviciile în cauză, achitând suma serviciilor de care a beneficiat, fiind semnate în acest sens, facturile fiscale seria nr. RU2023187 din 31 mai 2009 și RU 2023192 din 22 iunie 2009. Susţine că la 01 ianuarie 2010, datoria pârâtului a constituit 259 021,13 lei, iar la de 21 octombrie 2010, ultima a stins parțial suma datorată, achitând în beneficiul societății suma de 70 000 lei.

Prin urmare, datoria neachitată de către beneficiar, în detrimentul obligațiilor asumate constituie 189 021,13 lei. Menţionează că conform p.5.5 a Contractului de prestare a serviciilor de transport și expediție prin comunicație feroviară nr. 01/08 din 03 ianuarie 2008, în cazul întârzierii plății, partea culpabilă achită penalitate în mărime de 0,2 % din suma neachitată pentru fiecare zi de întârziere, considerînd că pe lângă datoria de bază, pîrîtul, urmează să-i achite şi o penalitate în mărime de 64645,22 lei. Invocă că la 11 aprilie 2011, SRL „Transfer-Impex” a expediat în adresa SC „Agroterra-Impex” pretenția nr. 198, solicitând achitarea sumei restante în termen de 7 zile lucrătoare, însă pretenția menționata a rămas neexecutată.

Solicită încasarea din contul SC „Agroterra-Impex” SRL în beneficiul SRL „Transfer-Impex” a datoriei în mărime de 189 021,13 lei, penalității în mărime de 64645,22 lei, dobânzii de întârziere în mărime de 18487,82 lei, cheltuielilor pentru asistența juridică în sumă de 4000 lei și a taxei de stat în mărime de 8164,62 lei. În cadrul dezbaterilor judiciare reclamantul și-a concretizat cerințele înaintate, solicitând încasarea de la SC „Agrotera-Impex” SRL în beneficiul său datoria în mărime de 59021,13 lei, penalitatea în mărime de 64645,22 lei, dobânda de întârziere în mărime de 18 487,82 lei și cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Basarabeasca din 09 februarie 2012, acțiunea a fost admisă şi încasat de la SC „Agroterra-Impex” SRL în beneficiul SRL „Transfer- Impex” datoria în mărime de 59021,13 lei, penalitatea în mărime de 64645 lei dobînda de întîrziere în mărime de 18487,82 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 12662,22 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 iulie 2012, a fost admis apelul declarat de către SC „Agroterra-Impex” SRL, casată hotărârea primei instanțe și restituită pricina spre rejudecare în prima instanță. Prin hotărârea Judecătoriei Basarabeasca din 19 august 2013, acțiunea a fost admisă şi încasat de la SC „Agroterra-Impex” SRL în beneficiul SRL „Transfer- Impex” datoria în mărime de 59021,13 lei, penalitatea în mărime de 64645,22 lei, dobânda de întârziere în mărime de 18487,82 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 13362,62 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2014, a fost respins apelul declarat de către SRL „Transfer-Impex” și menținută hotărîrea primei instanțe.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 mai 2014, cererea de revizuire depusă de către SC „Agroterra-Impex” SRL și Wavian Trading LTD a fost respinsă, ca fiind inadmisibilă. Prin decizia Curții de Apel din 16 iulie 2014, a fost respins recursul declarat de către SC „Agroterra-Impex” SRL şi menținută încheierea instanței de apel. Pentru a hotărî astfel, instanțele judecătoreşti au reținut tranzacția de împăcare din 14 septembrie 2011, din care rezultă că datoria SC „Agroterra-Impex” SRL față de SRL „Transfer-Impex” la momentul depunerii cererii de chemare în judecată constituia suma de 189021,13 lei. Respectiv, cu referire la prevederile art. 624 alin.(1), art. 617 alin.(4), art. 619 alin.(2) şi art. 585 Cod civil, care reglementează aspecte ce ţin de clauza penală şi dobînda de întîrziere, instanţele au ajuns la concluzia temeiniciei şi a pretenţiilor cu privire la încasarea penalităţii şi a dobînzii de întîrziere.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciere obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au importantă pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat normele de drept material și procedural şi în consecință a adoptat o hotărâre legală și întemeiată. La 04 aprilie 2014, SC „Agroterra-Impex” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu remiterea pricinii spre rejudecare în prima instanță. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile judecătorești considerându-le ilegale, neîntemeiate și emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural.

Menționează că potrivit contractelor de prestare serviciilor de transport și expediție prin comunicație feroviară nr. 01/08 din 03 ianuarie 2008 și 29/10 din 18 octombrie 2010, intimatul și-a asumat obligația de a presta servicii de transport și expediție a transporturilor feroviare precum și alte servicii care însoțesc expedierea, iar societatea s-a obligat să beneficieze de serviciile în cauză, achitând suma serviciilor de care a beneficiat. Susține că în executarea contractului nr. 29/10 din 18 octombrie 2010, de către intimat au fost comise mai multe încălcării și anume, a fost livrată marfa în portul Renii cu depășirea termenului de livrare, iar din acest motiv, nava maritimă Dulunay a fost stopată timp de 8 zile în portul Renii.

Cu referire la prevederile art. 1007 alin. (2) Cod Civil, susţine că intimatul nu a asigurat venirea mărfii în port și din cauza lipsei vagoanelor, marfa un timp îndelungat a fost stocată în portul Renii, iar cheltuielile pentru stocarea mărfii au constituit 18000, dolari USD, are au fost înaintate societății şi care ulterior au fost achitate. Totodată invocă că din cauza că a fost încălcat termenul de tranzit pe teritoriul Ucrainei, societatea a suportat cheltuieli în legătură cu importul şi reexportul celor 3 vagoane de porumb, care urmau a fi confiscate, iar aceste cheltuieli au constituit 3000 euro. Indică că conform actului de verificare a decontărilor între societatea şi SRL „Transfer Impex”, suma pe care o datorează societatea conform actului constituie 58021,18 lei , însă, intimatul în cerere de chemare în judecată a solicitat o sumă mai mare şi anume 59 021,18 lei.

La fel, invocă că prima instanță a examinat pricina civilă și a emis hotărârea în lipsa reprezentantului său, astfel încălcând legislația naţională, deoarece, citarea părților asigură respectarea celor două principii fundamentale: dreptul la apărare și contradictorialitatea. Afirmă că prima instanța în mod eronat a invocat în procesul-verbal că societatea a fost prezentă în ședința de judecată şi şi-a expus poziția pe marginea litigiului în cauză, deoarece la data menționata se afla în spital, astfel fiind în imposibilitate să se prezinte în ședința de judecată, mai mult că la 19 august 2013, a înaintat prin cancelarie cerere de amânare a cauzei pe motiv de boală.

Consideră neîntemeiată şi soluţia instanţelor judecătoreşti în partea încasării penalității și dobânzii de întârziere, deoarece, datoria nu este identică cu penalitatea și cu dobânda de întârziere, astfel a fost comisă o abatere de la sumele inițiale, iar cheltuielile de judecată fiind exagerate, cu atât mai mult, instanța de judecată a dispus încasarea din contul său a sumelor, care nici nu au fost incluse în cererea de chemare în judecată. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SC „Agroterra-Impex” SRL este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SC „Agroterra-Impex” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SC „Agroterra-Impex” SRL asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SC „Agroterra-Impex” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Societatea Comercială „Agroterra-Impex” Societatea cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva