3ra-411/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanță: Șt. Niță dosarul nr. 3ra-411/15 instanța de apel: N. Craiu, A. Nogai, A. Doga DECIZIE 22 aprilie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat, Iuliana Oprea, Ion Druță, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Octavian Marian, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Octavian Marian împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului de sancționare și repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 11 decembrie 2014, prin care a fost admis apelul Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, casată hotărârea Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău din 04 iulie 2014 în partea admiterii acțiunii și emisă în această parte o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 22 august 2013, Octavian Mariana depus o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea ordinului de sancționare și repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii, reclamantul Octavian Marian a indicat că activează în calitate de ofițer de urmărire penală al SUPAR al SCAUP a Direcției de poliție Chișinău din 07 martie 2013. Susține că la 03 iulie 2013 a făcut cunoștință cu materialele anchetei de serviciu și încheierea aprobată de Serviciul securitate internă și combatere a corupției al MAI, iar prin urmare a fost propus pentru sancționare disciplinară, cu concedierea din organele afacerilor interne.

Prin ordinul nr. 258 ef din 16 iulie 2013 a fost sancționat disciplinar cu mustrare aspră pentru încălcarea prevederilor art. 57 alin. (2), pct. 1, 3 și 6, art. 57 alin. (1), art. 254 CPP, art. 3 alin. (1), (6), (7), art. 13 alin. (1), lit. a), b), h) din Legea nr. 333 din 10 noiembrie 2006 privind statutul ofițerului de urmărire penală, art. 26 pct. c, d, h din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 privind activitatea poliției şi statutul polițistului şi pct. 19 al ordinului interdepartamental nr. 121/254/286-0/95 din 1 18 iulie 2008, manifestate prin cercetarea superficială şi necalitativă al locului săvârșirii infracțiunii, neasigurarea înregistrării în modul stabilit a sesizării cu privire la infracțiune, tergiversarea începerii urmăririi penale, neluarea măsurilor prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă, a circumstanțelor cauzei pentru stabilirea adevărului, neefectuarea acțiunilor de urmărire penală în vederea descoperirii infracțiunii şi fixării probelor care confirmă sau infirmă săvârșirea ei.

Consideră reclamantul că sancțiunea disciplinară în privința sa a fost aplicată neîntemeiat şi în acest context a explicat că aflându-se în componența grupului operativ a Direcției de Poliție mun. Chişinău, la 07 mai 2013, aproximativ în jurul orei 19:05, a primit informația de la unitatea de gardă a SSTCR, despre accidentul rutier cu tamponarea unui pieton, produs la intersecția bd. Ștefan cel Mare - str. Armenească, mun. Chişinău. Deplasându-se la fața locului, a constatat că șoferul autoturismului de model Honda Accord, n/î CL AN 708, Radion Bragari a tamponat pietonul Ana Popovici, care traversa carosabilul la trecerea pentru pietoni, de la stânga spre dreapta, la intersecția bd. Ștefan cel Mare - str. Armeneasca, mun.

Chişinău, victima fiind transportată la Centrul Național Științifico-Practic de Medicină Urgenta (CNŞPMU). Susține reclamantul că a efectuat cercetarea locului accidentului rutier cu întocmirea schiței corespunzătoare, indicând tot ce se afla la fața locului şi acumulând materialul calitativ şi în volum deplin, după care a plecat la Centrul Național Științifico-Practic de Medicină Urgenta pentru a stabili starea de sănătatea victimei accidentului, dar deoarece aceasta era internată în secția de reanimare, a reușit să discute doar cu părinții acesteia, cărora le-a transmis datele sale de contact, după care s-a deplasat la bd. Decebal, 23/2, mun. Chişinău, unde a fost chemat pentru a documenta un alt accident rutier.

Totodată, a menționat reclamantul că învinuirile privind tergiversarea începerii urmăririi penale sunt nefondate, deoarece la data producerii accidentul indicat, a fost implicat în documentarea a șase accidente rutiere, dintre care cinci cu implicarea pietonilor şi o ciocnire a unităților de transport soldată cu victime. Indică că la 08 mai 2013 a avut liber după serviciul diurn, iar zilele începând cu 09 mai 2013 până la 13 mai 2013 inclusiv, au fost zile de odihnă. La 15 mai 2013 a intrat din nou în serviciu diurn, iar din 20 mai 2013 s-a aflat în concediu anual de odihnă, însă până la plecarea în concediu, în măsura posibilităților, a întreprins mai multe acțiuni de procedură pe toate materialele aflate în gestiunea sa.

Astfel, afirmă că nu-i poate fi imputată tergiversarea pornirii urmăririi penale, inclusiv şi din motiv că nu a fost încălcat atât termenul prevăzut la art. 274 alin. (1) CPP, cât şi termenul acordat prin rezoluția conducătorului organului de urmărire penală al Direcției de Poliție Chişinău, care expira la data de 07 iunie 2013. A remarcat reclamantul că acționând în corespundere cu prevederile pct. 2 lit. b) al Instrucțiunii privind modul de primire, înregistrare, evidență şi examinare a sesizărilor şi a altor informații despre infracțiuni, aprobată prin ordinul nr. 121/254/286-0/95 din 18 iulie 2008 şi art. 57, alin. (2) pct. 1 CPP, și a înregistrat cazul accidentului rutier produs la intersecția bd.

Ștefan cel Mare - str. Armenească, 2 mun. Chişinău în Registrul nr. 2 de evidență a altor informații cu privire la infracțiuni şi incidente al SSTCR al DP Chişinău, deoarece nu se cunoștea gravitatea vătămărilor corporale cauzate victimei, medicii de serviciu refuzându-i în eliberarea certificatului de vizită. De asemenea, a invocat că învinuirea privind neindicarea în schița accidentului a urmelor de frânare şi a bălții de sânge de la locul accidentului este nefondată, deoarece la momentul când reclamantul s-a prezentat la locul accidentului nu a stabilit nici urme de frânare şi nici balta de sânge menționată în ordinul de sancționare, fapt care se confirmă şi prin imaginile foto şi video anexate la materialele cauzei penale.

Solicită reclamantul anularea ordinului Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al RM nr. 258ef din 16 iulie 2013 privind sancționarea sa disciplinară cu mustrare aspră, repararea prejudiciului material cauzat prin reținerile la salariu pentru luna iulie 2013 în sumă de 472,99 lei şi prin neacordarea premiului bănesc în sumă de 500 lei pentru participarea la Ștafeta combinată din 06 iulie 2013, consacrată memoriei colaboratorilor MAI căzuți la datorie, în legătură cu desfășurarea anchetei de serviciu. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 04 iulie 2014 acțiunea a fost admisă parțial și a fost anulat ordinul Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al RM nr. 258ef din 16 iulie 2013. În rest, pretențiile privind repararea prejudiciului material au fost respinse ca nefondate.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 11 decembrie 2014 a fost admis apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al RM, casată hotărârea primei instanțe în partea admiterii acțiunii și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă integral. La 02 februarie 2015, în termenul prevăzut de lege, Octavian Marian a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului, recurentul Octavian Marian a exprimat dezacordul cu decizia contestată, considerând-o ilegală și nefondată din motivul că concluziile expuse în decizia instanței de apel sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii, de către instanța de apel fiind interpretată eronat legea, apreciate în mod arbitrar probele din dosar, iar prin urmare erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale sale.

Consideră că ordinul de sancţionare este emis ilegal de către intimat, deoarece el a respectat prevederile legislaţiei şi a înregistrat în modul stabilit informaţia REI-2 şi n-a început urmărirea penală din motiv că nu rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săvîrşită o infracţiune, materialele din instituţia medical au parvenit la 18 mai 2013. La fel menţionează că instanţa de apel greşit a concluzionat că el a încălcat termenul de începere a urmăririi penale şi că nu a indicat urmele de frînă a automobilului, care a comis tamponarea pietonului şi balta de sînge, deoarece astfel de urme nici nu s-au depistat. Astfel consideră că a luat toate măsurile prevăzute de lege, a cercetat sub toate aspectele, complet şi obiectiv circumstanţele cauzei pentru stabilirea adevărului.

3 La 27 martie 2015, reprezentantul intimatului Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne a depus referință la recursul declarat, pledând pentru declararea acestuia ca inadmisibil. În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 01 aprilie 2014 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Verificând argumentele invocate de către Octavian Marian, în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar şi a referinţei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. Verificînd argumentele recursului în raport cu materialele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră criticile invocate neîntemeiate. Instanţa de apel a stabilit corect situaţia de fapt şi de drept în cauza dată, a dat o apreciere obiectivă probelor administrate şi a pronunţat o hotărîre întemeiată care corespunde legislaţiei în vigoare. În cadrul examinării pricinii s-a constatat că prin ordinul Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne nr. 258 ef.

din 16 iulie 2013 recurentul Octavian Marian a fost sancţionat disciplinar cu mustrare aspră pentru încălcarea prevederilor alin. (2) pct. 1, 3 şi 6, art. 57 alin. (1), art. 254 CPP, alin. (1), (6), (7) al art. (3), alin. (1) lit. a), b), h) art. 13 din Legea nr. 333 din 10 noiembrie 2006 Privind statutul ofiţerului de urmărire penală; pct. c(, d) şi h) art. 26 al Legii 32 di 27 decembrie 2012, Privind activitatea poliţiei şi statutul poliţistului; pct. 19 al ordinului interdepartamental nr. 121/254/286-0/95 fin 18 iulie 2008, manifestat prin cercetarea superficială şi necalitativă a locului săvîrşirii accidentului rutier care a avut loc la 07 mai 2013 şi în rezultatul căruia Anei Popovici i-au fost cauzate vătămări corporale, soldate cu moartea, neasigurarea înregistrării în modul stabilit a sesizării cu privire la infracţiuni, tergiversarea începerii urmăririi penale, neluarea măsurilor prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă a circumstanţelor cazului pentru stabilirea adevărului, neefectuarea acţiunilor de urmărire penală în vederea descoperirii infracţiunii şi fixării probelor care confirmă sau infirmă săvîrşirea ei.

Abaterea disciplinară comisă de către reclamantul-recurent se confirmă prin materialele acumulate în cadrul anchetei de serviciu efectuată de către Serviciul securitate internă şi combatere a corupţiei al Ministerului Afacerilor Interne, abilitată cu atribuţiile respective şi anexate la actele cauzei. Astfel la 22 mai 2013, Serviciul securitate internă şi combatere a corupţiei al MAI a iniţiat ancheta de serviciu pe faptul tergiversării examinării accidentului rutier, care a avut loc în sera zile de 07 mai 2013, la intersecţia străzilor Armenească cu bd. Ştefan cel Mare din mun. Chişinău. 4 În cadrul efectuării anchetei de serviciu s-a constatat că la 07 mai 2013, aproximativ la orele 19.00, pe trecerea de pietoni de la intersecţia străzilor Armenească - Ştefan cel Mare în mun.

Chişinău automobilul de model „Honda Accord” condus de şoferul Radion Bragari a tamponat cet. Anişoara Popovici, în rezultatul căruia fiindu-i cauzate leziuni corporale la 14 mai 2013 a decedat în Secţia reanimare a Spitalului de urgenţă din mun. Chişinău. La faţa locului s-a deplasat grupul operativ condus de ofiţerul de urmărire penală al SUPĂR al SCAUP al DP mun. Chişinău, căpitan de poliţie Octavian Marian, care dînd dovadă de atitudine neprofesionale superficial şi într-un mod bilateral a efectuat cercetarea locului accidentului rutier. În aceiaşi zi, prin rezoluţia conducătorului organului de urmărire penală al DP mun. Chişinău, Ion Meaun, precăutarea materialului în cauză a fost dispusă ofiţerului de urmărire penală a SUPĂR al SCAUP a DP mun.

Chişinău, căpitan de poliţie Octavian Marian care contrar prevederilor Ordinului interdepartamental 121/254/286- 0/95 din 18 iulie 2008, a înregistrat materialul dat în Registrul de evidenţă a altor informaţii cu privire la infracţiuni şi incidente (R-2) cu nr. 5611 al DP mun. Chişinău. Potrivit prevederilor ordinului nominalizat, organul de urmărire penală urma să înregistreze imediat sesizarea în cauză în Registrul de evidenţă a sesizărilor cu privire la infracţiuni (R-1) al DP mun. Chişinău, însă acest lucru a fost făcut doar la data de 21 mai 2013, după intervenţia SSI şi CC al MAI. O altă încălcare este şi faptul că urmărirea penală pe cazul dat a fost pornită tocmai la 22 mai 2013, doar după insistenţa SSI şi CC al MAI.

De asemenea, în cadru anchetei de serviciu s-a stabilit că în schiţa anexată la procesul verbal de cercetare a locului accidentului rutier, ofiţerul de urmărire penală, Octavian Marian nu a indicat balta de sînge cu diametrul de aproximat 0,5m, care din spusele petiţionarei Tamara Popovici a văzut-o la faţa locului. La fel nu au fost indicate nici urmele de frînă a automobilului, care a comis tamponarea pietonului, or, din cuvintele petiţionarei sosirea ei la faţa locului mai mulţi martori au declarat că automobilul cu pricina se deplasa cu viteză sporită. Aceste circumstanţe nu au fost stabilite în cadrul cercetării locului accidentului rutier. Nu au fost identificate şi audiate asupra circumstanţelor accidentului rutier toate persoanele martori, care au văzut accidentul rutier, în special femeia care a telefonat-o pe mama victimei precum şi bărbatul pe nume Victor, care se deplasa cu ambulanţa la spitalul de urgenţă.

În concluzie, în cadrul anchetei se serviciu s-a stabilit că atitudinea iresponsabilă a ofiţerului de urmărire penală, Octavian Marian se demonstrează şi prin faptul că, deşi victima a decedat la 14 mai 2013, în Secţia de reanimare a Spitalului de urgenţă interpelarea cu nr. 3544 prin care se solicită să i se comunice dacă victima după ajutor medical în data de 07 mai 2013, iar dacă da, să i se elibereze rezultatele analizelor sîngelui pentru stabilirea stării e ebrietate şi naturii ei.

Abia la 18 mai 2013, ofiţerul de urmărire penală a remis în adresa Direcţiei de comunicaţii şi protecţiei informaţionale a Ministerului Afacerilor Interne interpelarea cu nr. 3740 pentru obţinerea înregistrărilor video din 07 mai 2013. În conformitate cu art. 57 alin. (2) pct. 1, 3 şi 6 CPP, Ofiţerul de urmărire penală are următoarele atribuţii: asigură înregistrarea, în modul stabilit, a sesizării 5 privind pregătirea sau săvîrşirea unei infracţiuni în cazul în care sesizarea nu a fost înregistrată de conducătorul organului de urmărire penală, începe urmărirea penală în cazul în care din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor de constatare rezultă bănuiala rezonabilă că a fost săvîrşită o infracţiune, propune procurorului încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau refuzul de a începe urmărirea penală; poartă răspundere pentru efectuarea legală şi la timp a urmăririi penale; cercetează şi fixează, în modul stabilit, locul săvîrşirii infracţiunii, efectuează percheziţii, ridică obiecte şi documente, realizează, conform legii, alte acţiuni procesuale.

În conformitate cu art. 254 alin. (1) CPP, Organul de urmărire penală este obligat să ia toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă, a circumstanţelor cauzei pentru stabilirea adevărului. Conform art. 3 alin. alin. (1), (6), (7) şi art. 13 alin. (1) lit. a), b), h) din Legea privind statutul ofiţerului de urmărire penală nr. 333 din 10 noiembrie 2006, În exercitarea atribuţiilor, ofiţerul de urmărire penală este independent, se supune numai legii, indicaţiilor scrise ale conducătorului organului de urmărire penală, ale procurorului şi hotărîrilor instanţei de judecată, emise în limitele competenţei lor şi în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Ofiţerul de urmărire penală are obligaţia de a porni, în limitele competenţei, urmărirea penală în cazul în care este sesizat, în modul prevăzut de legislaţie, că s-a săvîrşit o infracţiune şi de a efectua acţiunile necesare în vederea constatării faptei penale şi a persoanei vinovate. Ofiţerul de urmărire penală apreciază probele în conformitate cu propria convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate, dobîndite în modul stabilit de legislaţie.

Iar, art. 13 alin. (1) lit. a), b) şi h) din aceeaşi Lege prevede că Ofiţerul de urmărire penală este obligat: să exercite atribuţiile de serviciu în strictă conformitate cu legislaţia; să pornească urmărirea penală după înregistrarea sesizării despre comiterea infracţiunii şi verificarea informaţiei, în cazul prezenţei indicilor infracţiunii, şi, potrivit dispoziţiilor din Codul de procedură penală, să efectueze acţiuni de urmărire penală în vederea descoperirii infracţiunii şi fixării probelor care confirmă sau infirmă săvîrşirea ei, să ia măsuri de asigurare a acţiunii civile sau a unei eventuale confiscări de bunuri dobîndite ilicit; să respecte regulamentul intern, disciplina muncii, normele de conduită şi ţinuta vestimentară stabilită.

Conform art. 26 alin. (1) pct. c), d), h) din Legea privind activitatea poliţiei şi statutul poliţistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, poliţistul îşi desfăşoară activitatea profesională în interesul şi în sprijinul persoanei, comunităţii şi al instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii, fiind obligat: să execute la timp şi întocmai atribuţiile conform funcţiei deţinute; să manifeste, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, iniţiativă şi perseverenţă, obiectivitate şi imparţialitate; să perfecţioneze în permanenţă nivelul său de pregătire profesională.

Reieşind din situaţie de fapt stabilită raportată la normele de drept material enunţate, Colegul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel a ajuns la o concluzie corectă şi legitimă cu privire la respingerea acţiunii recurentului ca fiind neîntemeiată, deoarece ordinul contestat privind sancţionarea disciplinară a recurentului Octavian Marian cu 6 mustrare aspră este legal şi careva temei prevăzut de art. 26 al Legii contenciosului administrativ pentru a fi anulat nu există, reieşind din faptul că ordinul nominalizat a fost emis de către intimat cu respectarea prevederilor legale enunţate.

Prin urmare, argumentul recurentului invocat în cererea de recurs precum că de către dumnealui au fost respectate prevederile legale ale art.57 alin.(2) pct. 1 din Codul procedură penală, iar informaţia despre accidentul rutier produs la 07 mai 2013, soldat cu decesul victimei, nu a fost înregistrat în Registrul nr. l, pe motiv că nu rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săvîrşită o infracţiune, urmează a fi respins din următoarele considerente.

În primul rînd se reţine faptul că recurentul se contrazice prin afirmaţiile sale expuse în textul cererii de recurs, şi anume pe de o parte indică că nu a înregistrat informaţia în ordinea art. 274 CPP, deoarece nu era informaţia de la instituţia medicală despre gradul leziunilor corporale a victimei şi începînd cu 20 mai 2013 i s-a acordat concediu de odihnă anual, iar pe de altă parte indică că informaţia de la instituţia medicală a parvenit la 18 mai 2013. Totodată, recurentul pe de o parte indică că nu a înregistrat informaţia în Registrul nr. 1, deoarece nu rezulta o bănuială rezonabilă de săvîrşire a infracţiunii, iar pe de altă parte indică că în calitatea sa de ofiţer de urmărire penală a apreciat toate probele şi a propus de a pune sub învinuire pe Bragari Rodion, făptaşul, conform prevederilor art.264 alin.(3) CPP.

Întru infirmarea celor invocat de recurent reţinem faptul că de către recurent nu a fost înaintată nici o propunere de punere sub învinuire a persoanei vinovate în comiterea accidentului rutier produs la 07 mai 2013, deoarece o astfel de propunere se înaintează doar după emiterea unei ordonanţe de pornire a urmăririi penale, iar după cum se observă din actul de sancţionare contestat recurentul a fost sancţionat anume pentru neînregistrarea informaţiei în ordinea art.274 CPP, care şi dă temei de pornire a urmăririi penale. Ba mai mult, din materialele dosarului civil se constată cu certitudine că materialul pe faptul accidentului rutier de pe bd. Ştefan cel Mare la intersecţia cu str. Armenească, mun.

Chişinău, produs la 07 mai 2013 a fost înregistrat în Registrul nr.l abia la 21 mai 2013, de către ofiţerul de urmărire penală al SUPĂR al SCAUP a DP mun. Chişinău, locotenent major de poliţie Veaceslav Roşea, care şi a emis ordonanţa de urmărire penală, şi nu de către recurent, precum a invocat ultimul, încerînd astfel să inducă în eroare instanţa de recurs.

În sensul dat, materialul a fost înregistrat în Registrul nr.l de către ofiţerul indicat în lipsa expertizei medico-legală (cercetarea medico-legală a fost începută la 15 mai 2013 şi finisată la 07 iunie 2013), în baza certificatului de vizită nr.34561 din 07 mai 2013, potrivit căruia victima s-a ales cu TCCD, contuzie cerebrală gravă, hematom epidural perietoscipita stîng, contuzie pulmonară bilateral, etc. Aici, deşi recurentul a deţinut acest certificat de vizită, fapt confirmat de către acesta şi în cererea sa de recurs, unde a indicat că informaţia de la instituţia medicală a parvenit la 18 mai 2013, nu a înregistrat sesizarea despre infracţiunea de referinţă în Registrul nr.l.

Totodată urmează a fi respinsă şi afirmaţia recurentului precum că din înregistrările video anexate de către dumnealui nu se văd balta de sînge şi urma de 7 frînă, iar de către dumnealui a fost cercetat şi fixat în modul stabilit locul comiterii accidentului rutier, se combate prin imaginile video de la postul de televiziune „JURNAL TV”, în care este imprimat locul accidentului rutier produs la 07 mai 2013, precum şi explicaţiile părinţilor victimei, care la fel au indicat atît în cadrul anchetei de serviciu, cît şi în cadrul dezbaterilor judiciare, faptul prezenţei bălţii de sânge la faţa locului. Iar, imaginile video prezentate de către recurent nu dovedesc cele constatate, deoarece secvenţele video respective prezintă locul accidentului de la distanţă, şi nu din apropiere, ceea ce denotă faptul că nicidecum nu poate fi observat dacă a fost balta de sânge sau nu sau urme de frână.

Ba mai mult, imaginile video respective dovedesc incontestabil atitudinea iresponsabilă de care a dat dovadă pe parcursul efectuării cercetării locului accidentului rutier, şi anume din imagini se observă cum recurentul, care a sosit la 19:24:30 şi a plecat la 19:44:17, a fixat locul tamponării, poziţia automobilului, a victimei, distanţele, etc, fără a efectua careva măsurări cu aparatul de măsurat, folosind doar aparatul de fotografiat, ceea ce denotă că schema-schiţă a fost întocmită superficial. În sensul dat se reţine că o dovadă a faptului precum că la momentul prezenţei recurentului la faţa locului era balta de sînge este şi afirmaţia acestuia din cererea de recurs, unde indică că din explicaţia mamei victimei Popovici Tamara se constată că aproximativ la ora 19.45 pe carosabil nu mai era sînge, iar dacă observăm din imagini video prezentate de către intimat, ultimul a sosit la faţa locului la ora 19.24 şi a plecat la ora 19.44.

Prin urmare este fondată concluzia instanţei de apel cu referire la faptul precum că circumstanţele care ţin de existenta la locul accidentului a urmelor vizibile de frînare şi de sînge, interogarea martorilor, respectarea termenilor şi aprecierea volumului de lucru al reclamantului sînt circumstanţe ce se referă la oportunitatea ordinului de sancţionare şi a încheierii privind ancheta de serviciu, iar instanţa de fond, după cum prevede art.26 alin.(2) din Legea contenciosului administrativ nr.793- XIV din 10.02.2000, nu este competentă să se pronunţe asupra oportunităţii actului administrativ contestat şi a operaţiunilor actelor administrative care au stat la baza emiterii acestuia.

Nu poate fi luat în consideraţie nici argumentul recurentului cu referire la materialul caracteristic prezentat, deoarece în speţa dată obiectul dedus judecării este considerat anularea actului de sancţionare disciplinar cu mustrare aspră, şi nu anularea actului de concediere din cauza necorespunderii funcţiei deţinute, constatată de comisia de evaluare. Prin prisma criticilor invocate de către recurent, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră soluţia instanţei de apel cu privire la respingerea acţiunii întemeiată şi legală, iar argumentele recursului declarative, lipsite de suport legal şi probatoriu.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că decizia instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar temeiurile invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al 8 Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. a) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Octavian Marian. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Octavian Marian împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului de sancționare și repararea prejudiciului material.

Decizia este irevocabilă de la pronunţare. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Galina Stratulat Iuliana Oprea Ion Druţă Ion Corolevschi 9